Un om fericit

Prietenul meu Mitica Diaconescu si-a construit, acum cativa ani, un muzeu al aviaticii. Muzeul se adauga microaerodromului si microrachetodromului pe care profesorul Diaconesu le construise de mult in curtea Casei Pionierilor din Pucioasa, Clubul Elevilor de astazi. In mica localitate damboviteana Mitica Diaconescu pogorase in urma cu 51 de ani, hotarat sa infiinteze acolo o scoala de zburatori. A reusit, in timp, atat de bine, incat practic toti copiii oraselului au trecut prin cercurile de modelism ale micii institutii a Pucioasei. In curtea careia, pentru a-i ademeni mai abitir pe viitorii zburatori, profesorul Diaconescu a instalat trei avioane scoase din uz si monumente ale zburatorilor romani celebri (Coanda - Vlaicu - Vuia - Prunariu), a instaurat o competitie devenita de referinta pentru toti modelistii Romaniei (Memorialul "Henri Coanda"), a cointeresat autoritatile si inspectorii scolari - adica de fapt, acest extraordinar profesor a inventat o scoala, din ale carei clase au iesit, de-a lungul anilor, piloti civili si militari, personal navigant, constructori de avioane din uzine, probabil sute de oameni pe care, in copilaria lor, Mitica Diaconescu i-a imbatat de patima aviatiei.
Anul trecut l-am sarbatorit pentru 50 de ani de activitate neintrerupta. Iesise la pensie, dar se afla la datorie, alaturi de fiii care conduc acum destinele micii scoli-bijuterie de la Pucioasa. Au fost de fata, fireste, primarul (Mircea Simion) si viceprimarul (C.Popa), fani ai clubului, inspectori scolari si profesori si... o adevarata armata de generali, venita sa-i aduca un omagiu celui mai respectat profesor de portanta pe care l-a avut vreodata Romania. Iar in momentul culminant al serbarii zburatorilor, pe cer au aparut MIG-uri, apoi avioane civile, care s-au rotit deasupra oraselului Pucioasa, trimitand, catre omuletul de jos si catre oaspetii lui salutul zburatorilor romani.
Scriu aceste randuri pentru ca profesorul Dumitru Diaconescu pleaca acum dintre noi. A fost gasit ieri mort, in muzeul pe care atat de mult il iubea, Muzeul Aviatiei din oraselul dambovitean Pucioasa. A murit fericit, asa cum si viata intreaga a trait fericit, construind suflete de copii, pe care i-a invatat sa rupa lanturile gravitatiei si sa iubeasca forta ascensiunii, portanta.
In semn de omagiu, aceste randuri, si o metaforica scuturare de aripi, dintr-o metaforica aeronava, cea cu care am venit, metaforic, an de an, la intalnirea cu uriasul zburator si pedagog care a fost Dumitru Diaconescu.
Fie-i zborul usor!

---

Despre autor: