Mai locuim sub cer?

Ce frumoase sunt aceste cuvinte ale lui G. Calinescu privind asezarea noastra in univers: "Pentru noi este esential acest lucru, ca omul sa invete a se aseza si sub cer, nu numai pe pamant". si ma gandeam...
Da, e trist, e foarte trist ca multi dintre noi traim numai pe scoarta pamanteasca, lasandu-ne impovarati numai de cele trebuincioase trupului si nu avem si un orizont larg, deschis spre frumuseti inalte, printre stele, spre care sa priveasca, macar din cand in cand, spiritul nostru!
Tot pe aceasta tema, memoria mi-a scos indata, din "fisele" sale, acest indemn al scriitorului francez Marcel Proust (atat de asemanator cu cuvintele lui Calinescu, de parca cei doi s-ar fi inteles intre ei cand le-au scris!): "Cauta si pastreaza o bucata de cer deasupra vietii tale!". Ce sfat, ce indemn plin de lumina, de frumusete, de gingasie pentru suflet!
stiu, suntem coplesiti de cele ale vietii pamantesti, dar e bine, chiar pentru bucuria, fericirea pamanteasca sa pastram deasupra vietii noastre macar o bucata, o bucatica de cer, care sa ne lumineze launtric fiinta, sa ne curete de murdarie spiritul, ca prin el sa putem privi si cu ochiul mintii, cerul impodobit cu stele.
Spuneti-mi: de cand n-ati mai privit cerul cu stele, luminat de frumoasa, romantica luna? (fireste, nu cu ochiul fizic, ci cu ochiul launtric). Din pacate, cei mai multi dintre noi, locuim, ca toate vietuitoarele, numai pe pamant.

---

Despre autor: