Straulesti - "imobiliarii" din nordul Capitalei declanseaza razboiul civilizatiilor Decimate in ritm galopant, spatiile verzi din nordul Capitatei sunt victimele cele mai vizibile ale furiei imobiliare care bantuie prin zona de lux
Straulesti - "imobiliarii" din nordul Capitalei declanseaza razboiul civilizatiilor Decimate in ritm galopant, spatiile verzi din nordul Capitatei sunt victimele cele mai vizibile ale furiei imobiliare care bantuie prin zona de lux a Bucurestiului. Alte victime, mai discrete, dar la fel de importante, sunt vestigiile arheologice. Adica relicvele istorice milenare care dispar definitiv sub viloaiele ridicate pentru ciocoii noi ai tranzitiei. Privit din punct de vedere strict topografic, situl arheologic Straulesti-Maicanesti poate fi identificat pe harta Bucurestilor in "Caroul Cadastral 3-2NM". Pentru nespecialisti, este vorba despre o suprafata de aproximativ 15.000 de metri patrati, cuprinsa intre Soseaua Gheorghe Ionescu Sisesti si malul nordic al Lacului Grivita. Zona a intrat in atentia dezvoltatorilor imobiliari relativ recent, o data cu epuizarea terenurilor disponibile din Snagov, Pipera si celelalte zone verzi din marginea Capitalei. La fel ca peste tot, punctul principal de atractire este, si aici, salba de lacuri din apropiere. LEGE SAU TOCMEALA? Specialist in istoria medievala, conf. univ. dr. Panait I. Panait este unul dintre cei cativa arheologi care au petecut o viata de om sapand sistematic prin maruntaiele Straulestilor. Astfel incat acum este indreptatit sa afirme cu mandrie: "Am participat le toate cele 19 campanii de cercetare care au fost organizate in zona. Rezultatele sapaturilor de acolo sunt incluse in «Tratatul de Istorie a Romanilor», precum si in toate monografiile contemporane dedicate Bucurestiului. Am facut sapaturi in foarte multe locuri, dar zona asta o cunosc bine, ca pe propria casa. Vestigiile de acolo sunt extrem de valoroase si acopera aproape doua milenii de istorie, de la daco-romanii secolului al III-lea de dupa Christos pana la satul medieval Maicanesti din secolele XV-XVl". Teoretic, situl de la Straulesti este protejat de lege inca de pe la mijlocul anilor a€™70. Arheologul Panait ne-a detaliat acest aspect: "Zona Straulesti este inclusa in toate actele normative de specialitate emise in ultimele trei decenii". In "Lista anexa" a Legii nr. 63/1974, catrierul Straulesti este nominalizat cu situl arheologic "La Vii" (Maicaneasa). Dupa doua decenii, "Lista ansamblurilor si siturilor istorice" publicata in anul 1992 il mentioneaza sub numele de "Straulesti-Maicanesti". Ceva mai tarziu, in anul 2000, "Lista siturilor arheologice din Municipiul Bucuresti", care insoteste PUG-ul Capitalei (Planul de Urbanism General), mentioneaza si ea acelasi punct arheologic "Straulesti-Maicanesti". Ultima confirmare oficiala a importantei acestui obiectiv dateaza din 2004, cand in "Lista monumentelor istorice" situl "Straulesti-Maicanesti" a fost inscris in "Categoria A". Adica pe acelasi palier valoric cu cetatile dacice din Muntii Orastie si cu cele grecesti, de pe Litoralul Marii Negre. Asta nu a impiedicat insa cu nimic invazia vilelor de lux asupra daco-romanilor de la Straulesti. ISTORIE. Primele sapaturi s-au facut la Straulesti incepand cu anul 1960, cand Muzeul Bucuresti a initiat o campanie menita sa stabileasca potentialul arheologic al Capitalei. Ulterior, cercetarile care au continuat timp de cateva decenii la rand au reusit sa clarifice cronologia completa a fazelor de locuire de aici. Specialistii au descoperit astfel ca prima asezare umana de la Straulesti, in care locuirea a fost doar temporara, a apartinut epocii bronzului. Urmele unor asezari stabile apar insa mult mai tarziu, in secolele lll-lV d.Hr. si apartin populatiei daco-romane. Cu toate ca teritoriul actualului oras Bucuresti nu a fost cucerit niciodata de Roma, zona s-a aflat timp de cateva secole sub influenta culturala, economica, dar si militara a imperialilor. Din acea prima perioada au fost identificate 38 de locuinte, precum si cateva cuptoare pentru ars ceramica. Datarea asezarii s-a facut pe baza unor monede din argint emise pe timpul imparatului Commodus, gasite aici, precum si a unor bijuterii de factura romana. Deosebit de bogata cantitativ, ceramica descoperita este atat de tip roman, cat si de tip autohton, dacic. O relicva cu totul deosebita, descoperita in interiorul asezarii daco-romanilor de la Straulesti, este o fantana. Sapata pana la o adancime de aproape doi metri si jumatate, ea este cea mai veche descoperita pana acum pe teritoriul Bucurestiului. Cu scurte pauze, asezarea de la Straulesti a continuat sa fie populata si in secolele Vl-Vll, perioada din care s-au pastrat urmele a 35 de locuinte diverse. Si in cazul lor, datarea s-a facut pe baza unor monezi si a unor bijuterii de epoca, precum si a unei mari cantitati de ceramica. Deosebit de importanta din punct de vedere stiintific este insa urmatoarea faza de locuire de la Straulesti, cea cuprinsa intre secolele lX si Xl, de la care s-au pastrat aproape 20 de locuinte. Aici specialistii au descoperit un adevarat centru siderurgic, dotat cu niste cuptoare speciale, in care vechii metalurgisti autohtoni produceau si prelucra fierul. TE-AM VAZUT PRINTRE MORMINTE... Siderurgistii de la Straulesti au fost urmati, dupa alte cateva secole, de alti localnici care au populat o noua asezare, care a apucat sa fie mentionata si in documentele de epoca. Este vorba despre Maicanesti, sat care a inceput sa "functioneze" inca de pe timpul lui Mircea cel Batran si a rezistat pana catre sfarsitul secolului al XVl-lea. A fost o asezare stabila, aparuta pe timpul cand Bucurestiul era doar un targ mai rasarit, careia ii mergea foarte bine in perioada in care cancelaria lui Vlad Tepes emitea "actul de nastere" al viitoarei Capitale, si s-a pustiit in deceniile de tulburare politica din jurul anilor 1550. Pe teritoriul asezarii de la Maicanesti au existat si doua cimitire. Unul, apartinind secolelor XlV-XV, avea in jur de 74 de morminte. Celalalt, din secolele XV-XVl, avea peste 400 de morminte. In ambele, raposatii au plecat spre lumea de apoi impodobiti cu bijuterii frumoase, asemanatoare cu cele bizantine. Studiind stravechile ciolane exhumate de aici, specialistii au aflat ca locuitorii Maicanestilor traiau in jur de 40 de ani, varsta pe care o depaseau in foarte rare cazuri. Tot din studiul stramosilor raposati s-a descoperit ca in timpul vietii lor acestia suferisera de reumatism si de alte boli ale oaselor. Iar in lipsa unor dentisti adevarati, aveau probleme grave si cu dantura. O ciudatenie a acestor localnici este ca multi dintre ei aveau picioare arcuite, conformatie specifica pe care o au calaretii. Daca s-ar intampla sa fie superstitiosi, amatorii de vile construite peste vechile situri arheologice nici nu ar trebui sa se inghesuie la Straulesti. Din cel de-al doliea cimitir de la Maicanesti au fost exhumate doar 280 de morminte. Restul sunt in pamant, gata sa-i bantuie pe cei dispusi sa-si etaleze bunastarea peste somnul lor de veci.  Un arbore lipsit de radacini Panait I. Panait ne-a relatat ca "invazia" asupra siturilor arheologice de la Straulesti a pornit in anul 2000, cand s-au construit primele opt vile. Arheologul afirma ca sapaturile pentru fundatii si constructiile s-au facut fara toate avizele de specialitate cerute de lege si fara descarcarea de sarcina arheologica. Muzeul a fost anuntat de oamenii din partea locului, care stiau despre existenta vestigiilor istorice. Tot ce s-a mai putut face au fost doar niste interventii de salvare. Ulterior a mai aparut o vila, pentru care nu s-a mai cerut nici un fel de aprobare. Apoi, in 2007, constructorii altui imobil au cerut efectuarea lucrarilor de descarcare arheologica, operatiune concretizata in saparea a patru "transee" lungi de 60 de metri. In urma acestei situatii, arheologul Panait I. Panait a pornit un adevarat "razboi", al carui scop este sa convinga autoritatile sa pastreze pentru Straulesti statutul de rezervatie arheologica integrala. "Sunt memorii de specialitate adresate Ministerului Culturii si Cultelor, Directiei pentru Cultura Culte si Patrimoniu National al Municipiului Bucuresti, precum si Primariei Sectorului 1. Solicit acestor institutii sa sisteze emiterea avizelor pentru constructii amplasate in vatra sitului arheologic. Parcurile sunt importante. Sunt extrem de importante. Dar, chiar si distruse, ele se mai pot reface. Vestigiile arheologice nu sunt insa regenerabile. Daca nu le protejam, dispar definitiv. Iar o data cu ele ne dispar si radacinile istorice, fara de care nu mai suntem un popor, ci doar o simpla populatie".  Â
Despre autor:
