Acum cateva bune decenii, in anii cand televiziunea romana avea, inca, mai mult de doua ore de emisie pe zi, facea furori un film, american cred, "Invadatorii". The Invaders. Daca era cel cu UFO, atunci am vazut vreun episod, daca era altul, atunci m
Acum cateva bune decenii, in anii cand televiziunea romana avea, inca, mai mult de doua ore de emisie pe zi, facea furori un film, american cred, "Invadatorii". The Invaders. Daca era cel cu UFO, atunci am vazut vreun episod, daca era altul, atunci mi-a ramas numai titlul, folosit de altfel de toata lumea ca termen generic in tot felul de situatii.
Eu imi mai amintesc si azi de titlul acestui film, de cate ori ajung la Marea Neagra si vad invazia gunoaielor pe plaje, prin paduri, pe marginea soselelor. Nu-i vorba, imi amintesc eu de acest cuvant si cand nu sunt la Marea Neagra, ci pe teren ferm romanesc, la fel de cucerit de gunoaie: menajere, politice, umane. Acolo, la mare, e ca si cum cei care arunca resturile unde se afla ar fi niste invadatori care nu se sinchisesc ce ramane in urma lor. Sau chiar se sinchisesc, dar invers: sa le dea bataie de cap bastinasilor. Nu au, adica, ideea ca, in fond, e tot tara lor, iar bastinasii sunt ca si ei, asemenea lor, chiar ei.
Cu si mai mult timp in urma, la putini ani dupa razboiul al doilea, am vazut, undeva prin Crisana, un pod de beton rupt in doua si cazut in apa tulbure a Barcaului, ca un V cu varful scufundat. Tatal meu mi-a explicat atunci ca podul fusese aruncat in aer de nemti in retragerea lor din 1944, ca sa ingreuneze inaintarea armatei romane. Am inteles ca invadatorului ii sta bine cu drumul, dar si ca ii pasa prea putin de ceea ce lasa in urma distrus in urma lui. si s-ar simti cu misiunea neindeplinita daca drumurile ar ramane intacte, dupa ce s-a retras. E drept, tot nemtii, dar in 1917, cand au ocupat/invadat Bucurestiul, ne spune Mircea Eliade in "Fragmente de jurnal", au organizat impecabil aprovizionarea cu lemne si strangerea gunoaielor. Spe deosebire de edilii vremii. Imediat dupa ocuparea Sarmisegetuzei Regia, romanii au construit niste terme. Va dati seama ce parfumuri domneau acolo inainte.
Undeva, la poalele Muntilor Rodnei, a functionat un timp o exploatare de metale neferoase. Cand aceasta a fost inchisa, cantonul unde erau birourile, aflat in padure, sus, a fost jefuit si distrus, desi era aproape nou. Fusese pur si simplu incuiat si lasat acolo, in conservare, pentru alta ocazie. Ocazia s-a ivit sa fie distrus, furandu-se cateva caramizi, cateva cahle de la sobe, ceva lemn, dar in final totul arata ca dupa bombardament. Mentalitate de invadatori, care nu se mai intorc, mi-am spus cand am vazut-o, abia reusind sa ma adapostesc de ploaie, intr-un colt ramas intreg. Asa se intampla si cu cantoanele de cale ferata parasite, la noi.
Dar parca cei care "dau si fug" din turismul romanesc nu au aceeasi mentalitate: "Le iau pieile de pe ei clientilor anul asta si putin imi pasa daca mai vin la anul. Nici ei, nici eu". Adica, mai pe frantuzeste: dupa noi, potopul.
Sute si sute de ani am fost ocupati, invadati de tatari, de turci, de rusi, iar la ultima sosire a celor din urma, sub forma bolsevica de data asta, am invatat sa continuam ocupatia singuri, dupa ce armatele straine au plecat. stiu ca invatul are si dezvat. Vad ca dezvatul dureaza. Dar daca, imi sufla un demon mic si al dracului, in sufletele mai tuturor popoarelor motaie o dorinta de invadare a altora, pe care cele mari pot sa si-o implineasca, iar cele mici, exasperate ca nu pot sa faca si ele asa ceva, se invadeaza singure? Zi de zi si in proportie de masa.


Despre autor:

Romania Libera

Sursa: Romania Libera


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.