Un truc electoral deja eficient

Dupa intalnirea de la Bran de la 15 august 2007, conducerea PSD a adus la cunostinta opiniei publice, prin vocea lui Mircea Geoana, decizia formatiunii de a depune o motiune de cenzura impotriva Guvernului Tariceanu.

Anuntul a starnit zambete neincrezatoare, unele chiar ironice.

Partidul Democrat a si prins sa declare pe la toate colturile de strada ale televiziunilor ca e vorba despre o simpla comedie: PSD nu va depune nici o Motiune.

Reactia PD ramane explicabila. Partidul buzunarului de la spate al lui Traian Basescu se vrea un ocupant exclusiv al strampontinei din Opozitie. Dupa ce, timp de doi ani si ceva, si-au hranit clientela politica de la Buget, lasand sa le curga si lor ceva in buzunare (ce le mai lasa nesatul lui Traian Basescu), PD s-a apucat sa critice in gura mare Puterea. Incercand o uriasa, obraznica triserie, deoarece prin Liderul lor absolut, Traian Basescu, prin capusele din administratia locala si prin sobolanii din presa, el e in continuare la Putere.

Reactia PD e, asadar, politicianista.

Scepticismul unor analisti si chiar cel al unor politicieni sunt insa corecte.

Si nu atat prin raportarile la negustoria din Parlament dintre PSD si PNL, cat mai ales prin raportare la perioada anterioara anuntului.

O Motiune de cenzura e totdeauna punctul culminant al unui proces de denuntare violenta a Guvernului.

Se presupune astfel ca Motiunea de cenzura e gestul prin care Opozitia vrea sa salveze tara de asa-zisa guvernare dezastruoasa.

PSD nu a impartasit insa aceasta pozitie.

E drept, din cand in cand, cate un lider al formatiunii se apuca sa critice un anume domeniu al guvernarii.

O facea insa atat de neconvingator, incat ii era limpede pana si unui strain de politica autohtona ca-i vorba despre indeplinirea in lehamite a unei exigente de rutina.

Mult mai semnificativ, nici anuntarea Motiunii n-a fost urmata de o denuntare convingatoare a Guvernului Tariceanu.

Mircea Geoana si-a argumentat decizia de depunere a Motiunii prin formulari cum ar fi: Guvernul Tariceanu a pierdut increderea populatiei si a majoritatii partidelor politice romanesti, "a esuat in fata populatiei", "are o prestatie lamentabila" in atragerea fondurilor europene, "ineficienta si incompetenta acestuia dauneaza tarii".

Corecte, poate, dar marcate evident de o artificialitate ce sare imediat in ochi.


Afacerea cu Motiunea de cenzura a fost gandita ca o strategie electorala. Se vede asta din campania dusa de PSD in zilele din urma. Criticilor violente la adresa Guvernului li s-au substituit fagaduieli de ce va face partidul dupa ce va ajunge la guvernare. De regula, astfel de fagaduieli sunt cultivate in campaniile pentru alegerile parlamentare. Prin ele se spera ca se vor obtine voturile alegatorilor.

PSD nu participa la nici o campanie de alegeri. Trecerea Motiunii de cenzura nu depinde de votul romanilor nici cu un varf de unghie.

E limpede ca anuntarea Motiunii de cenzura a urmarit o lovitura de imagine:

- PSD reaminteste electoratului ca n-are nici un targ pe sest cu PNL. La o adica, el se poate supara si depune Motiune de cenzura;

- PSD face un exercitiu de aratare a muschilor. Guvernul Tariceanu - vor sa spuna liderii PSD - depinde exclusiv de forta parlamentara a PSD;

- PSD isi defineste mult mai bine liniile directoare ale programului sau, vazut ca net diferit de cel al PNL.


Pentru ca aceasta strategie sa reuseasca se impunea contracararea impresiei ca e vorba doar despre un joc.

Pentru asta, conducerea PSD a ales drept truc teatrul preocuparilor pentru formarea noului guvern.

Desi Motiunea de cenzura nici n-a fost depusa, liderii PSD declara ca Mircea Geoana si nu altul trebuie sa fie premier.

La randu-i, Mircea Geoana ii cere lui Traian Basescu sa-l desemneze ca premier.

Era greu de crezut ca acest truc va tine.

Si totusi, iata, a tinut!

Politicieni, jurnalisti nu discuta decat daca Mircea Geoana va fi sau nu premier.

Surasurile sceptice in legatura cu seriozitatea anuntului au disparut. Au disparut si indoielile ca Motiunea de cenzura va trece prin Parlament.

Toata lumea se comporta ca si cum Guvernul Tariceanu a si cazut. Numai ca Guvernul Tariceanu n-a fost nici macar supus Motiunii de cenzura.

---

Despre autor: