Dupa ce alegerile pentru Parlamentul European s-au tot amanat in patria noastra, iata ca, acum, cand data pare stabilita, nu prea avem candidati. O coincidenta ciudata face ca, in acelasi timp, sa aflam de intentia autoritatilor ucrainene de a desfas
Dupa ce alegerile pentru Parlamentul European s-au tot amanat in patria noastra, iata ca, acum, cand data pare stabilita, nu prea avem candidati. O coincidenta ciudata face ca, in acelasi timp, sa aflam de intentia autoritatilor ucrainene de a desfasura alegeri locale pe Insula serpilor, acea stanca pentru care noi ne judecam cu ei la un tribunal international. Pai, nici ei n-or sa aiba cine stie ce multi candidati, nici chiar daca se inscriu pe liste toti locuitorii subit-aparutei localitati Belai. Cat despre alegatori, acestia or sa vina, probabil, cu ambarcatiuni militare, de pe uscat. O sa voteze si o sa plece. Iar lumea, Romania, ba chiar si Uniunea Europeana vor trebui sa creada ca, din moment ce exista acolo un primar si vreun consiliu local, trebuie ca fiinteaza si o localitate. Prin urmare, tribunalul international ar trebui sa dea stanca aceea in folosinta vesnica Ucrainei. Tara a carei revolutie portocalie, intre timp devenita cam albastra, am sustinut-o si noi, cu insufletire.
In fond, Belai nu e altceva decat o copie palida a satelor lui Potemkin, cu care acesta a vrut s-o chiorasca pe Ecaterina a II-a si, daca aceasta n-ar fi cerut sa intre intr-o izba, nici n-ar fi observat ca totul nu e decat butaforie. Rusii, sovietici de data asta, au transformat potemkinada in ceva mult mai dur, mai feroce. Republica Transnistreana, o inventie, e drept, deloc de carton, ci mai degraba de otel si praf de pusca, nu este si ea, in fapt, o potemkinada la scara puterii de azi a Rusiei? In plus, daca satele de carton au fost create de un personaj de la curtea tarinei ca sa justifice banii furati si neglijenta cronica, aceasta, Transnistria, e creatia Rusiei insesi, ca sa-si poata mentine acolo o armata in coasta Europei. Or, in ochii Europei, Rusia e chiar mai puternica decat era Potemkin, favoritul Ecaterinei, in ochii acesteia.
Cat despre Belai, acest sat sau oras sau ce l-or fi declarat autoritatile ucrainene, e mai aproape de satele lui Potemkin, desi, in fond, si in spatele lui se ascund niste interese cel putin la fel de mari ca-n acela al Transnistriei. Acolo era vorba de armata, aici de eventualele zacaminte de gaze naturale din platoul continental care se extinde astfel pana in apele noastre teritoriale. Aici nu mai e vorba de a pune stegulete in tuburi de metal rar pe fundul unui ocean, ci de redesenarea, la lumina zilei, a hartii. Metodele, cum vedem, sunt aceleasi cu ale Rusiei. Rusia e dirijata cu mana de fier de un nou tatuc, fost kaghebist marunt, Ucraina de un presedinte democrat, ales dupa o faimoasa revolutie portocalie. Amandoi procedeaza la fel. si nu numai ca noi nu castigam nimic cu acest presedinte, dar nici populatia Ucrainei nu se simte prea bine.
Cu sau fara Belai, cu sau fara primar si consiliu local pe stanca din coasta Romaniei. Multi ani vor trebui sa mai treaca pana cand metodele sovietice vor disparea din mentalul conducatorilor de state estice, ca nici fostul nostru Ion Iliescu nu era mai breaz.
si cum pentru Parlamentul European azi avem liste, maine nu, sa ne concentram mai bine pe listele din Insula serpilor. Cate partide vor candida, cati candidati vor depune?
Ca maine-poimaine si asta va fi in Europa. Se va reintoarce, am vrut sa spun.


Despre autor:

Romania Libera

Sursa: Romania Libera


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.