O afacere de zeci de miliarde de dolari pe an
In 2002, cultivatorul american de seminte Larry Proctor, primeste premiul "Capitaine Crochet", decernat din doi in doi ani de Coalitia impotriva pirateriei, un grup de ONG-uri care lupta impotriva jefuirii "resurselor genetice". Cu sase ani, mai devreme, insa, americanul, aflat in concediu in staul mexican Sonora cumpara un sac de seminte de fasole galbena mayacoba, originara din Anzi si foarte raspandita in regiune, pe care ulterior o va cultiva in Colorado si va obtine, un soi de o nuanta de galben-inchis foarte stabila. Proctor obtine, in 1999, brevetul nr. 5894079 pentru fasolea pe care o boteaza dupa numele sotiei sale, Enola. Detinand drepturile exclusive asupra cultivarii si comercializarii fasolei galbene pe teritoriul SUA el actioneaza in justitie importatorii in SUA ai acestui produs, pretinzand redevente in suma de 12 centi per kilogram. Apoi, in noiembrie 2001, Proctor da in judecata si cultivatorii americani si mexicani, rezultatul fiind prabusirea cu 90 la suta a exporturilor mexicane de fasole galbena in Statele Unite. Circa 21.000 de agricultori din nordul Mexicului sunt afectati de aceasta disputa. In ciuda atacarii in justitie a brevetului lui Proctor in ianuarie 2000 de catre ETC Group, un ONG care militeaza pentru slavgardarea biodiversitatii, procesele treneaza si in prezent, in ciuda anularii actului de catre Biroul american pentru brevete (USPTO). "USPTO a admis ca s-a inselat, insa aceasta eroare ii aduce lui proctor de zece ani venituri fabuloase, si chiar daca decizia finala va fi impotriva sa, el nu va putea fi obligat sa-i despagubeasca pe fermierii mexicani pentru ca i-a impiedicat sa-si vanda produsele in SUA", explica Pat Mooney (foto), director executiv si fondator al ETC Group.
Proctor nu este, insa, singurul care a incercat sa faca avere mizand pe cartea biodiversitatii. Nume dintre cele mai grele ale industriei farmaceutice, agrochimice si din domeniul biotehnologiilor, precum Monsanto, L’Oreal, Syngenta, ori Bayer Leverkusen au inteles imensul potential pe care-l reprezinta asa-numitele "zacaminte verzi" si au declansat campanii masive de bioprospectare in deserturi, paduri virgine, a cunostintelor detinute de vindecatori traditionali sau samani, totul in scopul brevetarii acestora, fara insa a plati contravaloarea acestor cunostinte detinatorilor lor, ori comunitatilor pe teritoriul carora se afla habitatul plantelor in cauza.

Biopiraterie in sudul planetei
Ca o ironie a soartii, circa 90 la suta din biodiversitatea planetei se afla in sudul planetei, iar 90 la suta din drepturile de proprietate intelectuala sunt in posesia SUA, a unor tari din Europa sau a Japoniei, situate in nordul industrial. La aceasta trebuie adaugat faptul ca numai o mica parte a florei de pe planeta a fost explorata. In Brazilia, de exemplu, unde se afla bazinul Amazonului, cea mai mare regiune forestiera si cel mai complex ecosistem din lume, numai circa 0,4 la suta din flora a fost studiata, restul constituind teren viran din punct de vedere al drepturilor de brevetare. "Noi am fost primiii care am utilizat termenul de biopiraterie, in 1993", mai spune Pat Mooney. "Astazi Linne, celebrul naturalist suedez ar fi acuzat de biopiraterie, dar in secolul trecut cercetarile aveau caracter exclusiv stiintific, nu industrial si nu amenintau biodiversitatea", continua el, subliniind ca marile companii finanteaza studii ale unor cercetatori in scopul nedeclarat (decat ulterior) al productiei industriale de chimicale.
Clasificarea plantelor, culegerea de mostre din toata lumea sunt metode folosite si in trecut de oamenii de stiinta, insa in prezent interesele comerciale sunt indisolubil intrepatrunse cu stiinta. In fiecare zi apar noi dispute legate de aceasta chestiune, precum planta ayahauasca folosita de "curanderos" amerindieni din Amazonia, arborele neem din Birmania, care vindeca lepra, iboga utilizata in ritualurile tribului bwiti din Gabon, maca peruviana care rivalizeaza cu DHEA si Viagra, hoodia utilizata de tribul San din Namibia care ajuta pentru slabire, kava din Insulele Samoa, avand proprietati relaxante sau brebenocul din Madagascar care poate inlocui chimioterapia in tratamentul cancerului sau leucemiei.
Potentialul de mai multe miliarde de dolari pe care il are comercializarea industriala a produselor obtinute din astfel de plante justifica argumentatia autoarei elvetiene cum ca marile companii ar fi declansat, dupa goana "aurului negru", o adevarata batalie pentru "aurul verde al planetei".

Cactusul hoodia, leacul obezitatii
"Vedeta" incontestabila a acestei curse este hoodia, cactusul care inhiba senzatia de foame. Denumit codificat P57, acest aliment produce disparitia senzatiei de foame timp de 24 de ore dupa consumul a echivalentului unei jumatati de banana, iar potentialul de piata in conditiile exploziei de obezitate in occident, dar si in China si Japonia, se ridica la circa 8 miliarde de dolari pe an. Cactusul este folosit de mii de ani de vanatorii din tribul San din desertul Kalahari in cursul expeditiilor lungi de procurare a hranei, pentru a evita ca senzatia de foame sa le slabeasca puterea de concentrare. Tribul San mai numara astazi circa 100.000 de oameni, care traiesc aiodma starmosilor lor, in stare nomada pe teritoriile a trei state: Botswana, Namibia, Zambia, Zimbabwe si Africa de Sud (foto). Cercetarile asupra promitatoarei plante au inceput in anii 1960 Consiliul sud-african de cercetare stiintifica (CSIR) a inceput sa finanteze studii pentru izolarea substantei active din planta. Acest asa-zis compus a fost izolat in anii 1990, insa CSIR decide sa acorde licenta de fabricatie companiei britanice Phytofarm, care, insa, nu reuseste sa sintetizeze molecula in cauza si cedeaza licenta, in 2001 gigantului american Pfizer. Acesta, la randul sau renunta dupa trei ani si 25 de 4 milioane de dolari cheltuite in van. Incepind din 2004 "stafeta" este preluata de Unilever, care cumpara drepturile de exploatare a plantei pentru 21 de milioane de dolari si semneaza acorduri de achizitie cu producatorii sud-africani ai cactusului-minune. Paralel Phytofarm afirma ca numai o anumita specie de hoodia ar avea proprietatile magice asupra apetitului si incearca sa breveteze in Europa extractul de cactus "hoodia gordonii".
Comunitatea San, proprietarul de drept al cunostintelor despre planta, afla despre lupta intre gigantii occidentali din presa, iar avocatii lor obtin un acord cu CSIR in martie 2003, acord care prin care primesc un avans de 4,5 milioane de euro din totalul de sase la suta din viitoarele vanzari ale produselor Unilever, pe care urmeza sa le primeasca sub forma de redevente.

Indigenii refuza ofertele de profit
Din acest motiv, Statele Unite au fost singura tara care nu a ratificat Conventia asupra diversitatii biologice (CDB) adoptate de ONU si semnate de 168 de tari cu ocazia Summitului Terrei de la Rio de Janeiro, din 1992. "regimul drepturilor de proproietate intelectuala din CDB nu ne satisface" si-au justificat americanii refuzul. In spatele acestei atitudini se afla interesele marilor concerne americane din domeniu, precum Monsanto, Pioneer, Du Pont etc. Pentru a nu putea fi acuzate de biopiraterie in tari care au ratificat CDB si in care au capacitati de productie, companiile multinationale recurg la ONG-uri ca intermediar sau chiar la finantarea unor studii ale unor universitati respectabile, care se preteaza, insa la acest targ. CDB a intrat in cele din urma in vigoare, insa nu areusit sa stopeze biopirateria. Militantii indigeni, precum Alejandro Argumedo din asociatia peruviana "Andes" resping orice idee de impartire a beneficiilor cu marile companii. "Este ca si cum ti-ar prada hotii casa in miezul noptii si apoi ti s-ar spune ca trebuie sa fii fericit pentru ca vei primi o parte din banii obtinuti prin comercializarea propriilor tale bunuri", sustine el.
Un caz celebru de imoralitate universitara este cel al universitatii din Lausanne, care a practicat ilegal cercetarea biologica in Zimbawe in avantajul companiei americane Pythera elvetienii au brevetat un fungicid provenind din radacina arborelui Swartzia Madagascarensis, fara insa sa fi avut acordul statului Zimbabwe, ori al vindecatorilor traditionali pe teritoriul carora au gasit arborele si la al caror sfat au efectuat cercetarile.
de la Berna, obligatia de a nu efectua ele insele cercetari in domeniul biodiversitatii.
Un alt caz foarte controversat este cooperarea unor ONG-uri cu multinationalele, care si-au asumat, prin Declaratia de la Berna, obligatia de a nu efectua cercetari stiintifice ele insele.