Nevoia unei puternice forte de Dreapta

La Timisoara, aleasa nu intamplator, sambata, 8 septembrie 2007, liderii PNL, PNTCD si AP au lansat platforma program a Polului de Dreapta.

Eclipsat, printre altele, si de Inalta glanda tiroida a celui mai iubit fiu al sondajelor comandate, momentul n-a avut un prea mare ecou.

Din perspectiva scenei noastre politice, el trebuie considerat insa important, ba chiar extrem de important.

Pentru ca alcatuirea si consolidarea unei puternice forte de Dreapta se impun cu necesitate in Romania aflata deja la finele tranzitiei.

Una dintre cele mai des invocate legitati ale democratiei autentice vizeaza alternanta la putere. Alternanta care, potrivit aceleiasi legitati, se supune urmatorului principiu: dupa ce Dreapta, ducand o politica de acumulari capitaliste, creeaza bogatie, vine la putere Stanga, concentrata pe redistribuirea acestei bogatii.

S-a concretizat aceasta legitate in istoria noastra postdecembrista?


Aparent, raspunsul ar fi pozitiv. In 1996, dupa sase ani de guvernare de Stanga, Dreapta a castigat puterea. In 2000, la scrutinul din noiembrie, Dreapta a pierdut in favorea Stangii. A venit randul Dreptei sa-si ia revansa si sa ajunga la guvernare in decembrie 2004.

Aparent, asadar, am fost martorii unei alternante la putere. Succesiv, un partid dintr-o parte a esicherului politic a luat locul la putere unui alt partid.

In realitate, a fost vorba doar de o alternanta de partide. Nu insa si de programe.

Astfel, intre 1990 si 1996, FSN mai intai, si PDSR mai apoi, sub binecuvantarea lui Ion Iliescu, a dus la guvernare o politica de stanga. Nu insa una prea pronuntata. In aceasta perioada s-au facut si retrocedari, si privatizari cu orice pret.

In 1996 au venit la putere CDR si Emil Constantinescu.

Dupa patru ani, CDR si Emil Constantinescu au lasat locul PSD-ului si lui Ion Iliescu.

A avut loc aceasta alternanta pentru ca regimul Constantinescu ar fi dus o politica de Dreapta?


Regimul Constantinescu a incercat sa duca o politica de Dreapta. El s-a prabusit insa nu pentru ca electoratul ar fi simtit nevoia unui regim de Stanga, in stare sa corecteze efectele sociale grave si inevitabile ale guvernarii de Dreapta, ci pentru ca regimul CDR a administrat prost tara. Cauzele sunt multiple: absenta specialistilor, amatorismul guvernamental, dar mai ales scandalurile, izvorate din conflictele fatise din CDR, din cadrul Aliantei CDR-PD, dintre presedinte si premier.

In 2000, votul pentru PSD si Ion Iliescu a fost unul in favoarea ordinii, a bunei administrari.

Intuind adevaratele cauze ale victoriei, liderii PSD, in frunte cu Adrian Nastase, si-au facut un ideal din corectarea erorilor comise de regimul anterior. Ei au incercat, si au reusit excelent, sa readuca la locul ei buna administrare.

Scrutinul din 2004 a fost castigat practic tot de PSD. Victoria lui Traian Basescu din al doilea tur nu numai ca n-a fost categorica, dar, mai mult, a fost dubioasa, rod al unei intelegeri a candidatului cu serviciile secrete si, mai ales, cu anumite cercuri de interese care vedeau in Adrian Nastase purtatorul de cuvant al altor cercuri de interese.

Abia dupa ajungerea la Putere, Dreapta, in bratele careia au trecut si PC si UDMR, a dus o politica de Dreapta.


N-a durat mult. In interiorul coalitiei de Dreapta au izbucnit neintelegerile. Si-au spus cuvantul si conflictele premier-presedinte. Prin plecarea PD de la guvernare, PNL, ramas singur, a dus si duce o politica de Dreapta.

Transpunerea in practica a acestei politici se confrunta insa cu mai multe dificultati:

1) Dependenta guvernului Tariceanu de voturile parlamentarilor PSD.

2) Atacurile venite dinspre PD si Traian Basescu nu-si au temeiul intr-un program politic bine conturat, de Dreapta. Nici n-ar fi posibil asa ceva cata vreme guvernul PNL continua, cu brio, politica de Dreapta inceputa de Alianta.

Raportandu-ne la perioada post-decembrista, vom constata ca Romania n-a avut pana acum o guvernare care sa duca o autentica politica de Dreapta.

Si CDR de dinainte de 2000, si PNL de acum, desi au program de Dreapta, nu l-au putut transpune radical in practica.

Am putea spune astfel ca in Romania n-a avut loc, in ultimii 17 ani, o alternanta reala Stanga-Dreapta.

Si ca, practic, Stanga a guvernat timp de 17 ani, excluzand, fireste, cei doi ani ai Aliantei.

Crearea polului PNL, PNTCD, AP ar fi un prim pas decisiv in procesul de ajungere la putere a unei forte in stare sa promoveze o autentica politica de Dreapta.

---

Despre autor: