Reforma invatamantului, o profesie si o pasiune!

Ca intotdeauna in preajma deschiderii anului scolar, spiritele se agita in legatura cu starea scolii. Cu un plus de excitatie in 2007, din pricina proiectului de lege a invatamantului. Toti cei ce iau parte la polemica se concentreaza cu precadere asupra unor aspecte organizatorice. Desigur, este important daca se poate asigura obiectivitatea in promovare si trecerea de la o treapta la alta. Indiferent unde esti scolarizat, trebuie sa ai acces la treapta superioara. De aici grija unei notatii unice, pe tara. Dar acesta e numai unul din aspectele obiectivitatii. Este indeobste cunoscut ca starea materiala a parintilor influenteaza masiv promovarea copiilor. A devenit foarte greu pentru un copil de taran sa intre la liceu. In afara de factorul "justitie sociala", mai intervine unul, pe care eu l-as numi "interesul national". Pur si simplu, nu ne putem permite sa risipim inteligenta. Cu o natura care o ia la vale, cu o agricultura insuficienta, cu concurenta acerba in domeniul industrial, nu avem dreptul sa fim indiferenti la creierele tinerilor romani. Fara sa cadem in admiratie patriotarda fata de inteligenta romaneasca, putem fi siguri ca aici se nasc multi copii cu mintea agera, carora trebuie sa li se dea o sansa. sansa lor este si a Romaniei. Fara o intelectualitate bine pregatita, fara tehnicieni de prima mana, vom fi colonizati. Nu stiu daca mai degraba de germani decat de kazahi, saptamana asta am impresia ca mai degraba de ultimii. Speculatiile bursiere, marile lovituri economice sunt numai aspectul vizibil al unei lumi in continua miscare, al unor raporturi de forte in neintrerupta evolutie. Afirmarea noastra ca tara trece nu numai prin puterea financiara, ci si prin valoarea intelectuala (trece si prin valoarea morala, dar despre asta vom vorbi alta data). De aceea ar trebui asigurat un sistem de burse datorita caruia sa nu se piarda nici un tanar inteligent. Daca luam numai aspectul material, este o cheltuiala care, sigur, renteaza!
Daca luam perioadele de ridicare a tarii, cum a fost domnia lui Carol I, vedem ca am avut o serie de specialisti eminenti in toate domeniile, care au fost adevarati intemeietori. Am avut personalitati dedicate invatamantului, de o competenta extraordinara. Spiru Haret (iesean si liberal!) a fost nu numai un savant profesor universitar matematician, dar si-a consacrat viata reorganizarii invatamantului romanesc si a reusit acolo unde altii, nu dintre cei mai slabi, ratasera. A inceput ca inspector scolar, a fost secretar general in Ministerul Invatamantului, apoi de trei ori ministru. In intervalul ministeriatelor sale, rata stiutorilor de carte s-a dublat aproape. Organizarea gimnaziilor si unificarea lor s-au realizat. Fac aceasta digresiune istorica pentru a sublinia ca indrumarea invatamantului trebuie considerata drept o vocatie. Simplul fapt de a fi trecut printr-o scoala nu este un criteriu pentru a conduce Ministerul Invatamantului. Care nu e un santier oarecare.
Este indispensabil si inevitabil sa avem calculatoare in toate scolile. Dar asta este ca si cum am spune ca e bine sa avem caiete si plaivaze. Problema e ce anume scriem pe hartie, cu tocul. E o problema de continut. Scopul scolii e dublu: ea trebuie sa transmita cunostinte, in acest sens, scolile sunt niste uzine de procesare care transfera stiinta profesorilor in creierul elevilor. Dar mai ales scoala trebuie sa fie un loc unde inteligenta face "muschi". De aici comparatia lui C. Noica, a dascalului cu un "antrenor de fotbal". Pare de la sine inteles, astazi, ca matematicile sunt un bun mijloc de antrenament mintal. Ma tem insa ca nu se intelege destul si faptul ca stiintele umaniste, si in special limba in care ne exprimam, joaca un rol determinant. Gandirea se manifesta cu mijloacele expresiei verbale. Daca exprimarea e saraca, si gandirea e saraca. De aici nevoia de a invata sa citesti si sa scrii. Dar mai ales sa te exprimi, corect si imaginativ. Vad imediat obiectia care mi s-ar putea face: in toate tarile, invatamantul umanistic e in criza. Pe mine aceasta obiectie nu ma impresioneaza. Priviti la televiziune cum se exprima un francez si un roman! Fie ei politicieni, activisti sindicali sau politisti. Eu afirm ca fraza noastra e mai saraca, mai putin articulata. Handicapul nostru in materie de cultura generala, adica tocmai acea parte a inteligentei care asigura o exprimare mai bogata si mai completa, este atat de mare incat el trebuie neaparat redus. In aceasta campanie, calculatorul este o unealta... dar numai o unealta.
Azi intalnim in scoala fenomene pe care Spiru Haret nu le cunostea. Violenta, drogurile... intr-o scoala in care apar astfel de aberatii, e viciat si procesul de invatamant. Care sunt mijloacele specifice pentru a lupta impotriva lor ramane de discutat alta data.
scoala este chemata sa formeze, in acelasi timp, o baza umana de calitate, dar si o elita. De felul in care reuseste aceasta sarcina dubla depinde viitorul nostru, destul de ipotecat in alte privinte.

Ion Vianu este scriitor

---

Despre autor: