Soc sau convergenta?

In 1974, presedintele algerian Houari Boumedienne pronunta urmatoarea fraza la tribuna Organizatiei Natiunilor Unite: "Intr-o buna zi, milioane de oameni vor parasi emisfera sudica pentru a lua drumul emisferei nordice. si nu se vor instala acolo ca prieteni, ci pentru a o recuceri. si o vor cuceri prin fiii lor. Pantecele femeilor noastre ne vor aduce victoria."
Cuvinte profetice, spun comentatorii cei mai alarmisti. Cuvinte care ar anunta, pentru sfarsitul secolului al XXI-lea, islamizarea Europei, aceasta urmand sa devina "Eurabia".
La ora la care Boumedienne isi lansa avertismentul, acesta avea in vedere o anumita realitate demografica: lumea araba si cea musulmana in general inregistrau o natalitate de 7 copii pe femeie. Astazi insa lucrurile s-au schimbat. Fapt pus in evidenta de un studiu recent aparut in Franta, o carte intitulata "Intalnirea civlizatiilor", aparuta la Editura Seuil si scrisa de doi cercetatori, antropologul Emmanuel Todd si demograful Youssef Courbage. In lumea araba si musulmana, spun ei, s-a produs o revolutie, a scazut rata natalitatii si a crescut... gradul de alfabetizare. Intersectia acestor doua tendinte este o speranta pentru viitor, mai considera ei - pentru ca ea indica intrarea lumii musulmane in logica lumii moderne. Ceea ce va evita socul dintre civilizatii, mai precis dintre Occident si lumea musulmana, si va facilita mai degraba convergenta dintre islam si Occident. De notat ca datele demografice permit o astfel de interpretare: astazi natalitatea in lumea arabo-musulmana este de numai 3,7 copii pe femeie, fata de 6,8 copii pe femeie in 1975. Chiar si in aceste conditii insa mai ramane o problema, pentru ca natalitatea femeii occidentale este de numai 1,6 copii pe femeie, adica mai putin de jumatate fata de rata natalitatii in tarile Magrebului si ale Orientului Apropiat.
Ciudat, surprinzator, interesant acest raport dintre alfabetizare si natalitate. S-ar spune ca omul, cu cat are mai mult acces la cultura, cu atat este mai putin interesat de reproducerea rasei sale. In orice caz, femeile, cu cat sunt mai educate, mai pregatite si mai active pe plan profesional, cu atat amana mai mult momentul maternitatii - ceea ce se vede cu ochiul liber in tarile puternic industrializate, in Occident in general si in Europa in special.
Poate ca nu intamplator, insa ofensiva islamismului radical a inceput tocmai in momentul in care femeia araba si musulmana a inceput sa faca mai putini copii. Iar islamismul radical nu pare sa contina in arsenalul sau ideologic nici cel mai mic indiciu de natura sa permita speranta unei convergente cu Occidentul. si totusi, mai ales in Europa, unii oameni politici si observatori avizati ai lumii contemporane sunt de parere ca occidentalii ar trebui sa inceapa sa dialogheze cu Al Qaeda. Acesti politicieni si acesti experti pornesc de la constatarea simpla ca in ultimii sase ani, adica de la 11 septembrie 2001 incoace, Al Qaeda a devenit o putere de facto si ca extremistii pot fi deseori mai usor neutralizati pe calea negocierilor decat pe calea armelor.
"Terorismul nu a fost niciodata invins prin razboi sau prin violenta", declara nu demult, in cadrul unei dezbateri televizate organizate de BBC, fostul mediator Terry Waite (si fost ostatic in Liban intre 1987 si 1991). Iar norvegianul Jan Egeland, mediator intre Israel si palestinieni in anii '90, considera ca niciodata nu trebuie exclusa din start ideea unei negocieri.
Sigur, istoria recenta demonstreaza ca negocieri considerate la un moment dat ca fiind imorale si imposibile au fost totusi duse, uneori in secret, de diverse guverne sau chiar de Organizatia Natiunilor Unite. Negocieri purtate, de exemplu, cu unii baroni ai drogurilor si cu unii sefi ai gherilei in Columbia, sau cu separatistii din Irlanda de Nord, care si ei aveau enorm de mult sange pe maini, sau cu organizatia separatisa basca ETA in Spania... La un moment dat, si khmerii rosii, responsabilii unui genocid cutremurator in Cambodgia, au fost considerati o forta care nu poate fi ignorata si care trebuie invitata la dialog. Iar in ultimul timp, in Afganistan, presedintele Hamid Karzai a ajuns la concluzia ca trebuie sa discute cu talibanii pentru a nu prelungi la infinit un conflict imposibil de rezolvat.
"Cand nu reusim sa castigam un razboi, trebuie sa discutam cu teroristii si incetam sa-i mai numim teroristi" - iata o fraza pronuntata si de un expert american, Mark Perry, directorul grupului "Conflict Forum", care studiaza caile posibile de apropiere dintre Occident si islamul politic. El considera ca in viitor Al Qaeda se va scinda, isi va pierde treptat popularitatea in sanul lumii arabo-musulmane, si atunci va putea fi gasita falia care sa permita inceputul unui dialog.
Ar fi discutat oare lumea occidentala si cu Hitler daca nu ar fi reusit sa-l invinga din punct de vedere militar? Simpla formulare a acestei intrebari provoaca oroare. Capitularea neconditionata a nazismului era singura solutie acceptata de aliati acum mai bine de o jumatate de secol. Va reusi oare lumea civilizata sa impuna in viitor o capitulare neconditionata a terorismului emanat dintr-o ideologie care are ca scop distrugerea Occidentului? Observatorii lucizi nu exclud aceasta posibilitate, cu conditia ca lumea arabo-musulmana insasi, dezgustata de islamismul radical, sa devina aliata Occidentului.

Matei Visniec este scriitor roman stabilit la Paris

---

Despre autor: