Am participat recent la festivalul anual al Institutului Aspen, in SUA, fiind invitat la o masa rotunda cu tema "Viitorul Europei". Am avut privilegiul sa stau alaturi de senatorul Arlen Specter la un dejun la care venerabilul politician a subliniat
Am participat recent la festivalul anual al Institutului Aspen, in SUA, fiind invitat la o masa rotunda cu tema "Viitorul Europei". Am avut privilegiul sa stau alaturi de senatorul Arlen Specter la un dejun la care venerabilul politician a subliniat rolul "common sense" in explicarea rezultatelor unei politici. Acest termen, ce denota cumpatare, decenta, generozitate si mai ales clarviziune, imi vine adesea in minte judecand mersul treburilor politice la noi si aiurea.


Nu arareori oameni politici si inalti oficiali guvernamentali romani fac declaratii curioase; este vorba despre afirmatii ce sunt in divort cu "common sense", fie in acceptia obisnuita, fie in raport cu un domeniu de activitate. De pilda, rationamentul potrivit caruia aprecierea leului este pozitiva intrucat ar favoriza restructurarea economiei romanesti. Culmea este ca auzi asa ceva si de la economisti presupusi a sti ce vorbesc. Pentru ca una este sa admiti supraaprecierea leului, fiindca nu mai prea ai ce face (odata cu liberalizarea contului de capital), si altceva sa o saluti, fie si intr-o forma implicita. Aici avem de-a face cu o intelegere stramba a efectelor unei dinamici economice dictate de fluxuri financiare.


Am auzit, tot legat de cursul de schimb, o afirmatie de-a dreptul ilara: ca este bine ca leul se apreciaza mult, incat astfel vor putea fi achizitionate mai ieftin actiuni la firme straine, ca s-ar stimula astfel expansiunea externa a firmelor autohone. Asemenea afirmatii nu tin cont de situatia de ansamblu a economiei, de aspectele de dinamica, de deficitele externe in crestere.


Sa trecem la agricultura, la efectele secetei. Este adevarat ca in Uniune exista un surplus mare de produse agricole, inclusiv de grane. Dar sa afirmi ca seceta de la noi nu va afecta pretul cerealelor, al painii (si al altor produse din faina), deoarece se va recurge la importuri masive - in caz de necesitate a€” este greu de inteles. Nu exista piete unice ca atare in UE. Asa-numitele piete unice fiinteaza prin "piete locale", intre care exista diferente de circumstante si, implicit, de pret. Prin urmare, este firesc ca pe unele piete locale, unde conditiile sunt foarte precare (in cazul de fata, din cauza secetei mari), producatorii sa speculeze circumstantele. Daca statul roman ar avea o forta de reglementare mare, prin preturi de interventie si vanzari din stocuri, tensiunile ar putea fi mult atenuate. Oricum insa miscarea in sus a preturilor nu poate fi evitata. Deja producatorii de paine au anuntat scumpirea in urmatoarele saptamani. Doua afirmatii privind cresterea pensiilor merita sa fie notate. Una este legata de relatia intre dinamica salariilor si punctul de pensie. Punctul de pensie nu poate ajunge la nivelul programat (ca procent din salariul mediu) daca salariile cresc concomitent. Ar trebui fie ca volumul CAS-ul sa creasca substantial, printr-un numar sporit de platitori, fie ca nivelul de CAS sa creasca la acelasi numar de platitori, fie ca numarul pensionarilor sa scada. Ar mai fi, teoretic, posibilitatea ca cei mai multi dintre cei care lucreaza in strainatate sa devina contributori importanti la sistemul de pensii din Romania. Dar sunt fezabile acestea, intr-un mod semnificativ? Cand se sustine cresterea pensiilor trebuie sa nu se mai faca referire la un procent anume din salariul mediu fara a se judeca miscarea simultana a variabilelor.


In fine, s-a afirmat ca si daca economia ar avea rata de crestere zero, in 2009 nu ar fi nici o problema cu mentinerea nivelului pensiilor crescute (in 2008). Nu se intelege ca starea de stationaritate a economiei (steady state) este valabila pentru conditii de echilibru. Adica nu pentru o economie in care deficitele externe cresc, in care finantarea pe indatorare a contului curent a ajuns la peste 60% in primele cinci luni din 2007. Daca nu am mai putea finanta asemenea deficite, ajustarile ar implica reduceri drastice de importuri, diminuarea exporturilor (care depind de importuri de completare), intrarea in recesiune. Iar recesiunea ar reduce sever incasarile bugetare, ar diminua salariia€¦ deci am intra in deficit bugetar major! Nu putini dintre oficialii nostri au nevoie de mai mult "common sense" in afirmatiile pe care le fac.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.