Despre ravagiile stilului filosofic" este capitolul XI al unei carti, "Arta de a scrie", astazi pierduta, impreuna cu numele autorului, in inconstientul culturii europene. Nu va mai spun cum am reusit sa dau de capitolul XI al ei, pe internet, cautan
Despre ravagiile stilului filosofic" este capitolul XI al unei carti, "Arta de a scrie", astazi pierduta, impreuna cu numele autorului, in inconstientul culturii europene. Nu va mai spun cum am reusit sa dau de capitolul XI al ei, pe internet, cautand, evident, altceva. "Limba in care sunt scrise trei sferturi dintre tratatele filosofice - scrie Antoine Albalat (in 1921; moare in 1935) - nu este nici macar una pe care o pot justifica necesitatile tehnice: este vorba, pur si simplu, despre un stil francez prost ('du mauvais style franIais>>)". Cred ca neintelegerile de substanta dintre intelectualii de astazi, la noi ca si aiurea, stau in consacrarea beletristicii ca model de stil, in secolul al XIX-lea. Inceputul secolului trecut insa este momentul de zenit al literaturii. In numele stilului, Albalat il striveste, de pilda, pe Henri Bergson, cel mai in voga filosof francez al momentului. Filosofia trebuie - scrie criticul impotriva filosofului - sa fie scrisa intr-un limbaj inteligibil pentru toata lumea. Este evident ca aceasta pozitie ultrademocratica fata de limbaj provine din credinta in literatura ca regina a discursurilor, ca Discursul prin excelenta. Sigur, noi stim astazi ca ea e falsa. Altminteri, la ce bun ar mai exista o Facultate de Filosofie, ne-am putea intreba, asa cum ma intreb tot mai mult de ce exista o Facultate de Litere? Dar forta acestei idei face ca o parte insemnata a gandirii secolului trecut sa fie, de fapt, mai degraba literatura decat filosofie. Cea franceza, de pilda. Pentru mine, unul, fascinatia pentru un text bine scris intrece interesul pentru un text corect. Cei care cred in sensibilitate stiu de ce.
Despre autor:
