Cu pasi marunti si tacuti spre nationalizare Desi facuta "pentru binele poporului si in numele lui", nationalizarea - trecerea mijloacelor economice in proprietatea statului - a fost tinuta departe de "urechile poporului". Conducatorii Par
 Cu pasi marunti si tacuti spre nationalizare Desi facuta "pentru binele poporului si in numele lui", nationalizarea - trecerea mijloacelor economice in proprietatea statului - a fost tinuta departe de "urechile poporului". Conducatorii Partidului Muncitoresc Roman au pregatit actul in amanunt, incepandu-l, in forta, cu confiscarea averii Casei Regale.   "Reteta sovietica" pentru infaptuirea idealului comunist cerea parcurgerea unor pasi concreti de catre noile state-satelit su­bordonate URSS-ului: castigarea alegerilor de catre un partid comunist sau muncitoresc, instituirea controlului puterii comuniste in toate variantele ei - executiva, legislativa, ju­deca­toreasca, trecerea economiei sub "pro­tectoratul" statului. In Romania, in­cepand cu 1945 si pana in 1948, co­munistii facusera toti pasii. Dupa pro­clamarea Republicii Populare Ro­mane si infaptuirea reformelor agra­ra si monetara, la jumatatea a­nului 1948 a venit randul nationalizarii.   O "NECESITATE". In nu­marul din 1 ianuarie 1948, revista Biroului Informativ al partidelor comuniste si muncitoresti (Cominform) - "Pentru pace trainica, pentru democratie populara" - a publicat un articol semnat de liderul comunistilor romani, Gheorghe Gheor­ghiu-Dej. Este pentru prima data cand Dej vorbeste despre "necesitatea" initierii actului de nationa­lizare. Fraza cu pricina o va repeta, sase luni mai tarziu, in discursul rostit in fata Marii Adunari Natio­nale, cu ocazia supunerii spre aprobare a legii nationalizarii: "Trecerea mijloacelor de productie in mainile statului este o necesitate, deoarece aceste arme economice se smulg din mainile acelora de la care am smuls armele politice." Fara a rosti vreodata public cuvantul "nationalizare", comunistii mai "scapa" un semn al intentiei lor de trecere in proprietatea "celor multi" averea celor putini. Prin Decretul nr. 729/13 aprilie 1948 fuse­se promulgata noua Constitutie a Republicii Populare Romane, care prevedea la articolul 11: "Cand in­teresul general cere, mijloacele de pro­ductie, bancile, societatile de asi­gu­rare, care sunt proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea sta­tului, adica bun al poporului, in condi­tiu­nile prevazute de lege." Insa de la intentie la fapta nu a fost decat un pas. Si unul aproape sigur dupa cel de abolire a mo­narhiei: in mai 1948, Prezidiului Marii Adunari Nationale a emis Decretul nr. 938 prin care Domeniile Coroanei intrau in proprietatea statului. De asemenea, se specifica in actul normativ, "toate bunurile mobile si imobile care la data de 6 martie 1945 se aflau in proprietatea fostului Rege Mihai I, ori a altor membri ai fostei familii regale, trec pe aceeasi data in proprietatea sta­tului roman."   SCENARII DIN UMBRA. Pentru a-si asigura succesul actiunii, liderii comunisti au pregatit in cele mai mici detalii nationalizarea. Abia dupa deschiderea arhivelor s-a aflat ca, in tainice sedinte ale Biroului Politic, s-a pus la cale un plan ama­nuntit ce cuprindea locul, timpul si oamenii cu care se va infaptui actul nationalizarii. Ba mai mult, ziua de 11 iunie (aleasa datorita incarcaturii ei festive - se implineau 100 de ani de la revolutia pasoptista, cand urma a fi facut marele anunt, fusese im­par­tita pe ore, astfel incat fiecare stia ce are de facut si in cat timp. Incepand cu ora 4 dimineata, se facea instruirea personalului din intreprinderi, in special a liderilor organizatiilor de partid din fiecare fabrica sau uzina si a repre­zen­tan­tilor sindicatului. Pregatirile conti­nuau cu sigilarea caselor de bani sub pretextul efectuarii unor controale, pana la ora 13, cand cei alesi de partid in functii de conducere - neaparat din randul muncitorilor, ac­tivisti fideli ai PMR - trebuiau sa pre­ia conducerea fabricilor. Ora ur­­matoare, la 14, in toata tara erau pro­­gramate mitinguri de sustinere a na­tionalizarii de catre oamenii muncii. Iar programul s-a desfasurat intocmai. Intregul plan a cazut in sarcina Comisiei superioare pentru natio­nalizare, alcatuita din reprezentanti ai Comisiei Superioare Economice, Ministerului Industriei, al celui de Interne, Finantelor si Jusitiei, sprijinita de o comisie tehnica de natio­nalizare si de 35 de comisii judetene. Rolul de mana forte al intregii acti­u­ni a revenit Ministerului Afaceri­lor Interne, condus de Teohari Georgescu. Rolul functionarilor Internelor era precis: sa impiedice "orice actiune de sabotaj, terorism, agitatie, propaganda dusmanoasa si sustragere de bunuri, acte, registre." Si pentru a se evita rascularea, impotrivirea patronilor de intreprinderi nationa­lizate, acestia, precum si personalul "insuficient verificat", au fost pusi sub strasnica urmarire.   Legislatie "Cand interesul general cere, mijloacele de productie, bancile, societatile de asigurare, care sunt proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea statului" Constitutia Republicii Populare Romane, art. 11, 1948 Cititi si a€¢ Lege si faradelege  


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.