Gladiatorul de week-end

Marturisesc ca inca n-am reusit sa descifrez resorturile intime care-l imping pe Mircea Geoana sa comita gesturi de tipul autopropunerii sinucigase pentru functia de premier. Daca pana acum nu ii era evident ca presedintele nu da doua parale chioare pe autoasumata sa pozitie de lider al Opozitiei si pe el insusi ca prezumtiv rival, modul injositor in care acesta a raspuns declaratiei sale politice privind depunerea motiunii de cenzura, instalarea unui Executiv dominat de PSD si condus de el ar fi trebuit sa-l convinga de cruda realitate.


Din nefericire, se pare ca nu orgoliul este calitatea dominanta a caracterului sau. Asa ca, dupa gafa cu anuntarea publica a candidaturii pentru sefia Executivului, in loc s-o dreaga si sa-i dea flit marinarului scolit la semifrecventa care se plictiseste intre zidurile Cotrocenilor, persista in a anunta ferm ca nu renunta la functie. Care, pacatele mele, functie? O dregatorie pe care nu i-a oferit-o si, dupa toate probabilitatile, in actuala arhitectura politica, nu i-o va oferi nimeni. Prin lupta dreapta, ca intre gladiatori, n-am auzit sa se castige pe undeva, prin lumea cat de cat civilizata, sefia vreunui guvern. Plus ca nu stiu ce ma face sa cred ca batranul lup de mare e mai bun la bataie ca un baiat crescut in Primaverii si care are experienta a caftului fizic cam cata pricepere la condus au soferii de week-end.


Gesturile politice smucite marca Geoana, dincolo de faptul ca fac deliciul media si ofera material de lucru pentru interminabile dezbateri televizate despre nimic, au inceput sa stupefieze pana si la nivelul conducerii executive a PSD. Sustinerea ii vine - ca si ideile, probabil - de la o anume factiune, cea a baietilor veseli care s-au nascut ca politicieni la putere ori s-au invatat (ca demnitari locali de tip perpetuu) sa dicteze traseele banilor publici. Numai ca baronetii complotisti, care au si uneltit pentru alegerea sa ca presedinte al partidului, nu sunt in stare, politiceste vorbind, sa depaseasca stadiul de mici sforari de provincie care, odata ajunsi in satul cu ministri, sar liniile de tramvai sa nu se curenteze.


Social-democratii harsaiti, invatati si cu purgatoriul opozitiei dure, sunt interzisi sau, pur si simplu, jenati cand trebuie sa ofere o reactie politica ori sa sustina niste pozitii de partid de care, dincolo de faptul ca nu au fost consultati, afla in general de la televizor. Motiv pentru care, speculand ei, jupanii trecuti momentan pe tusa, baltirea in sondaje pe un palier nedemn pentru un fost partid (aproape) unic, pe la geamurile PSD bate un vant de schimbare. Nu stiu cat de realiste-s numele vehiculate, mai ales ca unele inca mai au niste schelete penale-n dulapuri, iar altora le lipsesc anvergura si/sau vocatia de lideri. In acest context, insa, a rabufnit in piata politica o recenta stradanie obsesiva a lui Mircea Geoana, aceea de a indeparta de sub luminile rampei unul dintre mai noii contestatari si vehiculatii contracandidati. Cristian Diaconescu, altadata perceput drept unul dintre apropiatii sai, unul dintre putinii pesedisti placuti de media si acceptat ca partener de dialog pana si de talibanii basescieni, este aproape imbrancit pe primul loc al listei pentru Parlamentul European; pozitie, de altfel, promisa si lui Vasile Puscas, si lui Adrian Severin. Desi deocamdata acesta sta proptit teapan pe picioare, presiunea pusa de diversele eminente cenusii pe purtatorul de cuvant al PSD, in speranta ca-l scapa pe Geoana de-un rival cu sanse, nu stiu nici acesta cat de potrivit unei opozitii preelectorale "la oase", creste de la o zi la alta. Si - risc un pariu - s-ar putea sa genereze un scandal public de amploare, daca nu cumva si o falie in partid. Fost bun ambasador al Romaniei in SUA, Mircea Geoana a performat ca ministru de Externe in Guvernul PSD. O buna perioada de vreme, a fost perceput ca unul dintre pariurile insanatosirii si spalarii clasei politice autohtone. Dar, de la momentul in care a acceptat sa candideze la Primaria Capitalei impotriva lui Traian Basescu si cu precadere dupa ce a reusit sa-l inlature pe Adrian Nastase din fruntea social-democratilor, prestatiile sale politice sunt - ca sa ma exprim cat de elegant sunt eu in stare - cel putin bizare. Si dauneaza atat carierei sale, cat si formatiunii politice pe care, in loc s-o reformeze, e pe cale s-o ingroapea€¦

---

Despre autor: