Orasul de sare al minerilor

>> In Mina de sare de la Ocna Dej, intr-o camera cu pereti de sare pura si translucida, minerii au amenajat o biserica in stil bizantin.
>> Frescele ori mozaicurile au fost inlocuite in mina de sare cu basoreliefuri sculptate de mineri.
>> Biserica are hramul Sfintei Varvara, protectoarea oamenilor din adancuri si a fost sfintita in anul 2000.

Mina de sare se afla la Ocna Dej, una dintre suburbiile orasului Dej. Vizitatorii trebuie sa strabata un drum prost, pietruit, care ii duce intr-o dezolanta colonie minereasca. La suprafata, singurele pete de frumusete sunt copiii si monumentul eroilor din primul razboi mondial. In rest, aglomerarea de cladiri cenusii cuprinde depozite, blocuri si o carciuma. Pe o straduta se afla intrarea in complexul mineresc. Aici, atmosfera se schimba. Cladirea de birouri este dotata cu mobilier modern si cu aer conditionat. Prosperitatea este primul indiciu ca Ocna Dej este o mina profitabila. Mai mult de jumatate din totalul productiei Societatii Nationale a Sarii este realizata la Ocna Dej. Aici, gradul de puritate al cristalelor de clorura de sodiu este atat de mare incat bulgarii sunt macinati, iodati si ambalati, inainte de a ajunge in mancarea romanilor. Pe langa sarea de masa, salina de la Ocna Dej exporta sare in Ungaria si in Serbia. Langa cladirea de birouri se afla o poarta metalica ce pazeste intrarea in mina. Microbuzul minei ii transporta pe turisti printr-un sistem de ecluze, care previn infiltrarea aerului cald si umed de afara in strafundurile pamantului. Aerul plin cu oxigen este adus printr-un put care face legatura cu mina veche, unde sarea inghite nesatioasa vaporii de apa care ar putea dizolva cristalele din mina noua in care lucreaza cei 150 de mineri de la Ocna Dej. Microbuzul goneste prin tunelurile sfredelite in sare, in care bezna este sfasiata doar de lumina anemica si galbuie a farurilor. Aerul devine tot mai rece si mai uscat. Sub dealul de la marginea Dejului se afla o lentila gigantica de sare, lunga de cinci kilometri, lata de trei si groasa de 150 de metri. Minerii au sapat deja doua etaje si mai au de sapat, vreo cateva zeci de ani, la alte trei etaje.

Fost atelier de reparatii
In final, masina opreste intr-un tunel larg cat o piateta din centrul satelor inghesuite de-a lungul coastei Mediteranei. Aici este intrarea in biserica.
"Pe vremuri, aici era un atelier de reparatii auto", isi aminteste inginerul Laurentiu Osan, directorul adjunct al salinei de la Ocna Dej. Ca sa prelungeasca durata de viata a utilajelor, minerii le repara in interiorul minei. Daca ar fi scoase tot timpul la suprafata, condensul si sarea ar distruge foarte rapid piesele din care sunt compuse vehiculele. Numai ca, acum cativa ani, sindicatul minerilor a cerut conducerii sa transforme o sala in lacas de cult. Conducerea a acceptat rapid propunerea. Sala in care podeaua pastreaza inca urme ale unor vechi pete de ulei a fost curatata, iar minerii s-au apucat de treaba. Peretii au fost slefuiti, iar pe laturile lungi ale salii au fost sfredelite nise in care au fost fixate vitralii iluminate din spate cu neoane. Acestea dau vizitatorului senzatia ca se afla intr-o biserica scaldata de lumina zilei. Oamenii au sfredelit o cupola in tavanul salii, de unde domneste acum icoana lui Isus Pantocrator. Minerii au comandat un iconostas din lemn de tei sculptat, demn de o catedrala, plin de icoane aurite. Jiltul arhiereului a fost sculptat in sare, iar apoi a fost acoperit cu o cerga mitoasa de lana alba. In biserica, in timpul slujbelor, mirosul de praf de sare se amesteca cu cel de tamaie, in aerul care ramane tot timpul la temperatura de 12 grade Celsius. In sala sunt asezate banci de lemn. Icoanele de pe pereti sunt iluminate in mai multe culori. Inaintea iconostasului au fost asezate crucifixe masive cioplite in sare, pe care oamenii si-au depus ofrandele lor. In loc de flori de camp, ei au adus flori de mina, luminate in diferite feluri. Una dintre florile de mina s-a format in cativa ani in jurul unui bec vechi.
Slujbe pentru colonia minereasca
Capela gazduieste slujbele oficiate de preotul ortodox din colonia minereasca, de marile sarbatori. Pentru comunitatea minereasca, momentul cel mai solemn este hramul bisericii, din luna decembrie, cand crestinii o cinstesc pe Sfanta Varvara. Nu doar ortodocsii oficiaza aici slujbe. Oamenii sunt bucurosi si de slujbele oficiate de preotii catolici ori de cei protestanti. Devotamentul lor este atat de mare incat au acceptat sa faca toata munca in timpul lor liber, fara plata, la finalul celor sase ore cat dureaza un schimb in mina. Langa biserica este amenajat si un spatiu de agrement. Acesta include un teren de fotbal, spatii pentru servirea mesei, leagane, tobogane si balansoare. Oamenii din adancuri au si o echipa de fotbal, Minerul Ocna Dej, care joaca in Divizia D, dupa ce ani la rand a jucat in Divizia C. Unii dintre componentii echipei se antreneaza chiar pe terenul de fotbal din adancuri.

Deschisa din 1979
Actuala salina, botezata Mina Transilvania, a fost deschisa in anul 1979. Inainte de aceasta, peste doua decenii, a functionat Mina "1 Mai", iar si mai inainte a existat si Mina "23 august", fosta "Regele Ferdinand". Insa la Ocna Dej sarea este exploatata de pe vremea romanilor. In Antichitate, zacamintele de sare erau exploatate in cariere deschise. In Evul Mediu, mineralele de clorura de sodiu erau scoase la suprafata din mine in forma de clopot. Minerii sapau un put vertical pana la zacamantul de sare, iar apoi incepeau sa sape cupole, sub forma de clopot. Bulgarii de sare erau scosi la suprafata cu ajutorul unui sistem de scripeti si de burdufuri de piele de bivol. Legendele spun ca o parte din haiducii lui Pintea Viteazu erau recrutati dintre condamnatii transformati in ocnasi la Dej. Dupa ce Transilvania a intrat sub stapanire austriaca, autoritatile habsburgice au organizat mai bine exploatarea sarii. Austriecii au adus, ca noutate, sapatul galeriilor clasice. Sarea era transportata cu ajutorul unui sistem de vagoneti, folosit doua secole inainte de a fi introdus actualul sistem cu banda transportoare.

"Oamenii lasa diferite obiecte de mici dimensiuni, care devin cu repeziciune flori de mina in aerul sarat al ocnei. Numai ca acolo, in maruntaiele pamantului, repeziciune inseamna cativa ani." Laurentiu Osan Istorie

>> Drumul sarii

In Antichitate si in Evul Mediu, sarea era unul dintre cele mai pretioase minerale. Romanii au construit un adevarat sistem de drumuri si de fortificatii pentru a proteja drumul sarii. In Evul Mediu, bulgarii de sare erau transportati cu plutele, pe Somes. Sarea era atat de importanta pentru ca era principalul ingredient folosit pentru conservarea alimentelor. Acum, ea a devenit si materie prima pentru industrie. In anii '80, mina de la Ocna Dej producea 600.000 de tone anual. Dupa revolutie, productia de sare a scazut la jumatate, insa acum noii clienti ai minei au adus o crestere la 400.000 de tone anual. Ce se va intampla cu mina dupa ce lentila de sare va fi exploatata nimeni nu stie. Viitorul coloniei muncitoresti de la Ocna Dej ar putea fi reprezentat de turism. Dar pentru aceasta mina ar trebui curatata si amenajata. De asemenea, drumul de acces spre ocna ar trebui reparat, iar asezarea minereasca ar trebui imbogatita cu hoteluri si cu restaurante. Singurul bufet comunist din sat nu poate fi numit tocmai "obiectiv turistic".

---

Despre autor: