Daca vom deturna fondurile comunitare, vom torpila integrarea europeana (II)

- dialog cu dr. Nicolae Idu, directorul general al Institutului European -

"Dupa ce negociatorii romani au reusit sa obtina finantari europene nerambur sabile care se apropie de 4% din PIB, a aparut panica generata de "incapacitatea" de a absorbi aceste fonduri. Am atras atentia inca din 2003, ca Romania va fi in primii doi ani dupa aderare un contribuitor net la bugetul comunitar, asa cum s-a intamplat si cu noile state membre, din ratiuni mai degraba tehnice. Important este sa integram folosirea acestor fonduri intr-un model de dezvoltare care sa evite constructia de "catedrale in desert" ; evolutia statelor de coeziune (Grecia, Irlanda, Spania si Portugalia) din ultimii 15 ani este intr-adevar relevanta daca o analizam prin prisma sintagmei value for money".

"Romanii nu intotdeauna impartasesc valorile europene, asa cum sunt ele reflectate la nivelul statelor membre. Noi suntem pro-europeni si avem mari asteptari, dar felul in care intelegem valorile europene este adesea unul deformat. Politicienii promit marea cu sarea, dar intr-o cu totul alta viziune, decat cea pe care o presupune integrarea in structurile europene. Aceasta evolutie post aderare este cauzat! 048a si de neasimilarea valorilor europene si este periculoasa".

"Ce este extrem de important: cand vine vorba despre interesul national, Romania trebuie sa vorbeasca pe o singura voce. Daca acest lucru nu se va intampla, perceptia externa asupra Romaniei nu va fi de natura sa ne ajute sa avem si beneficii in urma aderarii, nu doar costuri".

"Este vorba despre circa zece mii de pagini care reprezinta aquis-ul comunitar adoptat in lunile noiembrie si decembrie de anul trecut, precum si unsprezece mii de pagini de jurisprudenta ale Curtii Europene de Justitie. Aceasta pentru 2007. In 2008 mai sunt treizeci de mii de pagini de jurisprudenta a Curtii Europene de Justitie, care trebuie traduse in limba romana. Este obligatia unui stat membru, urmand ca aquis-ul comunitar adoptat dupa 1 ianuarie 2007 sa fie tradus si publicat in limba romana direct de catre institutiile comunitare".
"Romanii ar trebui sa fie mult mai bine informati pentru ca sunt euro-ignoranti; ar trebui facuta o adevarata campanie de comunicare"
"Nu gandim in perspectiva, totul se petrece pe moment, intre doua vizite ale unor comisari europeni si intre rapoartele Comisiei"
"Romania urmeaza, cu o viteza mai accelarata, calea tensiunilor si crizelor multor state nou intrate in Uniunea Europeana".
"Problema nu este ca tinerii pleaca din tara - inteligenta trebuie sa circule - ci ca nu li se ofera motive sa se intoarca."

- De ce avem aceasta mentalitate de pompieri in administratie? Dar daca, peste patru ani, voi fi la putere tot eu si trebuie sa aplic legi, sa continui masuri pe care tot eu cu partidul meu le-am votat sau le-am luat sub imperiul momentului nepotrivit?
- Asa este, cand vorbim de continuitate trebuie sa ne gandim la interesul tarii. Institutul nostru este un exemplu de continuitate obtinuta cu mari eforturi si uneori ne intrebam cat vom mai rezista. Dati-mi voie sa fac o paralela cu institutul similar din Polonia care isi concentreaza activitatea numai pe programe de formare pentru functionarii publici din aceasta tara. Lansat in 1993 cu participarea lui Jacques Delors, presedintele Comisiei Europene de la acea vreme, institutul din Lodz s-a bucurat in mod constant de sustinere guvernamentala, reusind in circa 10 ani, sa formeze in domeniul afacerilor europene peste 18 000 de functionari. Ei bine, datorita finantarilor limitate si a concurentei, intre ghilimele, a unor fundatii si asociatii de partid, noi am format doar vreo 3000 de functionari din administratia locala si centrala in cei aproape 8 ani de activitate. Desi inceputul a fost promitator pentru ca in anul 2000 am lansat un program care a inclus peste 750 de functionari si care a produs o cantitate impresionanta de material didactic, ulterior diminuarea finantarilor ne-a determinat sa ne rezumam la 250-300 de participanti anual, ceea ce a insemnat foarte putin in raport cu nevoile. Daca am face un studiu cuprinzator pentru evaluarea acestor nevoi vom constata cat de importante sunt ele, dar Guvernul nu ne-a cerut, deocamdata ,asa ceva.
"Folosim cei mai buni
specialisti"
- Premierul Tariceanu considera ca nu are nevoie de un asemenea studiu?
- Nu stiu. Probabil ca are alte instrumente. Oricum, Institutul European nu este panaceul universal pentru multitudinea de probleme legate de aderarea la Uniunea Europeana si de asumarea responsabilitatilor de stat membru numai pentru ca este aureolat de sintagma "european". Are o plaja limitata de posibilitati. De altfel, noi functionam pe principiul contractarii in afara institutiei. Avem un compartiment pentru formarea profesionala de patru oameni, un compartiment de studii europene cu doar trei oameni si unul de traduceri unde ani de zile am avut doar opt oameni. Nu este nevoie sa angajam permanent o armata de oameni. Lucram pe proiecte si contractam expertiza in functie de cerintele concrete ale acestora. Am avut si reprosuri ca utilizand acest sistem folosim tot ce e mai bun pe piata, fara sa fi contribuit noi la formarea celor implicati in proiectele noastre. Noi apelam la experti din institute de cercetare si din univeristati, dar si din strainatate si facem eforturi sa-i platim un pic mai bine decat angajatorii lor principali. Motivul principal pentru care ei totusi raspund invitatiilor noastre sunt mai degraba legat de prestigiul Institutului European.
Ungurii sufla posturile polonezilor de la Strasbourg
- Formarea functionarilor publici este esentiala pentru integrarea Romaniei. Vedem frecvent ca apar tot felul de situatii in care primarii, functionarii de la agentiile judetene, care nu stiu sau nu vor sa le explice oamenilor cum sa faca un dosar pentru accesarea fondurilor. Nu stiu sa le spuna oamenilor ce ar fi contingentele, ce sunt cotele. Am vazut pe tot teritoriul Romaniei confuzii grave, tarani care credeau ca actualele cote de lapte si de alte produse ar fi identice cu cotele de dupa al doilea razboi mondial, de pe vremea lui Gheorghiu-Dej. Cine-i ajuta pe acesti oameni? Cine-l consiliaza pe domnul primar cum sa faca un banal dosar de licitatie ca sa-si repare scoala? Sunt lucruri simple, care trebuie sa ajunga pana acolo. Nu ajung pana acolo, integrarea este apa de ploaie, lozinca chioara, iar guvernantii nu-si fac treaba. Ce criterii urmariti in formarea unui functionar public?
- Guvernul mosteneste totdeauana o situatie. Eu cred ca problema de fond vine din sistemul educational, care s-a degradat continuu in ultimii 30 de ani. Tineretul nu e deloc pasionat sa invete. A devenit o "rara avis" sa vezi doi-trei studenti interesati de invatatura. Vor sa-si ia notele, diploma si-atat. Studentii mei vin cu zecile inainte de sesiune: "Stiti, eu lucrez! Adica, nu-mi cereti sa am prezenta la curs si nu fiti prea exigent cu mine la examen." Aceasta realitate referitoare la input-urile de resursa umana pe care le ofera sistemul de invatamint administratiei are consecinte directe si asupra performantelor acesteia.
Noi realizam o formare diferentiata pentru functionarii publici. Mai intai, programe de introducere in problematica integrarii europene pentru cei care nu au avut tangente cu domeniul, dar avem si programe evoluate, cum sunt cele dezvoltate in colaborare, cu Institutul de Studii Europene de la Strasbourg, in care am incercat sa le explicam functionarilor cum se desfasoara si care sunt exigentele in cazul concursurilor de angajare in institutiile comunitare. S-a vrut evitarea unei situatii similare cu cea cu care s-a confruntat Polonia dupa aderare, cand statistic vorbind s-a constatat un numar sensibil mai redus de polonezi angajati in cadrul institutiilor comunitare in comparatie cu cei de origina maghiara, desi probabil ca dimensiunile celor doua tari ar fi sugerat o situatie opusa.

- De ce, daca posturile erau rezervate? Sunt ungurii mai incisivi decat polonezii?
- Posturile nu sunt rezervate, dar se pare ca ungurii sunt mai orientati, mai pragmatici. In Ungaria si in Cehia, in administratie au fost promovate mai sustinut persoane care au studiat in exterior. Nu doar baza de cunostinte acumulata acolo i-a ajutat pe acestia sa aiba o viziune moderna, dar si informatiile de natura profesionala pe care continua sa le primeasca de la cunostintele din strainatate. Acest lucru tine si de viziunea guvernantilor. Este administratia o zona de excelenta sau un spatiu pentru plasarea clientelei politice si pentru rezolvarea problemelor cu conotatii sociale? Mi-aduc aminte ca in perioada in care am lucrat direct cu expertii Comisiei Europene am invatat infinit mai mult despre mecanismele de functionare din cadrul institutiilor comunitare decat din orice curs dedicat sau manual specializat.
Cheltuim fondurile UE
in mod ineficient
- De la cine ar trebui sa invatam in primul rand aceasta stiinta a administratiei europene? De la francezi? De la germani sau de la britanici?
- Dupa parerea mea, cheia pentru un viitor mai bun ca stat membru al Uniunii Europene rezida in transformarea sistemului educational intr-unul modern. Nu fac referire doar la necesitatea cresterii substantiale a alocatiilor bugetare pentru acest domeniu, dar trebuie sa reformam in mod real sistemul educational! Resursa instruita precar in actualul sistem de invatamant nu intra doar in administratie, ci si in servicii si afaceri, proliferand astfel lipsa de performanta in toata societatea. Si atunci, trebuie sa le gasim un loc romanilor care au invatat in strainatate. Dar cand se intorc aici, sistemul inchistat existent nu le permite sa aplice nimic din ce au invatat acolo.

- In aceste conditii, noi vom fi capabili sa accesam cat mai multe fonduri europene?
- Accesarea fondurilor si rata de contractare a acestora n-as vedea-o asa dramatica. De exemplu, fondurile de pre-aderare au fost cheltuite intr-o proportie importanta, utilizarea lor urmand sa se incheie in 2009-2010. Intrebarea-cheie este cu ce efecte. "De exemplu, finantarile pentru infrastructura de transport s-au concentrat doar pe reabilitari, ori anticiparea actualei evolutii a economiei ar fi determinat si solutii radicale care sa-i confere acea structura care sa n-o califice ca o frana in calea dezvoltarii economice.
"Nu construiti catedrale in desert cu banii comunitari!"
- Iata de ce v-am intrebat cum invatam noi de la altii. Pana la urma, cu toate escrocheriile posibile, Romania va avea sigur infrastructura. Cum procedam sa nu patim ca Portugalia, care, dupa 20 de ani, a ramas doar cu autostrazile, iar putinul capital din industrie a migrat? Structuri productive nu mai exista si Portugalia devine tara cu autostrazi perfecte. Exista riscul ca Romania sa repete experienta Portugaliei?
- Ma indoiesc. Geografic vorbind, Portugalia este o tara marginala a Uniunii Europene. Romania, in schimb, se afla la rascruce de vanturi. Dezvoltarea retelei de transport ar fi trebuit demarata la inceputul anilor 1990.

- Sigur ca este necesara, dar urmarim in paralel si productia? Investim in economia reala?
- Asta e o alta discutie despre dezvoltarea economica pe ansamblu. Pentru ca am vorbit despre modul defectuos de cheltuire a banilor sa mentionam o fraza lansata de functionarii de la Comisia Europeana: "Atentie, nu construiti catedrale in desert cu fondurile comunitare!" Unii dau ca exemplu concret ceea ce s-a intamplat zeci de ani in regiunile din sudul Italiei, care au absorbit cantitati impresionante de fonduri comunitare. Iar sudul Italiei a ramas tot sarac.

- Cum va explicati? E aceeasi mentalitate ca in Romania?
- Este mai complicat acolo, si sper ca lucrurile nu vor evolua si in Romania spre o astfel de realitate. Acolo, mecanismele subterane puse la punct de grupuri constituite ilegal au deturnat o parte din fondurile publice. O buna perioada, principiul economic functional a fost deturnarea fondurilor publice, unde le includem si pe cele comunitare. O astfel de situatie intr-un nou stat membru poate torpila procesul de participare la integrarea europeana.
Modelul Siciliei si mentalitatea scarii de bloc
- Deja se vede. Pentru cetateanul roman, pentru un ganditor in domeniul strategiilor europene, cum sunteti dumneavoastra, unde este antidotul ca sa nu ajungem ca Sicilia?
- Experientele mai putin reusite din UE sunt de doua categorii: una mai complicata, ca in sudul Italiei sau in Grecia, care tine de sistemul cultural, politic si de mentalitate. Alta, mai usor de analizat si care se refera la politicile economice bazate pe finantari europene si aici putem exemplifica cu experientele din Spania, Portugalia sau Grecia, din nou. Din punctul meu de vedere toate aceste experiente ne conduc spre acelasi laitmotiv: reformarea sistemului educational, care nu inseamna numai invatamantul. Sistemul educational inseamna invatamant, familie si cadrul in care isi petrece cetateanul timpul liber. Eu constat ca studentii mei nu sunt departe de mentalitatea pe care o aveam noi cei mai in varsta, inainte de 1989. Singura noutate care apare in gandirea lor - sa nu invatam! Nu sunt motivati sa invete. Uite, domnul X n-a invatat, este bogat si probabil ca majoritatea oamenilor de afaceri nu s-au spetit invatand. Acelasi exemplu il dau si unii oameni politici. Acasa exista un alt proces educational premergator si, apoi, paralel invatamatului. Aici, ori stau toti cu ochii in televizor, ori au toti mai multe job-uri si lipsesc motivat de acasa, oricum copiii nu primesc niciun fel de educatie si se vede asta in atitudinea fata de colegi, fata de profesori, fata de cei cu care intra in contact, dar si fata de munca si valorile promovate de societate. Majoritatea au educatia scarii de bloc. Atat! In rezumat timpul lor liber inseamna: galerie de fotbal, manele, televizor. Clasa politica se va schimba daca si societatea se va schimba. Ea reflecta mentalitatea scarii de bloc. Cine sa faca declicul? Este responsabilitatea tuturor celor care pot provoca schimbarea. Oameni politici, lideri de opinie, profesori, intelectuali de tot felul... Profesorii nu trebuie umiliti, cum se intampla astazi. Trebuie sa corectam fenomenul. De-aici putem incepe reforma de fond a societatii romanesti. Nu de la varf in jos trebuie mers. Nu trebuie inventata roata aici, putem prelua experienta altor tari sarace, care s-au redresat.

Cum ii transformam pe tarani in fermieri? Prin urmare, Romania ramane extrem de vulnerabila in domeniul educatiei si semne de redresare nu se intrevad. Am intrat in UE. Ei, si? In procesul de integrare economica, in aceasta confruntare economica fara menajamente, unde este hiba cea mai grava a tarii noastre? Vorbeati de Italia, dar acolo nu prea exista produse ne-italiene pe piata, desi este tara cu traditie in Uniune, iar in Romania peste 80% din produsele de larg consum provin din import.
- Teoria asta n-as accepta-o integral. Sectorul cel mai vulnerabil pentru Romania este agricultura, unde faramitarea fondului funciar nu permite organizarea si exploatarea moderna. In Austria nu exista ferme de un hectar jumatate. Avem agricultura de subzistenta.

- Cum putem sa-i transformam pe taranii nostri care fac agricultura de subzistenta in fermieri europeni? Nu e prea pompos, nu este si aici o forma fara fond? Ei, care nu mai cred nici in asociere dupa experienta colhozurilor si mai ales dupa esecul asocierilor de dupa 1990. Stiti bine ca unii ingineri agronomi si alti mafioti locali le-au luat initial pamanturile si nu le-au dat mai nimic. Asocierea a fost un fiasco. Am intalnit asociatii unde taranii primeau un litru de ulei pentru un hectar arendat. Ce argumente sa mai folosim ca sa-i convingem sa-si lase pamantul?
- Da, este adevarat, exista probleme, inclusiv cele de natura structurala pentru ca la noi 40% din populatie este implicata in agricultura si exista o faramitare excesiva a fondului funciar care impiedica practicarea unei agriculturi moderne si eficiente. Acest procent ne diferentiaza grosier de orice tara europeana. Inclusiv de Bulgaria! Si atunci trebuie sa stimulam asocierea si sa reducem populatia activa ocupata in agricultura. Sa cream alternative, mecanisme care sa stimuleze concentrarea fondului funciar. In final, piata si viata il vor determina pe taranul cu un hectar jumatate sa-si vanda pamantul.

- Nu-l putem convinge. Ce-i oferim?
- Se vor lansa programe de dezvoltare rurala, cu stimularea domeniului serviciilor, locuitorul din zona rurala va avea drept de pensie similar cu cel din mediul urban. Oportunitatile de angajare in activitati neagricole vor creste in zona rurala.

De ce sa-i protejam pe capitalistii romani?
- Si revenim la politicienii care trebuie sa voteze asemenea legi stimulative, care sa genereze mecanisme de dezvoltare economico-sociala. Si au trecut 17 ani degeaba si vor mai trece multi altii... La acest punct as vrea sa abordez doua chestiuni care cred ca necesita unele clarificari. Prima se refera la aparenta dihotomie dintre politica de protejare a capitalului autohton si cea de aliniere la regulile pietei interne a UE care deschide larg portile capitalului si produselor straine. Cred ca solutia la aceasta dilema ne-o poate oferi un set de criterii care tine de obiectivul esential al actualei etape si care este cresterea nivelului de trai, incluzand aici si protectia mediului si crearea de locuri de munca bine platite. Cu alte cuvinte, care dintre aceste doua atitudini de politica economica este in final benefica pentru cetatean. A doua chestiune se refera la sugestia de a dezbate public o alta optiune importanta de politica economica. In cazul evolutiei sale in spatiul comunitar, Romania urmareste, cum spuneam, o viata mai buna pentru cetatenii sai, asumandu-si ca obiectiv concret minimalizarea perioadei de atingere a nivelului mediu de dezvoltare din UE. Se poate realiza fie prin concentrarea finantarilor in zonele dinamice, cunoscute drept concentrari economice si care vor absorbi mai rapid fondurile alocate, accelerand astfel viteza de apropiere de media comunitara, fie alocand fonduri prioritar in zonele slab dezvoltate pentru a le ajuta sa se apropie de media nationala, prin aceasta ridicand aceasta medie nationala, dar evident cu riscul determinat de capacitatea de absorbtie scazuta a acestor regiuni.

Si totusi, care este reperul Romaniei? Care tara vi se pare ca ar putea constitui un reper de succes in domeniul integrarii pentru Romania?
- Este important sa cercetam experienta asa-ziselor "state de coeziune", care, dupa aderare, au fost beneficiare nete ale finantarilor comunitare: Irlanda, Spania, Portugalia si Grecia. N-as spune ca exista un singur stat a carui evolutie s-o urmam si noi. Ar trebui sa avem o relatie mai stransa cu unele state din UE, si, mai ales, cu membrele fondatoare. Avem o asemenea relatie cu Franta, dar trebuie sa dezvoltam mai bine colaborarea cu Germania si cu Marea Britanie, care ne-au ajutat foarte mult in procesul de pregatire a aderarii la UE. Sa nu ignoram si alti actori importanti, ca Austria, care are un cuvant de spus pe continent.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe