Cercetatorii induc senzatii de parasire a propriului corp

Cercetatorii din Elvetia si Anglia au reusit sa induca artificial experiente in care subiectii au simtit cum si-au parasit propriul corp, si s-au privit de la cativa metri distanta. Acest efect este raportat de catre o zecime din populatie, in mod special in urma unei experiente traumatice in care bolnavii sunt reanimati din moarte clinica, in urma unei crize de epilepsie sau utilizarii de droguri. Cercetatorii au reusit sa pacaleasca simturile umane folosind ochelari speciali ce ii imersau intr-o realitate virtuala si diferite obiecte care au atins pielea, coordonati fiind cu imaginile din realitatea virtuala. Seriozitatea experimentelor prezentate recent este intarita de faptul ca ele au fost publicate intr-una din cele mai prestigioase reviste de specialitate, si anume "Science".
Oare cine nu a citit despre cei care, aproape in moarte clinica, au simtit cum si-au parasit propriul corp, si apoi au privit, de undeva de sus, intreaga sala de operatii? Cativa dintre noi poate am auzit chiar de la cunoscuti astfel de experiente relatate. Caci ele par sa fie raportate de 10% din populatie. Oamenii de stiinta sunt insa sceptici in a crede ca astfel de experiente sunt paranormale. Ei cred ca acestea sunt un rezultat al unei functionari defectuase a creierului in acele situatii extreme. Rezultatele prezentate recent in revista "Science" sugereaza din nou ca aceste experiente (considerate de unii dintre noi paranormale) pot avea o explicatie stiintifica.
Ideea principala a experimentelor efectuate de cercetatorii din Elvetia si Anglia a fost iluzionarea subiectilor in a crede ca ei sunt prezenti intr-un alt corp din realitatea virtuala, corp situat in aceeasi camera in care se aflau subiectii, dar la o anumita distanta fata de corpul real. Iluzia a reusit asa de bine, incat subiectii au reactionat puternic, cu reactii de frica, atunci cand corpul virtual a fost amenintat intentionat.
Intr-un prim set de experiente, Dr Henrik Ehrsson de la University College din Londra, a folosit ochelari speciali pentru subiecti, folositi des in experimetele de realitate virtuala. In acesti ochelari subiectii si-au putut vedea propria imagine filmata de o camera video din spatele lor (vezi poza alaturata). Aceasta le dadea senzatia ca isi urmaresc propriul corp de undeva din spatele lor, unde s-ar fi aflat, desi de fapt ei urmareau o imagine virtuala plasata in fata lor de catre ochelari. Pentru a pacali si capacitatile senzoriale de perceptie ale subiectilor, acestia erau atinsi pe piept cu un bat care nu se vedea pe camera video, pentru ca filmarile erau facute de la spate. Cu toate acestea, exact in acelasi moment, un alt bat era adus in fata camerei de luat vederi, la o distanta mica de aceasta. Batul acesta, care nu atingea pacientul deci, era perceput de pacient ca fiind cel pe care il atingea el si deci, in consecinta, pacientul se simtea langa batul de langa camera video, si deci in spatele locului in care se afla el efectiv.
Intr-un alt set de experiente similare, profesorul Olaf Blanke din Elvetia le-a pus subiectilor ochelari speciali, in care ei au putut vedea un manechin reprezentand propriul corp, aflat direct in fata lor. In acelasi timp, un alt cercetator scarpina subiectii pe spate. Ca si in experimentul precedent, subiectii aveau impresia ca isi urmaresc propriul corp de undeva din spate, pentru ca ei atasau senzatia de scarpinat la locatia virtuala, nu la cea in care se aflau ei. Pentru a se asigura de aceste senzatii, cercetatorii au acoperit ochii subiectilor, si i-au deplasat intr-o alta locatie. Odata rugati sa revina la locatia initiala, subiectii reveneau mereu la locatia unde vazusera corpul virtual: manechinul. In ambele experiente, pacalirea ambelor senzatii (vizuala si de perceptie) a fost cruciala. Desigur ca astfel de experiente ne ajuta sa intelegem stiintific experientele in care subiectii au simtit cum si-au parasit propriul corp, si sa intelegem mai bine care este structura stiintifica a acestui "eu" pe care il percepem. Ele ar putea avea insa si aplicatii in jocurile video sau camerele de operatii. "Acesta este un exemplu frumos de cum cineva poate fi transportat virtual intr-o camera de operatii, de unde poate opera in realitatea virtuala", spune dr. Ehrsson, acum la Institutul Karolinska din Suedia.

---

Despre autor: