Israel - Romancele, la mana angajatorilor

Romania nu are semnat un acord bilateral cu Israelul privind schimbul de forta de munca. Si totusi, statul evreu se afla printre destinatiile preferate de romanii dornici sa-si gaseasca un loc de munca bine platit. Afectate de inflatie sau somaj, femeile iau calea bejaniei. Ajunse in Tara Fagaduintei, lupta sa-si castige atat traiul zilnic, cat si pe al celor de acasa. Neaparate de nici o lege, dependente de "patron", cu greu se hotarasc sa-si spuna pasul. Iar drama e dificil de imaginat.

"Muncitorii straini in Israel - o forma contemporana de sclavie". Sub acest titlu, in 2003, a fost publicat un studiu realizat sub egida Federatiei Internationale pentru Drepturile Omului si Retelei Euro-Mediteraneene a Drepturilor Omului. Cercetarea celor doua organizatii explica, printre altele, motivatiile istorice care au determinat statul evreu sa apeleze la muncitori de peste mari si tari, prezinta drepturile de care ar trebui sa se bucure muncitorul emigrant conform legislatiei internationale si israeliene si detaliaza statutul legal si social ambiguu pe care il au muncitorii straini in Tara Sfanta.


SEMNALE DE ALARMA. La vremea respectiva, concluziile au fost preluate de mass media internationala, atragandu-se atentia asupra situatiei muncitorilor straini in Israel. Pe baza datelor culese la fata locului, autorii studiului au apreciat la 300.000 numarul muncitorilor straini din Israel, dintre care peste 60% (aproximativ 200.000) lucrau fara forme legale. Dupa criteriul nationalitatii, peste jumatate proveneau din Asia, 45% din Europa de Est (majoritatea din Romania si Republica Moldova), iar restul din Africa si tarile Americii Latine. Dintre cei cu permise legale de munca, contingentul cel mai mare - apreciat la 40.000 de muncitori - era format din persoane venite in Israel pentru a ingriji oameni in varsta sau suferinzi de diverse maladii. Pe locul doi, s-au situat cei 32.000 de lucratori din constructii si agricultura.

Problemele semnalate cu patru ani in urma par aceleasi si astazi. Conform editiei electronice a cotidianului Haareta€™z din 27 mai 2007, o comisie prezidata de Zvi Eckstein (guvernatorul Bancii Israelului) pregateste o serie de norme care ar trebui sa stabileasca regulile de angajare a muncitorilor straini in Tara Sfanta. Israelul, stat nou, cu suprafata redusa si cu o populatie putin numeroasa, a avut intotdeauna probleme in a asigura forta de munca necesara unor sectoare ce necesita un grad nu foarte inalt de specializare. Conform legislatiei, un muncitor strain poate lucra numai intr-una dintre profesiile autorizate, cum sunt ingrijirea bolnavilor la domiciliu, agricultura, constructii si alte profesii in industrie, gastronomie.


VALURILE BRATELOR DE MUNCA. Fenomenul lucratorilor veniti din alte tari isi are originea in situatia politico-militara a zonei. Imediat dupa crearea statului Israel, locurile de munca ce nu solicitau studii deosebite au fost ocupate de palestinieni. Intifada ("razboiul sfant"), cu cele doua faze ale sale, s-a soldat cu aparitia statului palestinian. Din considerente de securitate (de pilda, prevenirea atentatelor teroriste), arabilor le-a fost interzis accesul catre locuri de munca in Israel. Deficitul de forta de munca astfel creat a fost rezolvat prin apelul la straini, avantajos din doua motive: nu prezentau probleme etnice si religioase si puteau fi platiti mult mai putin decat un cetatean israelian. Al doilea val masiv de lucratori a aparut in deceniul noua al secolului trecut, dupa caderea comunismului in Europa de Est si destramarea Uniunii Sovietice.

Rentabil pentru statul evreu in anii a€™90, "importul" de muncitori straini a devenit o afacere proasta odata cu incetinirea ritmului de crestere economica. Scaderea numarului locurilor de munca a fortat autoritatile sa ia masuri. In ultimii ani, Knesset-ul (Parlamentul israelian) si guvernul cauta sa reduca numarul muncitorilor straini, fie nemaipermitand venirea unor noi contingente, fie expulzand masiv pe cei ce lucreaza fara forme legale. Autoritatile se confrunta insa cu opozitia manifestata de angajatori, care prefera sa lucreze in continuare cu muncitori straini, pe care ii platesc mai putin decat pe localnici.


CAUZE ALE MIGRATIEI LA ROMANI. Conform raportului din 2003, romanii se numara printre lucratorii din Europa de Est ale caror drepturi garantate de legislatia internationala a muncii sunt grav violate. Dintre locurile de munca oferite de piata israeliana, compatriotii nostri lucreaza mai ales in constructii si ingrijirea varstnicilor sau a persoanelor bolnave. Daca in constructii lucreaza barbatii, pentru asistenta la domiciliu a persoanelor cu nevoie speciale sunt angajate femei. Cum si de ce au ajuns romanii sa-si paraseasca tara pentru a lucra in strainatate, Israelul fiind doar una dintre destinatiile muncitorilor emigranti?

Daca pana in 1990 vizele de munca pentru strainatate se obtineau cu destula dificultate, schimbarea regimului a adus liberalizarea circulatiei persoanelor. Iesiti din "epoca de aur" a cozilor pentru alimente, a restrictiilor la caldura si lumina, romanii au plecat pe meleaguri straine in cautarea a "ceva mai bun". Perioada de tranzitie prelungita in care intrase Romania "oferea" multora inflatie si somaj. Salariul lunar minim pe economie, conform datelor statistice, nu a depasit, in perioada 1990-2000, 100 de dolari, ceea ce inseamna o medie de 3,3 dolari pe zi. Somajul, dintotdeauna, a afectat cu preponderenta femeile. Statisticile indica faptul ca jumatate din numarul total al somerilor il reprezinta femeile. De dragul familiei, romancele lasau casa si masa pentru a munci in strainatate. Si nu numai atat. Asumarea riscurilor pornea de la parasirea locului de munca din tara, unde practicau o meserie nu intotdeauna necalificata sau prost platita. Statul a pierdut astfel de-a lungul timpului forta de munca pentru care, in anii socialismului, investise capital. Indiferent de nivelul de educatie, insa, odata ajunse la munca, romancele isi indeplineau cu prisosinta obligatiile contractuale.


CONTRACTUL, INTRE TEORIE SI PRACTICA. Nu acelasi lucru se poate spune si despre angajator. Romania nu are semnat un acord bilateral cu Israelul in materie de migratie a fortei de munca. S-a creat astfel, indirect, un cadru prielnic incalcarilor prevederilor contractuale de catre angajatori. Contractele pe care le semneaza muncitorii la plecarea din tara de origine sunt standard si stipuleaza urmatoarele: datele de identificare ale angajatorului si ale lucratorului, descrierea muncii care urmeaza a fi prestata, salariul, elementele sale componente, data platii salariului, retinerile legale, cotizatiile partilor la asigurari sociale, data la care incepe angajarea si durata angajarii, orele normale de lucru si cele de odihna saptamanale, absentele de la locul de munca platite, inclusiv concediul, zilele de sarbatoare legale, concediul medical, date cu privire la cazare. Potrivit legislatiei, lucratorul nu are voie sa lucreze altceva decat s-a prevazut in contract, altfel riscand expulzarea.


24 DE ORE DIN 24. Am gasit in Israel cateva romance aflate acolo la munca, de la care am incercat sa aflam daca teoria se aplica si in practica. Din pacate, povestile lor de viata ne-au convins ca litera si spiritul contractului "se opresc" la poarta "stapanului".

Li se spune "metapelet". Cuvantul desemna la origine doica, sau persoana care avea grija de copii. Prin extensie, termenul se refera astazi si la asistentele sociale care ingrijesc persoane cu nevoie speciale, cum ar fi bolnavii de Parkinson si Alzheimer. Boli ale sistemului nervos, aceste maladii au o evolutie lenta si ireversibila. Persoanele afectate, in majoritate varstnici, necesita ingrijiri deosebite. Spitalizarea in institutii specializate presupunea alocarea unor importante resurse de la bugetul de stat. Dupa 1990, probabil pentru a economisi banii publici, statul israelian a trecut responsabilitatea ingrijirii unui astfel de bolnav in grija familiei. Unora dintre persoanele afectate, numite "risaion" in ebraica, statul le da dreptul de a angaja o asistenta sociala la domiciliu, platita de familia bolnavului. Conform statisticilor, un numar important de femei israeliene nu lucreaza, fie din motive religioase, fie din alte cauze. In schimb, romancele, filipinezele nu se dau inlaturi de a face munca a trei oameni, de cati are nevoie bolnavul de Alzheimer, de pilda. De altfel, fara respectarea termenilor unui contract, "metapeletele" sunt 24 de ore din 24 la dispozitia angajatorului. Daca indraznesc sa se planga, risca sa-si piarda slujba si, odata cu ea, permisul de munca. Incetarea contractului inseamna automat si pierderea vizei de sedere, asistentele sociale fiind astfel la mana familiei pentru care lucreaza. Fara viza de lucru, ori pleaca acasa, ori muncesc fara forme legale. In Israel, statul este practic substituit de fiecare angajator, atata vreme cat o atributie a sa, cum este suspendarea vizei de lucru, este in practica lasata la latitudinea patronului.


MUNCA MULTA, BANI PUTINI. De la interlocutoarele noastre am aflat ca, in primul an, o asistenta sociala primeste minimum 550 de dolari pe luna, plus 100-125 in cazul cand trebuie sa stea si noaptea. Unele sunt "interne", adica locuiesc in casa persoanei pe care o ingrijesc, fiind la dispozitia acesteia si ziua si noaptea. Insa nu toti bolnavii au nevoie de ingrijire permanenta, si in acest caz asistenta sociala locuieste in alta parte. In primul an de lucru, "metapeletele" castiga in jur de 650-675 de dolari pe luna. In Romania, ar castiga de trei ori mai putin. Salariul lunar de aproape 700 de dolari este, desigur, sub venitul minim al israelienilor, stabilit la 886 dolari. Ulterior, la salariul "metapeletelor" se mai pot adauga 50 de dolari, dar nu este o regula. Familiile care nu vor sa plateasca in plus motiveaza ca starea bolnavului nu s-a inrautatit, astfel incat cresterea nu se justifica. Teoretic, o asistenta sociala de origine romana ar putea primi intre 35 si 50 de dolari pe saptamana, daca familia unde lucreaza nu ii asigura si hrana. Ar putea vorbi la telefon in valoare de circa sapte dolari pe luna. Tot in teorie, familia trebuie sa ii asigure materiale pentru igiena personala. Romancele cu care am vorbit in Israel stiu ca aceste drepturi exista, dar nu toate beneficiaza de ele.


SALAM MUCEGAIT. Unele familii le platesc si banii de mancare, altele nu, preferand sa le asigure hrana zilnica. Ceea ce in lege se cheama "angajatorul", in practica se intampla de cele mai multe ori sa fie un batran afectat de manii tipice varstei, la loc de cinste figurand avaritia si mania persecutiei. "Trebuie sa ai o rabdare de fier, mai ales cu batranii, ne-a povestit Aurelia. Am lucrat la o araboaica din Alger, care manca foarte putin si mie imi dadea la fel. Mancarea de aici nu are acelasi gust cu cea de acasa, asa ca suplinesc prin vitamine, fara de care nu rezisti." "Batranul la care lucrez, ne spune si Dorina, tine mancarea in frigider pana se strica, dupa care mi-o da mie, asa, verde si mucegaita". "Am slabit 17 kilograme in cei doi ani de cand lucrez in Israel, ne-a marturisit Tereza. De foame am slabit! Gazdele nu-mi dau mancare, caci salamul mucegait pe care il primesc nu-l pot considera hrana!"


"MA SPAL PE FURIS". Tot in teorie, angajatorul se obliga sa asigure lucratorului conditii de trai decente, inclusiv cazare. Conform legislatiei, locul de cazare asigurat de angajator trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: cel putin patru metri patrati pentru fiecare muncitor, nu mai mult de sase muncitori intr-o camera; pat si dulap personal pentru fiecare muncitor, incalzire si ventilare, iluminare adecvata si prize electrice in fiecare camera, apa rece si calda in camera de baie, bucatarie si dusuri; chiuvete, dulapuri si mese de bucatarie; plita de gaz, frigider, masa si scaune; masina de spalat pentru sase muncitori, stingator de incendiu. De la teorie la practica, insa, e drum lung, dupa cum ne povestesc "metapeletele" romance. Pe langa lipsa hranei, Aurelia ne-a marturisit ca varstnica la care a lucrat ii reprosa ca se spala prea des: "Nu ma lasa sa fac dus la ea in casa. Uneori reuseam sa ma strecor si sa ma spal dimineata, pe furis." "Noi suntem venite aici ca sa ingrijim o persoana bolnava, ne explica Elena. Mai greu este cand in aceeasi familie ambii soti sunt suferinzi, pentru ca atunci, desi muncesti pentru doi, primesti bani doar pentru unul. Familia la care sunt are pretentia sa fac mancare pentru toata casa si curatenie in apartamentul fiului lor. Am auzit cazuri si mai rele, de fete pe care le pun sa faca fel si fel de lucruri fara legatura cu ingrijirea unui bolnav." "Am venit la Biserica sa intreb cat costa sa stau aici, se plange Tereza din Arad. Ca acum, la familia unde lucrez ca menajera, dorm pe un pat de scandura cu burete mucegait!"


ZILELE LIBERE. Conform Legii Orelor de Munca si de Odihna, orice persoana are dreptul la o perioada de odihna de 36 de ore neintrerupt, care poate surveni vinerea, sambata sau duminica, in functie de religia lucratorului. De asemenea, au dreptul la un anumit numar de zile de concediu platit pe an, in functie de vechimea in munca. Dupa trei luni de munca, au dreptul la zile libere platite - maximum noua pe an - , de sarbatorile legale sau religioase, fie cele ale statului Israel, fie altele, la alegerea angajatului. "Filipinezele au 16 zile libere platite pe an, in afara concediului, ne spune Monica, probabil ca statul lor a negociat mai bine decat al nostru..." Elena stie si o alta modalitatea prin care familiile mai scad din plata ce i-o datoreaza: daca se intampla ca intr-o luna sa fie cinci zile de sambata, si deci beneficiaza de cinci libere, se platesc numai patru.


CE-I DE FACUT? Ascultand dramele acestor femei, intrebarea fireasca ce-ti vine in minte este de ce indura umilinta, dorul de casa, foamea, frigul? "Pentru fata mea, ne spune Tereza cu lacrimi in ochi. La anul termina Literele. Este singurul motiv pentru care rezist." "Desi baiatul meu lucreaza in cadrul Armatei, marturiseste Aurelia, si are un salariu bun, s-a casatorit si trebuie sa-l ajut sa-si faca macar o casa. Si apoi in tara ce ma fac? Nici de pensie nu sunt, iar la 52 de ani cine ma mai angajeaza?" In timpul perioadei de tranzitie, statul roman a pierdut masiv forta de munca. Acum, acelasi stat imagineaza strategii de aducere inapoi a muncitorilor romani. Si nu reuseste, caci odata plecati si integrati intr-un sistem capitalist dezvoltat, romanii produc, cu toate greutatile amintite, bani mai multi ca acasa, pe care ii trimit in tara ca sa-si ajute familia. De munca grea si suferinta romanilor din strainatate, beneficiaza, din pacate, si cei care accepta sa traiasca numai din ajutorul de la stat.

---

Despre autor: