Politica ne omoara!Cu caruta-n drum

Daca si la noi lucrurile ar fi randuite, cat de cat, potrivit rostului lor, atunci stradaniile tuturor fortelor politice din tara ar trebui sa fie acum, cand au mai ramas mai putin de trei luni de zile pana la alegerile europarlamentare, expunerea cat mai convingatoare a motivelor pentru care noi ar trebui sa iesim la vot pe 25 noiembrie si sa alegem din oferta manoasa de candidati pe care ni-i propun diversele partide. Cum spuneam, insa, prin aceste parti arareori se intampla ca sa nu-si vare dracul coada si, ca atare, evenimentele sa nu fie deturnate de la rostul lor firesc.
Desi initial, data alegerilor europarlamentare a fost "batuta-n cuie" pentru 23 mai si, drept urmare ar fi normal sa ne asteptam ca partidele sa fie demult pregatite (cu programe, strategii, echipe de campanie si, mai ales, echipe de candidati) pentru a lua block-start-ul, lucrurile sunt departe de a sta asa. In realitate, majoritatea partidelor care au pretentii sa-si trimita reprezentanti in Parlamentul European sunt, de fapt, blocate cu caruta-n drum. Fie ca le-a sarit roata, fie ca li s-a rupt osia, fie ca n-au bidivii si nici carutas pe capra, fie ca nu prea au ce sa puna in caruta.
In orice tara membra UE este greu sa explici populatiei ce se intampla la Bruxelles si Strassbourg, cum functioneaza mecanismul complicat al unei institutii care nici nu s-a inchegat ca lumea, ca s-a si largit de la 12 tari la 27 iar acum isi cauta o noua arhitectura. procentul cetatenilor care sa stie bine ce este UE si cu ce se mananca ea, care-s treburile si atributiile Comisiei Europene si care ale Parlamentului European etc., este mic chiar si in Franta sau Germania, care sunt pilonii principali ai acestei constructii. Ce pretentii sa avem fata de romani, care sunt ultimii veniti (mai impinsi de la spate, mai ingramaditi prin anticipate) in comunitate? Si nici autoritatile, nici fortele politice, nici gramada de ONG-uri nu s-au spetit in a-i lamuri cu rostul treburilor.
E firesc, deci, sa nu pricepem mare lucru sau sa ne luam propriile noastre dorinte si vise neimplinite drept scop unic al intregii constructii europene. Dar, mai degraba, suntem derutati, dezorientati, neincrezatori chiar. Neincrezatori ca politicienii acestia, care ne cheama la vot, intr-o cearta nationala cum nu s-a mai vazut, chiar ar avea o ratiune de existenta si dincolo de binele lor. Si, atunci, e normal sa nu credem ca, desi va fi pentru noi o premiera absoluta, pe 25 noiembrie, in prag de iarna, ne vom buluci la sectiile de votare pentru ca sa-i desemnam pe "ai nostri". Absenteismul este, cred, unul din femomenele pe care competitiorii politici trebuie sa-l aiba in vedere.
Apoi, partidele se confrunta cu serioase probleme in desemnarea candidatilor. Sa luam cateva exemple. PSD este o formatiune care ar trebui sa aiba de unde sa aleaga. Dar, pe de o parte are lideri, tineri si cu priza la public, care nu si-au trasat in niciun fel o cariera politica legata de institutiile internationale. Deci nici de UE. Ei vor, in masura in care va fi posibil, sa-si cladeasca un viitor in politica interna. Au si personalitati realmente rare, cum ar fi Adrain Severin (o institutie in sine, care a fost ales de doua ori presedinte al OSCE, mai mult prin eforturi proprii, decat sprijinit de Parlamentul roman si care are un sistem de relatii uluitor si de invidiat intre greii Comunitatii Europene. Sau profesorul Vasile Puscas, poate cel mai bun cunoscator roman al maruntaielor masinariei europene, din mai toate punctele de vedere.
Exista, insa o problema. Cei doi, tocmai pentru ca de ani buni de zile reprezinta interesele romanesti prin foruri internationale, au fost mai putin prezenti pe sticlele televizoarelor din Romania, ca atare, si gradul lor de notorietate s-a diminuat. Iar PSD, din pacate pentru el, nu mai este un brand care sa asigure voturi pentru mai mult de 8-9 locuri de europarlamentari. Pentru Mircea Geoana nu e usor sa impace orgoliile si interesele local-regionale, cele ale unor grupuri de influneta din partid, cate o sinecura europeana pentru o protejata sau alta a vreunui lider etc.
La PD, unde avem si situatii similare cu PSD (Roberta Anastase sau Monica Iacob Ridzli, de exemplu) lucrurile sunt totusi mai simple. Din doua motive. Unul pentru ca mizeaza pe 14-15 locuri eligibile. Si al doilea ca inca functioneaza reflexul de la alegerile din 2004. Anume, stampila cu "Garantat Basescu!". Si, cu toate acestea, PD a simtit nevoia de a pune in fruntea listei pe un Sorin Frunzaverde, politician cunoscut si cu "forta de tractiune".
La PNL lucrurile sunt un pic mai complicate. O data pentru ca, se pare, Mihai-Razvan Ungureanu, fostul ministru de Externe, cotat in 2006 ca fiind cel mai bun membru al Cabinetului Tariceanu, se pare ca s-a retras din cursa. A doua oara, pentru ca liberalii sunt incurcati de motiunea de cenzura pe care unii nu inteleg din ce motive PSD nu o pregateste s-o depuna impotriva actualului guvern. Daca motiunea trece si guvernul cade, atunci vor fi destui doritori de candidati, inclusiv din randul actualilor ministri, pentru cele cateva (putine, insa!) locuri de europarlamentari pe care le vor castiga liberalii.
PRM, cel putin dupa cum arata sondajele de opinie publica, pare a fi in general in scadere de forma. Plus ca el e perceput cu o cota mai mare pentru alegerile interne si nu prea a vazut ca un "partid ueropean". Nu este exclus ca prm, mai ales ca, se pare, nu sta prea grozav nici in ceea ce priveste mijloacele logistico-financiare pentru sustinerea campaniei, sa aiba ceva dificultati in a trece pragul electoral.
UDMR traieste o adevarata drama existentiala. Pentru comunitatea maghiara din Romania, apreciaza toate structurile sale, este vital sa-si poata face glasul auzit la Bruxelles si Strassbourg. Cum nici pastorul Laszlo Tokes nu are sanse de a ajunge acolo in calitate de candidat independent si, daca pierde 1-1,5% din voturile maghiarimii, nici UDMR nu ar putea fi sigura ca depaseste pragul elecoral, se pare ca solutia finala va fi ca aceia care sunt acum cei mai proeminenti exponenti ai minoritatii maghiare, adica domnii Laszlo Tokes si Marko Bela, desi aflati in multe privinte pe pozitii adverse, sa conduca lista UDMR pentru europarlamentare. In acest fel vor obtine cel pitin doua si (cu oarecare sansa) chiar trei locuri.
La orizont mai apare un candidat. Fara o structura teritoriala consolidata, fara un program prea clar, fara promisiuini, fara lideri cunoscuti la centru7, si cu atat mai putin in teritoriu, aceasta formatiune PNG, aparuta dintr-o joaca, este acum cotata intre 7 si 10% in sondaje. Ea insa are un "conducator", pe dl. Becali si va fi se pare de ajund sa foloseasca o metoda patentata de altcineva. Pe lista PNG se va pune stampila "Garantat George Becali!". Si pentru multi va fi suficient.
In rest, imi pare rau sa fiu asa abrupt, dar pentru PC, PNTCD, PIN nicio sansa. Si mi-e teama ca nici pentru PLD, desi porneste cu Theodor Stolojan in fruntea listei si are si cateva persoane cu personalitate puteernica in conducere. Nu m-as supara deloc daca alegerile din 25 noiembrie nu ma vor confirma. Si nici daca partidele isi vor repara si alinia carutele, deblocand calea politicii romanesti. Sa vedem!

---

Despre autor: