50 de ani de zboruri spatiale

Dupa o jumatate de secol in care omenirea a pasit pe Luna si a trimis misiuni in sistemul solar, zburand  spre alte colturi ale galaxiei, ramane o intrebare: si acum incotro? Sputnik 1 a dat startul erei zborurilor spatiale. In urma cu 50 de ani, la 4 octombrie in 1957, micul satelit, cantarind doar 30 de kilograme, era  propulsat pe orbita terestra, devenind primul obiect artificial care gravita in jurul Pamantului. Insa Sputnik 1 nu era rezultatul dezinteresat si altruist al savantilor sovietici care lucrau sub indrumarea enigmaticului Serghei Korolev, directorul programului spatial al URSS.  Era produsul direct al tehnologiilor militare aplicate in cercetarea rachetelor nucleare. Omenirea incepea cucerirea spatiului cosmic sub semnul confruntarii. Iar startul il daduse Imperiul Rosu de la Est. Fapt ce nu putea avea decat o consecinta directa: ca urmare a ceea ce Congresul american a denumit "Criza Sputnik", Statele Unite infiintau in iulie 1958 National Aeronautics and Space Administration, pe scurt NASA, institutia care era menita sa dezvolte si sa gestioneze programul spatial american.  Cursa spatiala si primele teste Sovieticii, dupa Sputnik 1, aveau de implinit o misiune mult mai presanta: sa lanseze un nou satelit, de data aceasta unul care sa aiba pasa­geri la bord. Nikita Hrusciov, prim secretar al Soviete­lor, in 1957, a dat ordin ca Sputnik 2 sa fie lan­sat in noiembrie, pentru comemorarea a 40 de ani de la Marea Revolutie din Octombrie. Pentru experiment a fost folosita o catelusa cu­leasa de pe strazile Moscovei, botezata Laika si antrenata sa suporte presiunile mari din timpul decolarii si nivelul crescut de stres fonic. La 3 octombrie, Sputnik 2, construit numai in cateva saptamani de la lansarea primului satelit artificial, a fost lansat in spatiu la bordul unei rachete PS-2. Senzorii de argint, implantati in pieptul Laikai, monitorizau semnalele vitale ale micului patruped si au oferit oamenilor de stiinta sovietici informatii valoroase despre comportamentul unui organism in timpul zborului spatial. Insa, la 5 noiembrie, semnalele radio provenind de la organismul cainelui de pe Sputnik 2 au incetat, dupa a doua sau a treia orbita efectuata de satelit. Datele acumulate de la restul instrumentelor amplasate la bordul satelitului au permis insa pregatirea urmatorului pas al programului spatial sovietic: primul om lansat pe orbita terestra.  Replica americana Statele Unite au intepretat programul spatial al URSS ca fiind o amenintare la adresa suprematiei lor, iar la doar sase luni dupa infiintarea NASA, in decembrie 1958, prima misiune spatiala SUA, Explorer I, intra in orbita, facand o descoperire vitala pentru zborurile cosmice: Pamantul, datorita polilor saI magnetici, este inconjurat de o centura de radiatii, denumita ulterior "Van Allen". Confruntarile directe intre americani si sovietici sunt insa dominate in prima jumatate a anilor a€™60 de sirul de premiere pe care URSS le face in zborurile spatiale: in 1961, Iuri Gagarin devine primul om in spatiul cosmic, iar in 1965, Alexei Leonov face prima "plimbare" in orbita terestra. Insa NASA recupereaza in 1969, cand, la opt ani dupa promisiunea presedintelui J.F.Kennedy, astronautii misiunii Apollo 11 planteaza steagul Statelor Unite pe solul lunar. Imaginea lui Buzz Aldrin, fotografiata de Neil Armstrong, pe suprafata satelitului natural al Terrei face inconjurul lumii. Daca rusii facusera "inaugurarea" zborului spatial, NASA cu siguranta a avut grija sa transforme misiunile Apollo in cel mai spectaculos scenariu de relatii publice despre suprematia americana asupra explorarii cosmosului. Oficial, "cursa spatiala" si-a gasit finalul o data cu "experimentul" Apollo-Soyuz, la data de 15 liulie 1975, o prima misiune comuna a celor doua superputeri ale lumii. Insa in tot acest timp rapoartele agentiilor de spionaj american, desecretizate in ultimii ani, demonstreaza ca Statele Unite desfasurau permanent activitati de atenta monitorizare a programului spatial sovietic. Reciproca trebuie sa fi fost in aceeasi masura valabila, insa din cauza faptului ca tot ce tinea de programul spatial al URSS era strict clasificat, fiind sub comandament militar, accesul la documentele de arhiva referitor la aceasta perioada este mult mai restrans.  Explorarea sistemului solar Anii a€™70 au insemnat totodata o confirmare a beneficiilor nete pe care cele doua mari puteri spatiale le-au obtinut din misiunile fara oameni. Este vorba de misiunile de explorare ale sistemului solar, prin care atat NASA, cat si Roskosmos, agentia de resort a URSS, au obtinut date vitale despre corpurile ceresti care graviteaza pe elipsele din jurul Soarelui. NASA a decis ca este momentul ca succesele misiunilor Apollo sa fie completate de spectaculosul misiunilor de explorare ale planetelor din apropierea Terrei. Astfel, noua etapa, "cursa pentru Marte" a inceput, in SUA, prin programul Viking, in care cele doua sonde spatiale cu destinatia Planeta Rosie si-au luat zborul de pe Pamant in decursul anului 1975. Insa din nou, sovieticii se dovedisera mai rapizi. Dupa fiasco-ul programului timpuriu dedical lui Marte, care debutase in URSS in anul 1962, la o distanta de noua ani, Mars 2 si 3 au aterizat pe suprafata planetei rosii. Singura care a transmis partial prima fotografie de pe Marte a fost Mars 3. Cele doua sonde Viking lansate de NASA aveau astfel de de castigat un pariu dificil: aterizarea in bune conditii si transmiterea de informatii despre Marte. Misiunea a fost partial un esec, deoarece nici Viking 1, nici Viking 2 nu au rezistat. Insa roverele lor au ajuns pe Marte, iar testele pe care le-au efectuat au fost cruciale pentru intelegerea geologiei planetei, a componentei sale atmosferice si a conditiilor de clima.  In drum spre "greii" sistemului solar Poate cel mai spectaculos si de succes program al NASA este programul Vo­yager. Cele doua sonde spatiale gemene, Voyager 1 si Voyager 2, au fost lansate in 1977, purtand in spatiu mesaje gravate pe o placa de aur despre omenire. Misiunea lor: furnizarea de date despre gigantii gazosi ai sistemului solar, planetele Jupiter sI Saturn. Filmul facut de Voyager, in 1979, apropiindu-se de Jupiter si inregistrand miscarea imenselor sale benzi de nori, impreuna cu marea pata rosie, consemneaza prima panorama completa a unei planete care nu poate fi vazuta decat prin telescop, de pe Pamant. In 1980, Voyager 1 a vizitat planeta Saturn si folosind forta gravitationala a corpului ceresc s-a inscris pe o traiectorie care in prezent a dus-o la 16 miliarde de km distanta de Pamant, parasind sistemul solar. Voyager 1 este inca operationala si se estimeaza ca doar incepand din 2020 nu va mai avea resurse pentru a functiona. Geamana sa, Voyager 2, a vizitat pe langa Jupiter si Saturn, planeta Neptun si Uranus. Este considerata cea mai productiva nava spatiala a NASA de pana in prezent, iar imaginile cu inelele lui Saturn transmise de ea au ramas legendare.  Era navetelor spatiale si a intrebarilor Ultimii 25 de ani ai zborurilor cosmice au fost dominati de eficienta, iar specta­culosul a fost ocolit atat de NASA cat si de Roskosmos, devenita dupa 1990 Agentia Federala Spatiala Rusa. NASA avea toate motivele sa fie discreta, dupa tragedia navetei Challenger, in 1986, in care au murit 7 astronauti. Iar URSS, ulterior Federatia Rusa, era discreta din principiu, stare care ascundea si mari pro­bleme financiare, o data cu prabusirea economiei sovietice si a statului comunist.  Era zborurilor in care se foloseau navete ce puteau efectua mai multe zboruri pe orbita incepuse. Asa s-a construit si Statia Spatiala Internationala, incepand cu 1998, program in care nou aparuta Agentie Spatiala Europeana impreuna cu Japonia au participat alaturi de americani si de rusi. Insa intrebarea ramane: si acum incotro? La 50 de ani de zboruri cosmice, omenirea pare a sta in cumpana. Marte este vazuta ca o tinta clara pentru viitoarele zboruri spatiale cu echipaje umane. Insa pana acolo, mai este Luna. China si India, noi actori cu pretentii in domeniul spatial, au anuntat ca vor sa-si stabileasca baze permanente pe Luna pana in 2020. Iar in 2004, presedintele Bush promitea ca SUA se vor intoarce pe suprafata lunara tot pana in 2020. Insa nimeni nu se inghesuie sa anunte o misiune clara, in pregatire spre cele doua destinatii. Zborul spatial incotro? Sau, mai bine zis, ce forme va lua el? Buzz Aldrin, unul din oamenii care au pasit pe luna detaliaza, citat de revista Popular Mechanics: "Pe termen lung, vad robotii instalandu-se pe luna. Cu vidul total si cu radiatiile, este un mediu mai dificil pentru oameni decat Marte. Oamenii vor trece pe acolo ocazional, pentru reparatii de intretinere sau pentru distractie, dar nu vad vreo necesitate pentru o prezenta umana acolo. Cea mai importanta decizie despre calatoria in spatiu este daca ne vom angaja sa trimitem o prezenta permanenta umana pe Marte. Fara acest lucru, niciodata nu vom fi adevarati navigatori spatiali". Michael Griffin, administratorul NASA, vede Luna ca pe o etapa obli­gatorie de acomodare la viata pe o alta planeta inainte de Marte: "Prima oara cand pleci spre Marte, o sa fii la o departare de trei ani. Mai intai trebuie sa stim sa mergem, inainte sa alergam". Intre timp, rusii fac turism spatial cu rachetele Soyuz, tarile industrializate mai lanseaza sateliti in orbita, Terra este inconjurata de 900 de corpuri artificiale fara de care comunicatiile in epoca globalizarii ar fi imposibile, iar pamantenii nu se mai uita spre ceruri cu aceeasi uimire de dinainte de 1957. In fond, au fost deja acoloa€¦  "O serie de experti au pronosticat,ca vom intalni dificultati din cauza caracteristicilor legate de atmosfera stranie si gravitatia pe care le vom intalni acolo. S-a dovedit ca nu a fost cazul, iar dupa asele­nizare ne-am simtit foarte confortabil in gravi­tatia lunara. Era de fapt preferabi­la imponderabi­litatii sau gravitatii Pamantului."  Neil Armstrong astronaut american  "Cu o zi inainte de a andoca, am intrat in modulul lunar si am trecut prin intreaga procedura de decuplare, in paralel exersand diferitele moduri de comunicare. In retrospectiva, din vreme ce am avut o mica problema de comunicare in timpul coborarii, ne-am sfatuit pe noi insine sa facem o verificare mai atenta." Buzz Aldrin astronaut american   "Oricine care si-a petrecut o zi in spatiu il va iubi pentru restul vietii sale. Mi-am impli­nit visul copilariei mele despre cer.  O data ce ai fost in spatiu, incepi sa apreciezi cat de mic si de fragil este Pamantul. M-am simtit bine dupa 24 de ore si am rugat comisia de stat sa mai prelungeasca sederea mea in spatiu cu trei zile."  Valentina Tereskova, cosmonauta, prima femeie in spatiu   Catastrofele Doua accidente au marcat grav Agentia spatiala americana. Este vorba despre explozia lui Challenger, la 70 de secunde dupa lansare, in care toti cei sapte membri ai echipajului au pierit, si de dezintegrarea navetei Columbia la intrarea in atmosfera terestra, in ianuarie 2003. Echipajul international de la bordul navetei spatiale a pierit in momentul in care naveta s-a dezintegrat deasupra statului Texas, din cauza unei probleme ivite in scutul termoizolant al aeronavei NASA. Cele doua incidente au marcat profund SUA, astronautii morti in aceste misiuni fiind mereu comemorati.   China intra-n joc. Dupa ce cursa dintre cele doua superputeri spatiale s-a potolit, China a dat semne clare ca doreste un loc in loja "greilor" domeniului, lansand in 2003 misiunea Shenzhou 5, cu o persona la bord. Yang Liwei devenea astfel primul chinez care a calatorit in spatiu, misinea sa decurgand fara probleme, dupa cum au anuntat autoritatile chineze. Programul spatial chinez dateaza din 1956, dar programul destinat zborului cu oameni in cosmos a inceput in 1968. Pana la misiunea Shenzhou 5, programul spatial chinez s-a concentrat pe lansarea de sateliti si fabricarea de arme nucleare si rachete balistice cu raza lunga de actiune.  O poveste ciudata. Este considerat aproape o figura angelica in Rusia. Iuri Gagarin, primul om care a calatorit vreodata in spatiul cosmic, nu masura mai mult de 1,57 m, ceea ce l-a facut perfect, dupa selectarea sa in vederea pregatirii speciali­zate, pentru o misiune la bordul unei rachete Vostok, a carei carlinga era destul de neincapatoare. Desi a fost aclamat ca un erou si toate fotografiile oficiale il infatiseaza cu pieptul plin de decoratii, moartea lui, in 1968, la numai 34 de ani este invaluita in mister. Gagarin si-a pierdut viata, oficial, intr-un accident de pilotaj, pe o vreme foarte proasta. Insa o alta teorie sustine ca eroul sovietic a murit din cauza unor neatentii care nu i se datorau lui, ci celor care pilotasera MIG-ul sau inainte de a se fi urcat el la bord.   Plimbare in spatiu. Pentru ca in spatiu e mult de lucru, mai ales cand vine vorba de asamblarea modulara a Statiei Spatiale Internationale (ISS), naveta spatiala Discovery, nava NASA careia i-a revenit misiunea dificila de a relula cursele spatiale dupa dezastrul Columbiei, a transportat in decembrie 2006 un grup de astronauti care urmau sa efectueze lucrari de intretinere pentru ISS. Wiliam Oefelein, Nicholas Patrick si Mark Polanski sunt fotografiati prin hubloul navetei de catre un astronaut in timpul unei "plimbari spatiale". In misiunea Discovery STS-116, Agentia spatiala Europeana si-a trimis si ea un reprezentant,  suedezul Christer Fuglesang. Prima plimbare spatiala a fost realizata de rusul Alexei Leonov, in 1965.      

---

Despre autor: