Profesorii si doctorii din Republica Moldova, dupa ce-au predat elevilor despre Hortensia Papadat-Bengescu sau dupa ce-au mai diagnosticat un reumatism, se duc la camp sa-si praseasca porumbul, pentru ca nu pot trai numai din salariul infim. Ei prive
Profesorii si doctorii din Republica Moldova, dupa ce-au predat elevilor despre Hortensia Papadat-Bengescu sau dupa ce-au mai diagnosticat un reumatism, se duc la camp sa-si praseasca porumbul, pentru ca nu pot trai numai din salariul infim. Ei privesc cu un ochi melancolic spre Romania si cu unul anxios spre autoritatile de la Chisinau si se lupta cu mentalitatea socialista a taranului. Cand am ajuns la dispensarul din Dinceni, un sat din raionul Ialoveni locuit de 2.500 de oameni, era marti. Zi de consultatie doar pentru gravide si pentru prunci sanatosi. Asa a considerat doctorita Parascovia Tataru ca e mai intelept, sa nu-i amestece pe batrani si bolile lor cu bebelusii. Dispensarul seamana mai degraba cu un spital, asa cum prin satele romanesti n-am vazut: are doua niveluri si e dotat cu o multime de aparate. Satenii se pot cauta aici de boli de inima, dar si de ochi, pot face perfuzii si fizioterapie. Problema cu ei e ca au ramas la mentalitatea sovietica: "Populatia noastra a inteles ca totul se da degeaba. Doar 60% dintre locuitori sunt asigurati; dar asigur si celorlalti 40% primul ajutor". Daca ar avea timp mai mult, ar face si "lucrul profilactic", pentru ca "lumea nu-i citita, nu-i culta". Ea le invata pe tinerele mame cum sa-si ingrijeasca copiii, iar tuturor le spune sa vina o data pe an, pentru a preveni sau trata din timp tuberculoza, diabetul sau cancerul. Bolile cele mai grave ale unui centru medical de tara, in opinia Parascoviei, sunt lipsa de cadre medicale si salariile foarte mici. Un incepator in medicina castiga in Republica Moldova 515 lei, ceva mai putin de 50 de dolari. In Danceni exista numai trei asistente in loc de cinci; multe dintre cadrele medicale au facut ca si cele din Romania, adica au plecat spre Vest, pentru un trai mai bun. TIMP LIBER. Din 1979, de cand a terminat facultatea, Parascovia a lucrat numai la sat. A fugit de razboiul din Transnistria, iar in Dinceni e din 1992. Ea prefera sa lucreze la tara pentru ca aici isi cunoaste mai bine pacientii; in plus, are ceva pamant, pe care cultiva porumb, iar acasa in gradina - legume si flori. "Eu cu sotul muncim pamantul, pentru ca munca inseamna sanatate", rade ea, si ne da de inteles ca salariul e prea mic pentru a se putea intretine doar din el. Din cand in cand, in zilele ploioase sau iarna, lasa deoparte sapa si pune mana si pe o publicatie de specialitate, cum ar fi Curierul medical sau Tainele sanatatii. Margareta Luchita, sefa centrului medical din Bardar, un sat apropiat de Dinceni, prefera sa citeasca, atunci cand are un ragaz, Timpul, cotidian din Chisinau, dar mai ales Argumentii Fact, "un ziar care nu-i tare politizat, are mai mult articole despre stiinta, despre civilizatiile vechi". Seara, se uita la Discovery sau la "Lumea animalelor", Pro TV sau Realitatea, pentru ca satul nu ofera nici un fel de viata culturala, iar la oras ajunge rar. Concediul il face de obicei acasa: "Sotul e inginer ameliorator si, cum amelioratia s-o terminat, mergem la camp unde avem vie, porumb, rasarita, cartofi". Altfel stateau lucrurile pe vremuri, cand era ieftin si isi faceau concediile cu "foaia turistica" data de sindicate. Margareta a vazut buna parte din Uniunea Sovietica, pentru ca a fost medic pe tren turistic. Acum ii trateaza de tuberculoza sau de sifilis pe satenii din Bardar, intr-un dispensar chiar mai mare decat cel din Dinceni. "IATA CUM TREBUIE SA PREDATI!". Copiii din Bardar invata la liceul teoretic ce poarta numele lui Aurel David, autorul celebrului portret stilizat al lui Eminescu, imaginat din ramurile unui copac batut de vant. Pictorul s-a nascut chiar in acest sat. "Scoala cea mai buna e aceea in care inveti inainte de toate a invata", spune un citat din Nicolae Iorga aflat chiar la intrarea in institutie. Mihai Raileanu, profesor de istorie, se chinuieste din 1991 sa-i invete pe elevi a invata, numai ca schimbarile din cartile de istorie survenite in ultimii ani au cam dat orele de istorie din intreaga republica peste cap. "E foarte greu la noi sa fim profesori de istorie", spune el. "Ministerul de resort face des schimbari de curriculum. Manualele de istorie integrata proslavesc fostul regim si diminueaza elementul romanesc. Perioada 1812-1918, adica cea in care rusii au fost aici, e prezentata ca una de progres pentru Basarabia." El admite ca la clasa totul depinde de orientarea profesorului, desi o data pe luna profesorii de istorie sunt adunati la Inspectorat si prelucrati: "Iata cum trebuie sa predati; iata cum trebuie sa tratati evenimentul!". Imediat dupa aparitia manualelor de istorie integrata, cei care refuzau sa predea dupa ele au fost amenintati cu "eliberarea de la serviciu". Acum, ministerul a trimis o circulara prin care spune ca pot fi folosite ambele genuri de manuale. Valentina Plugaru preda limba romana de peste 30 de ani. Are gradul didactic II si un salariu de 977 lei, adica vreo 80 de dolari. A lucrat cu propria mana tot materialul didactic, planse cu Blaga, Bacovia si Sorescu, "scriitori inchisi", despre care nu putea vorbi liber in vremea in care a facut ea facultatea. In biblioteca scolii s-au adunat, prin grija elevilor si a Asociatiei parintilor, carti de Calinescu, Preda si Slavici, asa ca vremea romantica in care citea toata clasa din acelasi volum "Concert din muzica de Bach" a fost lasata in urma. Daca pe planul culturii profesorii au avut de castigat dupa 1990, ei au pierdut, ca multe alte categorii, cateva avantaje materiale. Cand o intreb unde isi face concediul, profesoara raspunde rusinandu-se: "La deal in dreapta sau la deal in stanga, in functie de unde avem pamanturile". VISAND LA ROMANIA. Profesorul Raileanu si-ar dori sa mai citeasca si cate un ziar romanesc, dar la posta i s-a spus ca nu au catalogul pentru Romania. A avut o experienta esuata cu un abonament la Adevarul, cand n-a mai vazut nici ziarul, dar nici banii, din cauza postei moldovenesti. Raileanu foloseste si manuale publicate in Romania, procurate pe vremea cand putea intra usor in tara. "In ultimul timp, cel mai tare ma deranjeaza ca nu ma mai pot duce liber in Romania. Si nu-i mai pot duce nici pe copii in excursie, la manastiri si in orase."
Despre autor:
