Cu pasi marunti si tacuti spre nationalizare Desi facuta "pentru binele poporului si in numele lui", nationalizarea - trecerea mijloacelor economice in proprietatea statului - a fost tinuta departe de "urechile poporului". Conducatorii Par
Cu pasi marunti si tacuti spre nationalizare Desi facuta "pentru binele poporului si in numele lui", nationalizarea - trecerea mijloacelor economice in proprietatea statului - a fost tinuta departe de "urechile poporului". Conducatorii Partidului Muncitoresc Roman au pregatit actul in amanunt, incepandu-l, in forta, cu confiscarea averii Casei Regale. "Reteta sovietica" pentru infaptuirea idealului comunist cerea parcurgerea unor pasi concreti de catre noile state-satelit suÂbordonate URSS-ului: castigarea alegerilor de catre un partid comunist sau muncitoresc, instituirea controlului puterii comuniste in toate variantele ei - executiva, legislativa, juÂdecaÂtoreasca, trecerea economiei sub "proÂtectoratul" statului. In Romania, inÂcepand cu 1945 si pana in 1948, coÂmunistii facusera toti pasii. Dupa proÂclamarea Republicii Populare RoÂmane si infaptuirea reformelor agraÂra si monetara, la jumatatea aÂnului 1948 a venit randul nationalizarii. O "NECESITATE". In nuÂmarul din 1 ianuarie 1948, revista Biroului Informativ al partidelor comuniste si muncitoresti (Cominform) - "Pentru pace trainica, pentru democratie populara" - a publicat un articol semnat de liderul comunistilor romani, Gheorghe GheorÂghiu-Dej. Este pentru prima data cand Dej vorbeste despre "necesitatea" initierii actului de nationaÂlizare. Fraza cu pricina o va repeta, sase luni mai tarziu, in discursul rostit in fata Marii Adunari NatioÂnale, cu ocazia supunerii spre aprobare a legii nationalizarii: "Trecerea mijloacelor de productie in mainile statului este o necesitate, deoarece aceste arme economice se smulg din mainile acelora de la care am smuls armele politice." Fara a rosti vreodata public cuvantul "nationalizare", comunistii mai "scapa" un semn al intentiei lor de trecere in proprietatea "celor multi" averea celor putini. Prin Decretul nr. 729/13 aprilie 1948 fuseÂse promulgata noua Constitutie a Republicii Populare Romane, care prevedea la articolul 11: "Cand inÂteresul general cere, mijloacele de proÂductie, bancile, societatile de asiÂguÂrare, care sunt proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea staÂtului, adica bun al poporului, in condiÂtiuÂnile prevazute de lege." Insa de la intentie la fapta nu a fost decat un pas. Si unul aproape sigur dupa cel de abolire a moÂnarhiei: in mai 1948, Prezidiului Marii Adunari Nationale a emis Decretul nr. 938 prin care Domeniile Coroanei intrau in proprietatea statului. De asemenea, se specifica in actul normativ, "toate bunurile mobile si imobile care la data de 6 martie 1945 se aflau in proprietatea fostului Rege Mihai I, ori a altor membri ai fostei familii regale, trec pe aceeasi data in proprietatea staÂtului roman." SCENARII DIN UMBRA. Pentru a-si asigura succesul actiunii, liderii comunisti au pregatit in cele mai mici detalii nationalizarea. Abia dupa deschiderea arhivelor s-a aflat ca, in tainice sedinte ale Biroului Politic, s-a pus la cale un plan amaÂnuntit ce cuprindea locul, timpul si oamenii cu care se va infaptui actul nationalizarii. Ba mai mult, ziua de 11 iunie (aleasa datorita incarcaturii ei festive - se implineau 100 de ani de la revolutia pasoptista, cand urma a fi facut marele anunt, fusese imÂparÂtita pe ore, astfel incat fiecare stia ce are de facut si in cat timp. Incepand cu ora 4 dimineata, se facea instruirea personalului din intreprinderi, in special a liderilor organizatiilor de partid din fiecare fabrica sau uzina si a repreÂzenÂtanÂtilor sindicatului. Pregatirile contiÂnuau cu sigilarea caselor de bani sub pretextul efectuarii unor controale, pana la ora 13, cand cei alesi de partid in functii de conducere - neaparat din randul muncitorilor, acÂtivisti fideli ai PMR - trebuiau sa preÂia conducerea fabricilor. Ora urÂÂmatoare, la 14, in toata tara erau proÂÂgramate mitinguri de sustinere a naÂtionalizarii de catre oamenii muncii. Iar programul s-a desfasurat intocmai. Intregul plan a cazut in sarcina Comisiei superioare pentru natioÂnalizare, alcatuita din reprezentanti ai Comisiei Superioare Economice, Ministerului Industriei, al celui de Interne, Finantelor si Jusitiei, sprijinita de o comisie tehnica de natioÂnalizare si de 35 de comisii judetene. Rolul de mana forte al intregii actiÂuÂni a revenit Ministerului AfaceriÂlor Interne, condus de Teohari Georgescu. Rolul functionarilor Internelor era precis: sa impiedice "orice actiune de sabotaj, terorism, agitatie, propaganda dusmanoasa si sustragere de bunuri, acte, registre." Si pentru a se evita rascularea, impotrivirea patronilor de intreprinderi nationaÂlizate, acestia, precum si personalul "insuficient verificat", au fost pusi sub strasnica urmarire. Legislatie "Cand interesul general cere, mijloacele de productie, bancile, societatile de asigurare, care sunt proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea statului" Constitutia Republicii Populare Romane, art. 11, 1948 Cititi si a€¢ Lege si faradelege
Despre autor:
