"Romania va fi eurooptimista"

Avand in vedere votul negativ asupra Proiectului Constitutional European, am putea spune ca Franta a exportat criza politica in Europa. Din aceasta lovitura, proiectantii viitorului European nu si-au revenit nici acum. Despre cum a absorbit socul UE, de unde trebuie reluat firul activitatilor de constructie europeana, despre valorile si rolul generatiilor, precum si despre posibilitatile Romaniei ca membru UE, am discutat cu Excelenta Sa Herve Bolot, ambasadorul Frantei la Bucuresti. In opinia sa, pasii care trebuie facuti necesita o baza intelectuala puternica si aliatii nu se gasesc intotdeauna in acelasi loc.


Votul francezilor prvitor la Constitutia Europeana se pare ca i-a lasat fara reactie plauzibila pe proeuropeni, desi a trecut ceva timp de atunci. Adaugand si faptul ca acel vot negativ nu a fost dat atat Europei, cat mai ales guvernului, am putea spune ca Franta a exportat o criza politica in Europa?


Inainte de toate trebuie sa ne referim putin la istorie. Nu demult a avut loc aniversarea a 50 de ani de la semnarea tratatului de la Roma - in acesti cincizeci de ani, natura si talia Uniunii Europene s-au schimbat foarte mult. Fac aceasta referire istorica pentru ca generatia dumneavostra poate pierde din vedere ca aceia care au creat Uniunea Europeana au faurit intai de toate o organizatie pentru pace. Data de 25 martie 1957 este o data memorabila pentru mine. Tatal meu venea de la munca atunci cind a auzit stirea ca s-a semnat tratatul, a venit in camera mea, unde ma aflam impreuna cu cei doi frati ai mei si a rostit o fraza pe care nu o voi uita niciodata: "Astazi este o zi istorica pentru Europa, nu va mai fi niciodata razboi". Desigur, pentru romanii care in acea perioada erau in spatele Cortinei de fier, perspectivele oferite de acest tratat pareau de pe o alta planeta. Pacea si libertatea si libera circulatiei a persoanelor si a bunurilor - cele doua principii de baza ale Uniunii - erau deja prevazute in tratatul de la Roma. Nu trebuie sa uitam niciodata ca doi francezi - Robert Schuman si Jean Monet - au conceput aceasta idee. Aceasta constructie se baza pe un postulat de baza, anume: reconcilierea franco-germana. De exemplu familia mea: stra-strabunicul meu a luptat in razboiul franco-prusac, cei doi bunici au luptat in Primul Razboi Mondial, tatal meu in cel de al doilea iar eu am fost bursier la Oficiul franco-german din Geneva.
Trebuie totodata sa recunoastem ca am facut un progres enorm in ceea ce priveste Uniunea Europeana. Pe plan economic, acest progres este cat se poate de evident. Multe tari, dupa caderea Zidului Berlinului, au vazut in Uniunea Europeana un organism capabil sa le aduca prosperitatea. Aceasta a fost prima atractie pe care Uniunea a exercitat-o. Nu este nimic in neregula cu acest lucru. Prosperitatea este posibila pentru ca exista o piata comuna si o noua extraordinara perspectiva a dezvoltarii, care, pentru o tara ca Romania - revenita in Europa pe care n-ar fi trebuit sa o paraseasca niciodata - este intr-adevar o posibilitate.
Rolul generatiei mele este de a le reaminti celorlalte generatiii ca toata aceasta constructie se bazeaza pe valori. Nu neaparat pe relatii de buna prietenie intre vecini, ci pe o prietenie reala intre persoane.
In al doilea rind, valorile Uniunii Europene, libertatea si egalitatea totala - atinse dupa un anumit travaliu juridic si constitutional -, se construiesc in fiecare zi. Este ca o casatorie, iar casatoriile nu sunt usoare permanent, exista si avantaje dar si dezavantaje. Scriitorul Henry de Montherlant spunea ca "ne place de cineva pentru", dar "iubim pe cineva cu toate ca". In cazul constructiei europene, trebuie sa ne gindim in fiecare clipa la valorile de baza ale sistemului, ale societatatii, la raporturile individuale care sustin constructia europeana si prosperitatea ei economica. In clipa de fata, este evident ca avem multe de facut.
Pasii care trebuiesc parcursi solicita o baza intelectuala puternica. De indata ce in Europa ducem lipsa de lideri de gindire, Europa incepe sa mearga cu incetinitorul. Mult timp, acest motor al Europei au fost oamenii poltici care au depasit diferentele lor ideologice.
Europa pe care o vrem este o constructie solida care depaseste problemele interne - si acest lucru trebuie sa-l intelegem foarte bine. Poate ca romanii, care au intrat de curind in aceasta familie, au ezitari si reflecteaza pe marginea acestor probleme, dar trebuie inteles foarte clar ca, daca a fost vorba despre continuarea constructiei europene, au fost intotdeauna personalitati, lideri de gindire care au pus deoparte ideologiile si controversele si au contribuit decisiv la faurirea Europei Unite. De exemplu, Jacques Delors sau domnul Junkers, ca presedinti ai Comisiei Europene. Personalitati ca acestea si-au asumat la un moment dat responsabilitatea de a trage dupa ei tot echipajul.
Dar constructia europeana nu a avansat niciodata intr-un mod linear, ea avansat intotdeauna gratie crizelor. Prin cresterea numarului mebrilor creste si numarul intereselor care devin dificil de reconciliat. Aproape intotdeauna se vorbeste insa despre deosebirile de opinii dintre protagonisti privind, de exemplu, politicile agricole. Aceste divergente duc la blocaj, dar se poarta negocieri unde se iau optiuni politice. In Europa statelor noastre nu exista alte mijloace. Timpul european si timpul, "ceasul" statelor membre nu merg cu aceeasi viteza. Principalul motiv de blocaj este ca una dintre tarile membre este intotdeauna in procedura de alegeri interne. Daca, de exemplu, discutati cu un cetatean oarecare la cafenea, sa zicem, constatati ca toata lumea este de acord ca trebuie sa se faca ceva. Dar Romania ca stat, Franta ca stat vor avea, poate, interese pe termen scurt diferite. Este un proces lent, sunt progrese lente, cum a fost si procesul economic.
Intorcindu-ma la problema Tratatului Constitutional: este clar ca referendumul francez nu a raspuns doar problemelor europene. Si cand facem istorie constitutionala, mai ales in Franta- si cum romanii au aceleasi calitati ca francezii, si dumneavoastra veti constata probleme similare - se intampla foarte rar ca opinia electorala sa raspunda strict la chestiunea pusa in discutie la un referendum. Electoratul raspunde pentru cineva sau impotriva cuiva, si in Franta, unde referendumul a avut loc intr-un moment de dezamagire politica a electoratului, pozitiile politice au fost chiar ilogice. Consider ca trebuie sa intelegem bine ca este vorba de un proces indelungat de trebuie sa intelegem bine ca este vorba de un proces indelungat de transformare a societatilor noastre, a intelegerii noastre si a sistemului nostru politic, si ca acest lucru va necesita timp. Dar eu sunt optimist si sunt aproape sigur ca, odata iesiti din campania electorala, ne vom ceoncentra mai mult asupra problemelor UE. Eu, ca ambasador al Frantei in Romania, nu pot ghici care va fi solutia, dar stiu foarte bine ca, fara o schimbare a institutiilor si a sistemului de conducere al Uniunii Europene, nu vom putea progresa. Cum va fi desenat conturul acestei constructii nu stiu, dar uneori e clar ca fara ea nu se poate. Insa constructia europeana cere mult angajament si multa modestie.


Cum este prezenta problematica europeana in discursul public din Franta?

In Franta am facut o greseala foarte grava: este foarte usor sa explici dificultatile vietii prin Bruxelles. Deputatul care merge in circumscriptia sa spune: "Da, sunt bani pentru agricultura, etc., dar nu pot sa fac nimic daca voi nu primiti indeajuns. Bruxelles-ul este responsabil". Insa realizarile pozitive sunt prezentate clar ca o actiune a guvernului. Romania este noua in aceasta constructie si ar fi bine daca nu ar face aceasta greseala de a invinui pentru aspectele negative doar Uniunea Europeana si sa nu arate aspectele ei pozitive. Francezii au ajuns sa nu vada cea ce primeau de la Uniunea Europeana ci doar aspectul contributiei lor. Romania, o tara care primeste foarte mult de la Uniunea Europeana, va fi europooptimista, dar pe masura stabilizarii situatiei se vor accentua si aspectele de tara care contribuie.
Nu trebuie pierdut din vedere nicio clipa faptul ca Uniunea Europeana nu este doar un organism de dezvoltare. Trebuie sa incercam sa ne gandim in comun sa construim proiectele europene, care sunt mai mult decat simple proiecte de dezvoltare. De exemplu, proiectul spatial european, care a pornit ca un proiect franco-german, s-a extins si acum sunt paisprezece tari care iau parte la el. Un astfel de proiect este si Airbus, chiar daca in momentul actual are probleme - dar sa fim realisti: cine nu are probleme? - eu imi aduc aminte ca in 1967 s-a prezentat prima macheta a unui Airbus si au aparut, in New York Times si Financial Times, articole despre "avionul care nu o sa zboare niciodata" - iar acum vorbim despre un succes european. Este un proiect franco-german, la care ulterior s-a adaugat si Spania - tara care isi dezvolta o industrie aeronautica puternica. Chiar daca Marea Britanie s-a retras din proiect, doua mari uzine Airbus se afla in Marea Britanie. Iata o colaborare intre patru tari europene cu traditie in industria aeronautica. Daca va duceti la Aeroportul Otopeni, sunt sigur ca veti gasi in hangare tot atatea Airbusuri cate Boeinguri. Acesta este un exemplu a ceea ce eu numesc Europa pragmatica.


Se vorbeste adeseori despre legaturile speciale care exista intre Romania si Franta. In noile conditii, cum se prezinta aceste raporturi intre cele doua tari? In cadrul Uniunii Europene, s-ar putea ca sa se ragaseasca in tabere diferite la un moment dat...

Intrebarea dumneavoastra are doua aspecte. La baza este subiectul relatiilor franco-romane. Putem sa gestionam relatiile bilaterale si in ipostaza in care ambele tari sunt membre ale Uniunii Europene, acest lucru este evident. Al doilea aspect se refera la modul de cooperare in cadrul Uniunii Europene.
Daca ne uitam la istoria celor doua tari, ne dam seama ca legaturile dintre ele au fost puternice. Sprijinul politic si militar pe care l-am oferit Principatelor Romane in 1948, momentul nasterii conceptului de natiune, consecintele razboiului din Crimeea cu Tratatul de la Paris care recunostea independenta Principatelor Romane, ajutorul dat lui Alexandru Ioan Cuza, faptul ca primul consulat de la Iasi a fost consulatul francez si as putea continua. Este o intreaga istorie a bunelor relatii cu Romania. Suntem aici, in centrul Bucurestiului, ca ambasada, din 1880. In tot acest rastimp, romanii, cu multa abilitate, au mentinut relatii puternice cu trei tari, pastrand un echilibru extrem de interesant. Aceste trei tari sunt Germania, Italia si Franta. In unele perioade, li s-a adaugat si Marea Britanie. Dar in momentul razboiului din Crimeea si in momentul Primului Razboi Mondial, Franta a fost tara care a acordat un sprijin militar si politic direct Romaniei. Dar imi aduc aminte si de primele luari de pozitie ale presedintelui Chirac in momentul in care a devenit presedintele republicii. El a afirmat sprijinul Frantei pentru intrarea Romaniei in NATO, contrar vointei Statelor Unite, si pentru inceperea negocierilor pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Imi amintesc totodata foarte bine, pentru ca faceam parte din acea delegatie, vizita presedintelui Chirac in Romania, in februarie 1997. Era un frig teribil si am facut o gripa serioasa pentru ca ni sa propus sa vizitam un muzeu in timp ce cei doi presedinti discutau. Am acceptat si ne-a fost prezentat Muzeul Satului, dar noi eram imbracati doar la costum si am inghetat. Dar, la modul serios: atunci, presedintele Constantinescu a fost cel care l-a invitat pe Jacques Chirac la Bucuresti, ca sa-i multumeasca pentru sprijinul acordat deschiderii negocierilor de aderare cu Uniunea Europeana si NATO. Si eu, de cand sunt aici, repet ceea ce presedintele a spus atunci: trebuie sa fiti martori ai fidelitatii si constantei Frantei fata de Romania. Nu este un aspect foarte spectaculos, dar adineaori vorbeam despre Uuniune Europeana ca despre o casniicie, iar intr-o casnicie, fidelitatea este o calitate. Pana acum, am vorbit de ajutorul francez acordat Romaniei, insa si colaborarea este puternica, in toate domeniile, dar mai ales si in mod natural in domeniul cultural si al limbii. 20 la suta dintre romani vorbesc franceza, suntem prima destinatie a studentilor romani, peste cinci mii de studenti romani invata la universitati din Franta. Exista 35 de filiere de francofonie, unde se preda pe jumatate in franceza, pe jumatate in romana. La forumul de cooperare universitara, am avut peste 12000 de vizitatori. Forumul de munca a reunit principalele societati franceze care vor sa-si desfasoare o parte din activitati pe teritoriul Romaniei, angajand forta de munca din Romania. Aceasta inseamna mai multe locuri de munca, pe langa cele deja existente la firmele franceze prezente in Romania.
Importante domenii de cooperare sunt, cum am mai mentionat, cel al culturii, cel al formarii universitare. In cadrul summitului francofoniei, s-a semnat un angajament bilateral pentru formarea profesionala. In cadrul acestui angajament, multe categorii vor putea accesa cursuri de perfectionare profesionala. La aceste forumuri pe care le-am mentionat si la care am participat atmosfera a fost extrem de pozitiva, am intilnit multi oameni care s-au interesat de posibilitati. Deci cooperarea exista in domeniul cultural, al afacerilor si al formarii profesionale.
Romania are foarte multe talente, tara dumneavoastra este extrem de bogata in talente in foarte multe domenii: arte plastice, muzica, teatru. Romania inseamna si teatru, aveti un teatru extraordinar. Suntem bucurosi, ca francezi, ca multe personalitati romanesti si-au desavarsit opera in Franta. Avem in comun o bogatie extraordinara. De exemplu, Enescu. Dar mai este si Panait Istrati, poate nu multi romani cunosc opera lui Panait Istrati dar, prin opera lui, multi francezi au descoperit Romania, veche intr-adevar, dar prezentata intr-o franceza debordanta. Pot vorbi si de Ionesco, dar putem sa vorbim si de legaturile artistice contemporane. Deci avem, noi, impreuna, o comoara.

Ce sfat dati Romaniei ca noua membra a Uniunii Europene?

In acest domeniu nu am sfaturi de dat. De ce? Pentru ca de la intii ianuarie 2007, suntem pe acelasi picior de egalitate. Deci, trebuie mai putina colaborare directa si mai mult schimb de informatii si de opinii, pentru a incerca sa gasim inainte de reuniuni, puncte comune. Inaintea reuniunilor Consiliului de Ministri de la Bruxelles, trebuie sa se reuneasca un grup de coordonare a problemelor ce urmeza a fi dezbatute. In aceste intruniri se va realiza cel mai mult cooperarea. Aici se discuta ordinea de zi, aici se intalnesc interesele tarilor membre si in acest punct putem sa colaboram cel mai bine. Aveti o reprezentare importanta in acest consiliu, puteti sa va exprimati parerea, sunteti a saptea tara ca importanta in uniune, trebuie sa faceti progrese, e adevarat, dar trebuie sa va afirmati de la inceput. Experienta mea spune ca aliatii nu se gasesc niciodata in acelasi loc. Constructia europeana obliga la negocieri. Principala preocupare trebuie sa fie formarea persoanelor, a personalului care sa poata purta aceste negocieri. Pentru a va impune punctele de vedere, aveti nevoie de prieteni si, va spun, totul se bazeaza pe relatiile personale. Deci, nu am niciun sfat de dat, pentru ca Europa trebuie sa se deschida, sa prezinte aceleasi oportunitati pentru toti si trebuie sa o guverneze toti impreuna. Romania poate sa devina o sursa de inspiratie pentru toti. Sunt sigur ca Romania se va descurca bine in Uniunea Europeana. Nu trebuie sa se lase coplesita de problemele interne. Astfel de dispute exista si in tara mea, dar va spun ca o sa cunoastem o revigorare, in ceea ce priveste rezolvarile problemelor europene, dupa alegerile prezidentiale si legislative franceze. (Acest interviu a fost realizat inaintea celor doua consultari electorale din Franta - n.red)

---

Despre autor: