Pierduti in "Inland Empire"

Cel mai recent film al lui David Lynch, "Inland Empire", prezentat anul trecut la Festivalulul de la Venetia, nu e usor de urmarit. Nu doar pentru ca are aproape 3 ore, ci pentru ca e de neinteles. Daca ati avut dificultati cu precedentul film al lui Lynch, "Mulholland Drive", nu va puneti mari sperante nici in propria judecata, nici in internet, nici in prieteni, nici in filmul al carui scenariu s-a scris din mers, regizorul-scenarist Lynch nestiind unde sa duca filmul sau unde il va duce filmul pe el.
N-ar fi o drama. Drumul spre tel poate fi mai interesant decat telul in sine. Ne-am obisnuit si cu ideea ca misterul face de multe ori mai multi bani decat logica. Insa cele aproape trei ore de "Inland Empire" ne scufunda intr-o poveste vaga si cosmaresca in care capetele de sens se pierd intr-o goana confuza dintr-un cosmar intr-altul (ca un vis urat care nu se mai termina). Iar misterul se pierde repede, transformandu-se in dubii referitoare la faptul ca autorul ar fi stapan pe ce vrea sa comunice. Filmul are sens in prima parte. O actrita (interpretata de Laura Dern, revenita in forta in galeria lui David Lynch) e vizitata de o vecina noua (excelenta Grace Zabriskie). Aceasta devine tot mai ciudata pe masura ce, in gros-plan-uri rugoase create de filmarea pe suport video, face niste afirmatii care suna a preziceri funebre. Prezicerile se refera la urmatorul rol al actritei Nikki. Secventele urmatoare ne introduc in productia filmului respectiv, regizorul fiind interpretat de Jeremy Irons, iar partenerul de platou de Justin Theroux. Filmul e invaluit intr-o legenda macabra, el fiind un remake al unui clasic realizat dupa o poveste tiganeasca poloneza, cei doi protagonisti ai originalului, implicati intr-o legatura adultera, fiind omorati inaintea incheierii turnajului. Filmarile incep (filmul aducand cu "Tanar si nelinistit"), iar protagonistii intra in tiparele vechi, fiind tot mai atrasi unul de celalalt, dar de la un punct incolo povestea intra in vrie, devenind complet neclar daca ce se vede pe ecran e filmul care se toarna, realitatea, cosmarul eroinei sau un montaj al acestora. Catre final, la sfarsitul unei peregrinari dintr-un vis intr-altul, ne dam seama ca suntem pe platoul unde tocmai s-a filmat sfarsitul filmului, dar asta nu va lumina confuzia de dinainte in care au intervenit secvente din Polonia (ne inchipuim ca e filmul clasic), trei personaje cu capete de iepuri care evolueaza intr-un show TV (cu rasete din off), o fata care plange uitandu-se la ele, secvente cu eroina refugiindu-se in camere necunoscute unde are (sau nu) viziuni cu fete care vorbesc aiurea si canta, secvente cu sotul actritei si cu circari polonezi ca niste mafioti plus un hipnotizator, plus Julia Ormond care spune ca a fost hipnotizata pentru a ucide si care se dovedeste mai apoi ca e sotia din film a partenerului lui Nikki. si multe altele.

"Mistery" sa fie, dar sa intelegem si noi
Spectatorul are mari greutati din a face fata bombardamentului imaginatiei dezlantuite a lui David Lynch si chiar se poate intreba, frustrat ca nu intelege nimic, ce vina are. Este inconstientul fragil al actorilor o scuza pentru un film complet ilogic? Faptul ca eroina Nikki interpretata de Laura Dern isi da duhul pe stelele de pe Hollywood Boulevard e o punere in context pe care trebuie s-o scuzam tocmai pentru ca are legatura cu "Uzina de vise"?
Dar mai mult decat de "mistery", "Inland Empire" tine de umbrela larga a genului experimental, care adaposteste tot ce vrei si ce nu vrei. Filmarile pe mini-DV dau insa impresia de ieftin si de mediocru, impresie sporita mai ales de faptul ca in spatele cojii isterice spectatorul nu descopera nici macar bunavointa din partea autorului.
Independenta Film are mult curaj pentru ca aduce pe ecranele romanesti acest film care demonstreaza insa un adevar: cineastii fac filme in primul rand pentru ei.

---

Despre autor: