Sighet si Washington

The Victims of Communism Memorial e titlul monumentului inaugurat luna aceasta (luna trecuta) la Washington spre a cinsti memoria milioanelor de victime ale holocaustului comunist. Legea pentru infiintarea acestuia fusese promulgata cu peste un deceniu in urma, cand presedintele Clinton semna documentul fondator pentru un viitor asezamant destinat a pastra vie - in cuvintele legii americane - memoria celor peste 100 de milioane de fiinte omenesti exterminate, incepand cu anul 1917, "in holocaustul imperial comunist, fara precedent in istorie" (U.S. Public Law 103-199, 1993).
Fara grandilocventa, fara incarcatura documentara, fara repere rascolitoare de istorie, o statuie inalta de cativa metri a luat acum locul proiectatului asezamant. Asezata la intersectia a trei mici artere dintr-un cartier rezidential din spatele colinei Capitoliului, statuia este o replica in bronz a Libertatii infiripate din spuma si mucava de studentii chinezi in memorabilul episod protestatar din Piata Tiananmen a anului 1989.
Din pacate, ca semn de memorie, statuia frapeaza in multiple feluri prin incongruenta. "Zeita Libertatii" de la Beijing s-a voit initial un semn sfidator, asumand, cu o pripita, curajoasa stangacie, identitatea unei copii efemere a Statuii Libertatii. Perisabila ebosa de la Beijing a mai fost insa turnata in bronz de acelasi sculptor (Thomas Marsh) si exista de mai multi ani in constiinta publica americana ca remarcabil monument de for la San Francisco, fara nici o legatura cu genocidul comunist.
Prin conceptie, simbolism si impact "Zeita Libertatii" de la Beijing ramane desigur o marca de memorie importanta, dar de interes local. Prin insasi natura sa, acest artefact nu face trimitere la crimele si exterminarile comise de-a lungul secolului XX de guvernarile comuniste, holocaust savarsit cu ferocitate si metoda in zeci de tari, sub semnul gulagurilor din imperiul sovietic, al nenumaratelor penitenciare si lagare comuniste de exterminare: cu fata la Zidul Berlinului, in Germania de Est, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, Albania, Romania, tarile baltice si Basarabia; pe alte meridiane, din Coreea de Nord pana in Cuba, Angola si Etiopia, Cambodgia, Vietnam si Laos.
Ca simbol al miscarii Tiananmen, "Zeita Libertatii" evoca pe de alta parte, in maniera indirecta, episodul brutalei ingenuncheri a acesteia, conotand fara voie un esec. Supravietuitorii celor reprimati de la Beijing si evocati de statuia ridicata acum ca simbol in capitala americana raman in continuare si astazi supusii aceluiasi regim, practicand in forme noi aceleasi ingradiri ale libertatii, acum in travesti socio-capitalist.
De ce tocmai acest tip de monument pentru a tine vie memoria milioanelor de victime ale genocidului comunist? Aparatorii proiectului argumenteaza ca "Zeita Libertatii" e un simbol al descatusarii, un semn de biruinta asupra totalitarismului, cu alte cuvinte o marca a viitorului. Nimeni nu poate fi in dezacord cu mersul global inainte al libertatii. Dar, prin definitie si menire, un memorial priveste nu inainte, ci inapoi, la cele ce au fost. El rememoreaza, dezvaluie, enumera cu gravitate politici si actiuni profund reprobabile ce tin de trecut. Combate amnezia. Invita la scrutarea unor crime si faradelegi abominabile, ca ele sa nu se mai repete vreodata. In Romania, un Memorial precum cel de la Sighet serveste cu probitate exemplara un astfel de tel. In alt sens si la alta scara, tot in capitala americana, Muzeul Holocaustului aduce la indeplinire cu irefutabila eficacitate atare inalta datorie de memorie.
Dincolo de exaltarile festive legate de inaugurare, mica statuie ridicata acum la Washington in memoria milioanelor de victime exterminate de comunism se prezinta in fata istoriei cu trasaturile unui simbol, desigur remarcabil, dar sarac, inselator si, in chip paradoxal, profund impropriu.

Andrei Brezianu este scriitor si publicist stabilit in Statele Unite

---

Despre autor: