Petrecere - De Sfintii Petru si Pavel, la Muzeul Satului Trei zile de petrecere la Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucuresti: mesteri autentici, muzica populara, produse traditionale.  Â
Petrecere - De Sfintii Petru si Pavel, la Muzeul Satului Trei zile de petrecere la Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucuresti: mesteri autentici, muzica populara, produse traditionale.   Sarbatoare mare la Muzeul Satului: Targul de Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Pe ulitele satului forfota mare. Maramureseni, olteni, argeseni, valceni, moldoveni... Toti mandri. Imbracati in costume populare. Gospodariile caselor pline de mesteri populari, dar si de vizitatori, atat romani, cat si straini, curiosi si interesati sa afle cate ceva despre mestesugurile traditionale: olaritul, arta lemnului, impletiturile, incondeirea oualor, pielaria, cojocaritul, pictarea icoanelor pe sticla, tesaturile... MESTESUG. La intrare, pe partea dreapta, Mioara Stoichita din Videle, judetul Teleorman, ne intampina si ne imbie cu produsele sale de casa: placinta cu branza, cozonaci, cu nuca, rahat, stafide, prajituri de casa (una dintre ele se numeste "fructul padurii"), checuri cu nuca, cacao si stafide, nuga, serbet de portocale si de zmeura, dulceata de visine. Mai inainte, pe aleea ce duce spre casele din Moldova, il intalnim pe Avram Rosca din Balaceana, judetul Suceava. Ne prezinta, cu mandrie, mestesugul mostenit de la tatal sau si pe care il va transmite celor trei feciori ai sai: arta de prelucrare a lemnului. "Lemnul este foarte atragator. Te incarca...", ne spune mesterul Avram. Langa un copac sunt expuse operele sale: lingurile si caucele. De la cele mici la cele mai mari, iar fiecare lingura este unica in felul ei. Una dintre cele mai mari linguri, ne precizeaza Avram, este pentru Flamanzila. Obiectele le mestereste numai din lemn de cires, mar sau nuc. ZESTRE. Intorcandu-ne pe aleea principala, intram in gospodaria Sant. Aici Floarea Codoban din Bihor ne prezinta tesaturile sale: camasi, poale, stergare si ne spune, cu regret, ca nu se mai poarta costumele populare, dar, totusi se mai pastreaza in lazile de zestre. Peste drum, la gospodaria Stanesti, Vita Lepadatu ne invita sa-i vedem si obiectele mesterite de ea: linguri, piulite, blide de toate marimile, cauce de baut apa, tavite pentru mamaliguta, solnite, trocute pentru framantat pita: "Noi folosim aceste obiecte in gospodarie, nu le tinem doar pentru decor. De exemplu, pita o framantam doar in trocuta de lemn, pentru ca ea ingrijeste aluatul precum mama copilul." Plimbandu-ne pe ulitele Muzeului Satului ne-am amintit de versurile lui Lucian Blaga: "Langa sat iata-ma iaras/ Prins cu umbrele tovaras/ Toate-s altfel, omul, leatul/ Neschimbat e numai satul" si ne-am intrebat: oare mai putem sa spunem despre satul romanesc ca a ramas neschimbat?0021
Despre autor:
