Teleportarea

La sfarsitul anilor a€™90 ai secolului trecut aveam mult mai putin de lucru decat acum si, datorita varstei, ma simteam mult mai liber. Imi facusem o gasca de cheflii cu care ieseam aproape in fiecare seara-n oras.Cel putin vara bateam toate terasele si cluburile posibile.
Intr-o buna noapte aterizasem impreuna cu baietii, avand toti multe beri la activ, undeva la niste "mese de lemn" (mult mai de calitate decat mesele din plastic), undeva in zona Pietei Universitatii. Vizavi de noi am vazut doi indivizi care pareau un cuplu fericit, stand la taclale cu o roscata cu ochi sclipiciosi, destul de pe gustul meu.  La buda Carciuma avea un singur defect sau, in cazul de fata, o calitate. Avea o singura toaleta, unisex. Cand au coborat berile, am gasit acolo o coada infernala. Imediat in spatele meu a venit si roscata. M-am bagat in seama si i-am spus ca, in cazul in care are presiune mare, ii cedez ca un gentilom care ma aflam locul meu. Asa am inceput sa sporovaim, am aflat ca a terminat jurnalistica, dar e secretara la o firma, ca o cheama Melania si nu are cu cine sa dea noroc, fiindca amicii ei sunt amandoi abstinenti. Dupa ce ne-am usurat pe rand, am dezertat partial de la masa amicilor mei. M-am mutat cu fata si am luat oarece bere. Din cand in cand mai treceam si pe la prietenii cu care aterizasem initial, sa nu se supere. astia trecusera pe votca, asa ca ma dedam la o combinatie destul de periculoasa. Dupa cateva ture de naveta d-asta, ametit de-a binelea, am inceput sa o mangai si sa o pup pe Melania. Ce s-a intamplat in perioada imediat urmatoare nu mai tin minte. Mi s-a rupt de tot filmul.  Dimineata pe caldura M-am trezit lac de sudoare intr-un pat care nu era al meu. Privind usor inspre dreapta, am vazut o chica rosie care iese dintr-un cearceaf. Mi-am rascolit nitel amintirile si mi-am dat seama ca aterizasem la Melania. S-a trezit si ea, si, poate din politete, mi-a zis ca am functionat si pe pilot automat. Am mai facut o data amor, destul de chinuit, fiindca aveam senzatia ca am capul plin cu pietricele care zdroncan la fiecare miscare de balans. Juna a fost amabila, a facut omleta si cafea, care au prins foarte bine. In mod absolut miraculos, a scos de nu se stie unde si niste zeama de varza. Aproape reparat, mi-am exprimat intentia sa plec. Am facut schimb de numere de telefon si ea mi-a spus ca ar vrea sa ne mai vedem vinerea viitoare. M-am imbracat si am coborat patru etaje pe jos, fiindca statea intr-un bloc mic, fara lift. Am nimerit intr-un cartier de blocuri, putea sa fie la fel de bine Drumul Taberei, Berceni sau Titan. Eram destul de dezorientat si caldura ma toropea rau de tot. M-am invartit ca un bleg vreme de vreun sfert de ora prin zona, numele strazilor nu-mi spuneau nimic. Nu vedeam pe nimeni pe care sa intreb cum pot sa ajung spre centru. La un moment dat a aparut ceva ce parea sa fie salvarea mea, o masina galbena pe care scria taxi. Am dat din maini si a oprit un mosulica amabil, care mi-a deschis portiera. Instalat comod pe bancheta din spate, i-am zis: "Piata Rosetti, va rog!".  Omul s-a uitat la mine ca la unul proaspat evadat de la balamuc. Eu am repetat cu voce mai puternica destinatia, presupunand ca mosul e cam tare de urechi. El mi-a aruncat o privire mirata si a cuvantat: "Nu-s surd! Daa€™ de 30 de ani sunt taximetrist in Pitesti si n-am auzit de piata asta!". A fost randul meu sa ma mir si am schimbat directia: "Bine, atunci la autogara!". M-am simtit teribil de jenat si i-am lasat un bacsis cat malul, inca o data valoarea cursei.  Puzzle In rata de Bucuresti am tot incercat sa-mi dau seama cum ma teleportasem. Oricat mi-am scremut mintea, nu ma prindeam. Am procesat o informatie colaterala, si anume ca Mihai, prietenul prietenei Melaniei, imi spusese atunci cand am vrut sa-i iau o bere ca nu poate, fiindca are de condus. Ajuns acasa, am facut un dus si am vrut sa adorm, dar ma rodea ingrozitor sa aflu cum ajunsesem la Melania. Mi-am sunat prietenii cu care bausem initial si ei mi-au relatat ca pe la unu si jumatate noaptea disparusem pur si simplu. Destul de ingrijorat, am sunat in cele din urma si la Melania. Ea m-a edificat ca nu gasisem o metoda de dezagregare fizica urmata de materializare. A spus ca sta in Pitesti, dar ca vine, in scop de shopping si distractie, cu amicii pe care i-am cunoscut, in fiecare vineri seara la Bucuresti, dar ca nu poate sa ramana peste noapte, fiindca a doua zi in jurul pranzului apare maica-sa de la tara cu alimente. Ne-am mai vazut de cateva ori, cat sa invat sa ma descurc in cartierul Gavana Trei din Pitesti.

---

Despre autor: