"Nu e nici o graba, ne vom intalni Dincolo"Nenorocirile se intampla, la fel ca si minunile, pe neasteptate. Florian Pittis ne-a parasit duminica. A lasat in urma o altfel de lume, mult saracita. Fara spiritul sau viu, fara setea lui de viata, de cant
"Nu e nici o graba, ne vom intalni Dincolo"Nenorocirile se intampla, la fel ca si minunile, pe neasteptate. Florian Pittis ne-a parasit duminica. A lasat in urma o altfel de lume, mult saracita. Fara spiritul sau viu, fara setea lui de viata, de cantec, de joc, lumea pare amortita intr-un anotimp tern, fara culoare si lumina.

Existenta unui mare artist parca nu are inceput si nici sfarsit. Motu pare a fi fost prezent dintotdeauna printre noi. Ne-a colorat, intr-un mod indefinibil, copilaria si adolescenta, ne-a invaluit mai ales tineretea intr-un vesmant pretios. Cel al libertatii de expresie, de gandire, al adevarului fiecaruia dintre noi. Am fost, cu ajutorul lui Florian Pittis, racordati la o constiinta colectiva, am vibrat si ne-am inaltat aripile sufletului acolo unde altfel nu am fi ajuns, poate, vreodata. Ne-am intristat si ne-am bucurat, deopotriva, i-am ascultat versurile, iar fiinta noastra vibra o data cu el.

Cateodata, timpul nu mai are rabdare. E greu de spus ce se petrece in sufletul cuiva care stie ca nu va mai avea decat cateva zile de trait. Ar fi de fapt o impietate sa incercam macar sa ne imaginam asa ceva. La 2 august, Florian Pittis ne-a lasat, noua tuturor, o scrisoare, prin care cerea sa nu se difuzeze nici un fel de informatii legate de starea lui de sanatate.


Ce ne vom face fara Motu? E greu de spus. Lumea nu va mai fi la fel. Pur si simplu. Nu putem vorbi la trecut despre el. Putem doar sa-l adapostim in sufletul nostru cum putem mai bine. Pentru a fi, in continuare, bogati. Pentru a nu uita sa fim, din cand in cand macar, legati sufleteste de izvorul pur si nesfarsit al existentei, sub ce forma ar fi ea.


SUFLETUL ARTISTULUI. Tulburatoare era vocea lui Florian Pittis. In ea parca se stransesera toate sensibilitatile si misterele lumii. Tulburatoare nu numai prin caldura ei, prin dictia perfecta, prin tonalitatea grava si totusi mangaietoare. Vocea lui Pittis era tulburatoare si prin ideile profunde, destepte, imbibate de suflet, idei ce le rostea. Am avut privilegiul sa-i inchin o emisiune la Antena 1 ceva inainte de anul 2000. L-am filmat in cabina lui de la Teatrul "Bulandra". L-am intrebat daca a fost tentat sa ramana definitiv in Occident. Avusese destule de tras din cauza curajoaselor lui spectacole despre muzica tanara, spectacole adesea interzise. Avusese de suferit si din cauza nonconformismului lui. A purtat mai mereu par lung. Isi amintea ca adesea era chemat la organele de partid, cele care cenzurau si mustruluiau artistii. Povestea Florian Pittis ca de cum intra in sala cu activisti de partid, nici n-apuca bine sa inchida clanta si turuia: "Buna ziua, eu nu ma tund!". Ramaneau cu gura cascata de curajul lui dregatorii de partid. L-am intrebat daca n-a fost tentat sa ramana in Occident. Mi-a raspuns ca nu. Mai intai, fiindca meseria lui este cuvantul romanesc, si in al doilea rand, pentru alt motiv ce se desprinde din urmatoarea povestire. Florian Pittis se afla de o luna in turneu cu Teatrul "Bulandra" prin Franta. Dar iata confesiunea lui Florian Pittis: "Ma plimbam cu Andrei Serban prin Paris, cand am vazut parcata langa trotuar, pe una din strazile pariziene, o Dacie cu numar de Bucuresti. Am ramas langa Dacia din Bucuresti, ca sa-l astept pe sofer, mi-era dor de un roman de acasa. Am stat trei ore langa Dacie, si soferul n-a aparut. Dar in cele trei ore, acolo pe un bulevard al Parisului, langa Dacia cu numar de Bucuresti, am simtit ca miroase a teiul de pe strada mea".


"EU IMI TRAIESC NUMAI CLIPA". "Nu exista ieri, nu exista maine", ne spunea Motu chiar in ziua in care a implinit 62 de ani. "Conceptia mea este «Carpe diem!», deci nu exista ieri, nu exista maine, eu imi traiesc numai clipa..." Si-a facut exact asa cum a spus. A trait clipa pana in ultimul moment si nu s-a temut de moarte, a fost demn in fata ei. "Nu imi fac planuri niciodata, pentru ca relatia intre gand si timp e grava. Pana sa ajung sa materializez niste lucruri pe care le-am gandit, mi-au venit altele in minte, la fel de frumoase. Aici e mai grav. Nu sunt obisnuit cu lucrul asta, sa stau cu picioarele in apa rece si sa fac planuri." De ziua lui, acum doi ani, isi dorea ca noul an ce avea sa vina sa-i aduca linistea sufleteasca necesara "si din punct de vedere al relatiilor, ca sa ma dezvolt macar asa cum cred eu de cuviinta. (...) De intors in timp as vrea, dar nu e nici o graba, pentru ca ne vom intalni Dincolo dupa ce terminam cu viata asta...". Si viata lui de-aici, de pe pamant, s-a terminat ieri, 5 august 2007, la 15 si 15 minute. Si poate de Dincolo se vor auzi niste ecouri... "Sunt curat la trup, curat la suflet/ Vreau sa-i inteleg si sa-i iubesc. Nu conteaza cat de lung am parul/ Important e cat de mult gandesc. Simt in trup pletosii daci, comati,/ Firea mea e saltul omenesc. Nu conteaza cat de lung am parul/ Important e cat si cum gandesc"...  S-a retras discret de pe scena vietiiFlorian Pittis s-a stins ieri din viata, in jurul orei 15:00, la Institutul Oncologic Fundeni. Artistul suferea de cancer la prostata, afectiune cu care fusese diagnosticat in urma cu un an. In urma cu aproximativ o luna, starea sa de sanatate s-a agravat, iar la data de 30 iulie a fost internat de urgenta. Potrivit medicilor, actorul a infruntat boala cu foarte mult curaj, cu umor si foarte multa demnitate.

Cea mai mare dorinta a sa a fost aceea de a nu-si transforma durerea intr-o stire de presa. Cu numai doua zile inainte sa se duca dintre noi, la data de 2 august, artistul a scris o nota prin care cerea medicilor care l-au ingrijit sa respecte intimitatea suferintei sale. "Subsemnatul Florian Pittis declar prin prezenta si pe propria raspundere ca nu doresc sub nici un motiv ca nici un aspect al bolii mele pentru care sunt internat sa fie comunicat presei sau persoanelor neautorizate de mine. Multumesc pe aceasta cale intregului presonal medical al spitalului in care ma aflu internat pentru modul exemplar in care mi-au aparat si imi apara dreptul la intimitate si pentru ingrijirea pe care mi-o acorda. Cu tot respectul, Florian Pittis". Magda Marincovici, Miruna Pasa Petru "Radioul a fost COPILUL lui de suflet"Florian Pittis n-a avut colaboratori sau simpli colegi. A avut prieteni. La cateva ore de la vestea mortii celui care le-a fost ca un parinte, realizatorii de la Radio3Net inca nu se puteau opri din plans atunci cand trebuiau sa vorbeasca de Pittis la trecut.

DARUIT. "M-a invatat cel mai important lucru: ca nu exista imposibil, ca nu exista bariere. Omul acesta folosea cuvinte ca «maretie», «bogatie» ca si cum s-ar fi nascut cu ele. Noi n-am inteles...", a spus printre lacrimi realizatoarea de la Radio3Net, Irina Iana Balta. Radioul a fost copilul de suflet al lui Pittis. "Ne spunea ca aproape se bucura ca n-a avut copii, pentru ca se putea dedica in totalitate acestui proiect. Tot timpul in spital ne intreba cum merg lucrurile, iar intr-o noapte, la Reanimare, cand a putut sa stea in capul oaselor, a cerut laptop-ul", povesteste cu emotie fosta colega.

LUMINOS SI MEREU PREZENT. Pentru cei care l-au cunoscut pe Florian Pittis e imposibil sa-l descrie prin prisma unei singure pasiuni.
"Nu l-am putut vedea niciodata doar ca om de radio sau doar ca actor. Nici el nu cred ca a putut alege vreodata intre cantec si actorie. Asta pentru ca nu a trisat niciodata in ceea ce a facut", se lasa coplesita de amintiri cea care il cunoaste pe Pittis de 22 de ani si care nu se poate obisnui sa vorbeasca la timpul trecut despre sufletul redactiei de la Radio3Net.

"E cel mai luminos, un om care nu a avut umbre. Este omul care m-a invatat sa vad si altceva dincolo de lungul nasului pe care ni-l aratau comunistii. Nu s-a temut nici o clipa de moarte, el stia mai demult si a ales varianta sa nu deranjeze pe nimeni. Nu ne-am gandit, nu ne-am asteptat...", se ineaca in lacrimi Irina Iana Balta. Ionela Gavriliu
a€¢ Invocatie (Phoenix) a€¢ Fara cuvinte (Celelalte Cuvinte)a€¢ Puterea obisnuintei (Pasarea Colibri)- format mp3

REGRETE DE LA COTROCENI
"Presedintele Romaniei a primit cu adanca tristete vestea disparitiei marelui artist Florian Pittis. Actor de teatru si film, interpret de muzica folk, compozitor, precum si realizator de emisiuni de radio si de televiziune, Florian Pittis a fost un artist complex, o personalitate remarcabila a vietii culturale romanesti. Spirit vesnic tanar, el a adus in inimile noastre bucuria artei si a cuvantului rostit cu inegalabila expresivitate. Presedintele Traian Basescu transmite sincere condoleante familiei lui Florian Pittis pentru pierderea suferita. Dumnezeu sa-l odihneasca!"
comunicat de presa transmis de Departamentul de comunicare publica al Presedintiei


ADRIAN PAUNESCU
"E absurd ce se intampla, e un joc fara reguli, e un sah dement, in care cade cine nu te astepti. A fost un atlet al dezmarginirii si credintei in dezmarginire, impotriva dogmelor, impotriva prostului-gust. A fost polivalent, a fost obsedat de idealul edificarii sufletului romanesc. Il consider autorul multora dintre faptele artistice care au mentinut speranta in anii a€™70-a€™80. E ca si cum m-as gasi prematur intr-o moarte care mi se intampla si mie. Nu imi pot inchipui acest cumplit adevar"


VASILE SEICARU
"Acum sunt intr-un turneu cu Mircea Baniciu si Mircea Vintila. Pentru noi, Motu a reprezentat un mod de viata, o stare de spirit. Nici macar nu putem banui cat de greu ne va fi fara el. S-a prezentat lumii simplu, imbracat in costum de jeansi. Avea un mod atat de extraordinar de a ne transmite viata!"


FLORIN CHILIAN
"Cred ca ar trebui mai curand sa-i sarbatorim viata lui Motu Pittis, modul in care a reusit sa traiasca, demnitatea spiritului. A crezut in ideile lui, asa cum putini oameni o mai fac. Nu stiu ce se intampla in ultimul timp de ne pleaca toate reperele, iar noi ramanem doar cu facaturi"


DUCU BERTZI
"Am pierdut un MARE Prieten si un OM cu totul deosebit, care m-a invatat multe si langa care am stat cu mare drag, pentru ca a avut multe lucruri de spus si aveai multe de invatat de la Domnul Profesor . Nu a vrut sa faca nici un fel de rabat de la crezul lui, si de aceea a stat pe scena pana in ultimul moment - care a fost pe 14 iulie, a Medias"


GELU COLCEAG
"E o mare durere si o mare pierdere pentru cultura romana. De fiecare data cand mi se intampla mie sau i se intampla lui ceva rau spunea: «Lasa€™ ca trece». La orice forma de compasiune, raspundea cu aceste cuvinte. Mi-a fost ca un frate mai mare. Deplang lucrurile ca in familie" Destin de artistFlorian Pittis s-a nascut la Bucuresti, la 4 octombrie 1943. A studiat la Liceul "Gheorghe Lazar" si a absolvit in 1966 Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica (clasa prof. Radu Beligan). Trei ani mai tarziu, in 1969, s-a angajat la Teatrul "Bulandra". Florian Pittis a fost Alencon din "Elisabeta I" de Paul Foster, Alioska din "Azilul de noapte" de M. Gorki, Edmund si Jamie din "Lungul drum al zilei catre noapte" de Eugene Oa€™Neill si Ariel din "Furtuna" de W. Shakespeare, toate in regia lui Liviu Ciulei. De asemenea, a jucat in celebrul "Hamlet" al lui Alexandru Tocilescu, care a avut premiera in 1985. Publicul l-a mai putut vedea in "Iulius Cezar" de W. Shakespeare (regia Andrei Serban), "Buna seara, domnule Wilde" de Oscar Wilde (regia Alexandru Bocanet), "Titanic Vals" de Tudor Musatescu (regia Toma Caragiu), "Scoica de lemn" de Fanus Neagu (regia San Nasta) si "Antigona" de Sofocle (regia Alexandru Tocilescu). A regizat el insusi pe scena "Bulandrei" spectacole precum "Cum se numeau cei patru Beatles" de Stephen Poljakoff, "Cainele gradinarului" de Lope de Vega, "Meditatiile Ritei" de Willy Russel si "Black & White" de Keith Waterhouse & Willis Hall.

In 1992 a fondat trupa Pasarea Colibri, impreuna cu Mircea Baniciu, Mircea Vintila si Vlady Cnejevici. A ramas in formatie pana in 2000, cand i-a luat locul Marius Batu. A fost insa in permanenta o prezenta activa in lumea muzicii prin emisiuni la radio si televiziune, articole in ziare, prezentari de concerte, colaborari pe diferite discuri. O voce inconfundabila a unor emisiuni de televiziune, printre care longeviva "Teleenciclopedie", si, mai nou, a unor audiobook-uri ("Jurnalul unui mag" de Paulo Coelho - Humanitas Multimedia, "Levantul" de Mircea Cartarescu - Editura Casa Radio). Pe ecran a avut roluri mai mici decat in teatru, in filme ca "Gioconda fara suras" (regia Malvina Ursianu, 1967), "Adio, draga Nela" (regia Cornel Todea, 1972), "Veronica se intoarce" (regia Elisabeta Bostan, 1973) si "Innebunesc si-mi pare rau" (regia Ion Gostin, 1992). Recent a dat glas unui personaj animat in versiunea in limba romana a filmului "Masini"/"Cars" (2006). In mai 2006 a primit un premiu al revistei VIP pentru proiectul Radio3Net. Florian Pittis a fost suporter al echipei de fotbal Rapid.
 Serile Capsa - Despre idolii romanilor (...) Marius Tuca: Va multumesc. Un exemplu de viata si de experienta. Il rog pe domnul Pittis acuma, cred ca este intr-o masura extraordinara, sa ne spuna ce inseamna idoli pentru ca stie mai bine decat mine ce inseamna, ce au insemnat si ce inseamna idoli. Domnul Pittis, va rog. Florian Pittis: In primul rand as dori sa-i multumesc din suflet doamnei Liiceanu pentru analiza minunata pe care o face in aceasta editie de colectie, analizand ce se intampla cu idolii. E foarte usor sa vorbesti dupa ce au vorbit atatia inaintea ta pentru ca intre timp te mai lamuresti asa, iti mai lamuresti gandurile. E foarte greu in acelasi timp sa vorbesti dupa ce au vorbit atatia inaintea ta pentru ca au ridicat atatea probleme incat sunt plin de dileme. Una dintre ele, de exemplu. Atunci cand se faceau sondaje la radio existau mai multe categorii. Tot sondaje comandate. Si era categoria Notorietate si categoria Cati asculta postul. Marius Tuca: Audienta. Florian Pittis: Audienta. Doua lucruri total diferite. Aici, pe langa asta, mai apare ceva. Daca am ascultat, mi-a placut sau nu. Iar pe langa asta vine a patra etapa, cea mai importanta, daca din astia unul este idol. Nu e model. Nu e vorba ca mi-a placut sau nu. Idol inseamna sa il imit, cum spunea acolo. Sa ma pun cu spinarea de peretele ud sa ajung Eminescu. Sau ca Francisc Da€™Asissi iubindu-l atat de mult pe Iisus incat a primit si insemnele lui Iisus. Cam asa ceva este idolul, totusi. De asta, nu stiu exact ce inseamna topul acesta. Topul, oricat de idiot ar fi sau cat de solid ar fi si intemeiat, uitandu-te pe el fara sa vrei incepi sa votezi si tu. E foate bun ca este provocator. Nu stiu cat e de bun, de elocvent ce se intampla aici pentru ca foarte multi din cei care raspund la voturi in primul rand vor sa se dea mari. Deci nu stiu cat de sincere au fost optiunile lor. Cand s-a spus "Domne ce iti place tie mai mult si mai mult", da bine sa spui Eminescu. Nu conteaza ca nu l-ai citit tot. Intelegeti? Da bine sa fie acolo. Pe langa asta, ce e foarte bun si interesant aici e ca seamana intr-un fel cu acele motoare de monitorizare a site-urilor, cum e traffic-ul, de exemplu, unde la categoria generala sunt toate site-urile luate in consideratie, din toate domeniile, si cam asa ceva se intampla si aici cand spui Stapanii inimii romanului si este intr-un amalgam acolo, un amestec politicieni, Mihai Eminescu, fotbalisti. Daca era dupa mine, adica la capitolul Stapanii inimii mele, ce ma intereseaza pe mine si unde ma duc cu mare drag, eu l-as pune si pe Cocosatu. Adrian Paunescu: Restaurantul? Florian Pittis: Omul. Omul. Omul. Omul. Ca e chiar un model. Sta acolo si innebuneste si cum lucreaza... Desi el este proprietar, el sta acolo si ... Marius Tuca: La oameni de cultura sau politicieni? Florian Pittis: La Stapanii inimii. Marius Tuca: A, la Stapanii inimii! Florian Pittis: La Stapanii inimii. Acolo. Dupa tine. Bineinteles. Nu... alaturi e sotia mea. Acum sa ne intoarcem la problema modelelor si a idolilor. Este evident ca in adolescenta toti cautam modele. Tti cautam si ne intereseaza mai mult acea literatura din care aflam date cum sa facem sa reusim in mai toate domeniile. Marturisesc cat se poate de sincer ca pentru mine un roman care m-a influentat teribil de mult si si-a pus amprenta puternic pe mine este Martin Eden, dar numai prima parte. Mai bine ca nu am ajuns si la partea a doua si la concluzia lui. Marius Tuca: Ati avut idoli, modele? Florian Pittis: Un moment, ajung si acolo. Nu vreau sa spun chelnerul e criminalul. Asteptati sa vedeti singuri.
Marius Tuca: Credeam ca tot de Cocosatu e vorba. Florian Pittis: Nu. Nu. Ei, bine, ce educatie ne trebuie, ca la urma urmei ca toate lucrurile sa se rezolve aici eu cred ca principala problema a oricarui partid si a oricaror conducatori este educatia. Inainte de toate. Dupa sanatate, bineinteles. Sanatatea este pe locul 1. Cred ca educatia. Da. Spun lucrul acesta pentru ca numai prin educatie, daca ai noroc de oameni, in jurul tau care sa te indrume, sa te ajute, iti vei da seama, asa cum spune doamna Liiceanu, ca mai important decat idoli, sa urmezi pe cineva, este sa te descoperi pe tine insuti. Sa-ti descoperi unicitatea ta. Asta nu se invata cu una cu doua. Se poate spune, se poate declara Doamne Dumnezeule, ma intereseaza. Nu. Nu. Nu. Cum spunea Schopenhauer, sunt trei laturi caracteristice, ce este un om, ce are un om si ce vrea sa para un om. Din pacate ne intereseaza numai ultimele doua. Ce este un om ne intereseaza mult prea putin. Aici e nenorocirea cea mare. De asta spun, iata nenorocirea cea mare, ce se intampla si in sufletul meu si peste tot. Am fost cu sotia mea, am avut marea bucurie sa ma duc la Paris si sa il vedem pe Dylan. Era un model, era un, cum sa spun, ceva extraordinar, un om de la care am invatat atatea. Eram intr-o sala, Zenith, eram la mare distanta, nu eram chiar acolo langa rampa, ne tineam de mana, amandoi, cand a aparut Bob Dylan, si cand a aparut pe scena asa ne-au tasnit lacrimile si i-am inteles pe aia micii care strigau Michael, Michael la Michael Jackson. I-am inteles. E mai presus de vointa mea. Era incredibil, atata mi-am dorit momentul ala si iata ca s-a intamplat. Bun. Acum e cealalta, celalalt aspect care e de luat in seama aici. Toata lumea si-ar dori sa fie idol. Asta nu se poate cuantifica si nu sti cum te aleg si cum te pun acolo, intr-adevar sa ajunga sa te si imite. Adica sa devina ca tine. Cum spunea si doamna Liiceanu, Bivolaru este cel mai tare exemplu de om care poate ajunge idol in zilele noastre, aici. Marius Tuca: Adica asta intr-un sondaj... Florian Pittis: Pana la isterie. Da. Fara sa apara in nici un sondaj. Aici e pericolul cel mare din partea celor nepregatiti. Dar eu va vorbesc acum de ... toata lumea viseaza "Doamne, ce bine ar fi sa fiu si eu idol, sa fiu mare vedeta!", dar ganditi-va bine ca un individ care intr-adevar, de la mama natura, abia atunci se inventa marketingul si PR-ul, mai presus de toate, cu un singur producator mai destept, e vorba de Elvis Presley, care pana si astazi are cluburile lui si oamenii lui care incearca sa-l imite, ganditi-va ca el n-a mai putut sa fie om din cauza isteriei nascute. El n-a mai putut sa existe normal. El nu se putea duce la un cinematograf, nu se putea duce intr-un restaurant sa bea o bere. El inchiria magazinele noaptea, se ducea cu prietenii lui, aceiasi ani de zile, si cumpara cadouri, ca marea lui bucurie era sa imparta cadouri in stanga si in dreapta. El inchiria cinematografe si vedea nopti la rand, cu aceiasi prieteni ai lui, ca nu exista video pe vremea aia, vedea acolo filme. Inchipuiti-va, inchiria parcul de distractii, si tot cu cei 5,6 indivizi, pai poti sa innebunesti. Si a si innebunit. Clar a si innebunit. Si in incheiere, daca toti au terminat cu bancuri, am si eu un banc foarte bun, primit pe mail ieri dimineata. E adaptat. Fat-Frumos, discutand cu idolul lui, Ileana Cosanzeana, si o intreaba: "Vrei sa fii sotia mea?". Ileana Cosanzeana raspunde "Nu". Si Fat-Frumos a trait fericit pana la adanci batraneti. Marius Tuca: Multumesc.AUDIO (...) "Nu exista ieri, nu exista maine...""Conceptia mea este «Carpe diem!», deci nu exista ieri, nu exista maine, eu imi traiesc numai clipa. Ziua de astazi va fi una obisnuita; e marti si sunt ocupat de dimineata pana seara. O aniversare mai deosebita a fost cea din Egipt, cand am implinit 60 de ani. La intoarcerea din excursie, pe aeroport, stareta Manastirii de la Techirghiol impreuna cu cateva maicute, afland de ziua mea, mi-au cantat «Multi ani traiasca!» si mi-au daruit o sa de camila. Nu imi fac planuri niciodata, pentru ca relatia intre gand si timp e grava. Pana sa ajung sa materializez niste lucruri pe carele-am gandit mi-au venit altele in minte, la fel de frumoase. Aici e mai grav. Nu sunt obisnuit cu lucrul asta, sa stau cu picioarele in apa rece si sa fac planuri. Imi vin idei si, daca le visez si noaptea, atunci incerc sa le materializez. Asa s-a intamplat cu spectacolele pe care am incercat sa le pun in scena, asa s-a intamplat si cu acest radio pe care ajunsesem sa-l visez noaptea si in continuare se intampla la fel. Am doua mari satisfactii: sotia mea, si ea e Balanta, e nascuta la sapte zile dupa mine, si «Radio 3net» pe care il consider cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata mea. Din anul ce se incheie astazi raman cu regretul ca ziua are numai 24 de ore, dar sunt multumit ca am reusit sa dorm mai putin de sase ore pe noapte. Daca n-as fi avut aceasta ocupatie cred ca puscarias as fi fost, ca altceva, nu. As fi facut ceva atat de prost, incat, ca sa scape lumea de mine m-ar fi bagat in puscarie. De mic am stiut ca vreau sa cant. Cand aparusem deja la televizor si lumea incepuse sa ma recunoasca, la coltul strazii mele m-a oprit o batranica si m-a intrebat: "Nu esti dumneata ala care a cantat la gradinita «Pe Mures si pe Tarnave»?" Ma tinea minte de la gradinita... Imi doresc o data cu noul an de viata sa am linistea necesara sufleteasca si din punct de vedere al relatiilor, ca sa ma dezvolt macar asa cum cred eu de cuviinta. Cel mai bun sfat l-am primit de la domnul Ciulei, cand la repetitii jucam in asa fel, incat aproape scoteam ochii tuturor sa vada ce destept sunt eu. Din sala, domnul Ciulei mi-a spus: «Motule, nu ne crede mai tampiti decat suntem.» De intors in timp as vrea, dar nu e nici o graba, pentru ca ne vom intalni Dincolo, dupa ce terminam cu viata asta. Cel mai deosebit cadou pe care l-am primit este faptul ca atatia si atatia oameni isi rup din viata lor si stau alaturi de mine la o sarbatoare. Ce poate fi mai frumos decat aceasta?! De infuriat, ma infurie totdeauna cand imi dau seama ca vorbesc cu un zid, si nu ma infurie zidul, ma infurii eu."Florian Pittis - 4 octombrie 2005
Arhiva JN: a€¢ Motua€™ lasat fara buletin a€¢ Din poezia muzicii tinere Folk You - august 2005 (radio3net.ro) Un pic de Romania - spectacol sustinut de Florian Pittis si Ducu Bertzi la Casa Romana - California (radio3net.ro)


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.