Romanii ca Europeni

Saptamana trecuta au fost date publicitatii primele rezultate ale Eurobarometrului realizat in aprilie-mai. Este primul sondaj de acest tip in care Romania apare la locul sau firesc, adica intre Portugalia si Slovenia (in ordinea alfabetica), si nu in categoria tarilor candidate. Nota generala e cea a unui trend de crestere a increderii europenilor in UE si institutiile sale, pe fondul imbunatatirii generale a indicatorilor economici.
Aici se manifesta si cea mai adanca discordanta dintre opinia publica romana si cea a restului europenilor. In timp ce, in ansamblul celor 27 de state membre (EU27), 52% dintre respondenti se refera la situatia economiilor nationale ca fiind "foarte buna" sau "destul de buna", la noi proportia respectiva este de numai 18%. Asta, in conditiile in care principalii indicatori statistici (cresterea economica, inflatia, veniturile salariale reale, rata somajului) arata bine, chiar mai bine decat media europeana. Explicatia probabil ca trebuie cautata mai ales in faptul ca acum, mai mult decat inaintea aderarii, concetatenii nostri isi evalueaza gradul de bunastare prin raportare la cea a celorlalti europeni. Fara indoiala, scepticismul este alimentat la noi si de puternica instabilitate politica - perioada in care au fost realizate interviurile a coincis cu cea a suspendarii presedintelui.
In ce priveste entuziasmul fata de Uniune, ne situam in continuare pe un loc fruntas: 67% dintre romani (fata de 57% in EU27) considera ca apartenenta la organizatie este un lucru bun, 69% - ca avem beneficii de pe urma aderarii (59% in EU27). Proportiile si diferentele fata de medie sunt similare in ceea ce priveste imaginea pe care o au romanii fata de Uniunea Europeana si institutiile acesteia (Parlamentul si Comisia). Oricum, odata intrati in Uniune, romanii nu par grabiti sa traga usa dupa ei - doi romani din trei sunt favorabili continuarii extinderii, lucru valabil pentru mai putin de jumatate dintre cetatenii "vechii Europe". Ce-i drept, procentele sunt ceva mai putin zdrobitoare decat acum trei-patru ani, dar suntem oricum printre tarile cu cei mai putini eurosceptici.
Cand vine vorba despre problemele de actualitate aflate in dezbaterea publica in Uniunea Europeana (Constitutia, pericolul transformarii UE intr-o putere economica de rang secund, rolul sau in protectia mediului, instituirea unui presedinte al Uniunii, ales prin vot direct), esantionul romanesc detine, la concurenta cu vecinii din sud, suprematia la capitolul "nu stiu, nu se pronunta". Ceea ce inseamna ca, pentru noi, subiectele legate de alcatuirea si rosturile organizatiei sunt inca nerelevante. Probabil, lipsa acestor teme din spatiul public romanesc (ma refer atat la cel politic, cat si la cel mediatic) este principala cauza a acestui "provincialism" care caracterizeaza opinia publica din zona Dunarii de Jos.
Decalaje similare remarcam in privinta problemelor prioritare ale romanilor, cand le comparam cu ale europenilor. Intrebati care sunt cele mai importante doua probleme cu care se confrunta tara, romanii se gandesc cel mai des la situatia economica (44%), urmata la distanta de cresterea preturilor si sistemul de sanatate (ambele, alese de cate 27% dintre respondenti). Pentru majoritatea europenilor, cele mai grave probleme sunt terorismul (34%) si insecuritatea/criminalitatea (24%). In constructia binecunoscutei piramide a lui Maslow, nevoia de siguranta constituie a doua treapta - ea putand deveni efectiva numai dupa satisfacerea nevoilor de la baza, cele fiziologice. Ambele categorii fac parte din zona "nevoilor din deficienta (deficiency needs)". Ceea ce nu e tocmai magulitor, nici pentru noi, aflati pe prima treapta, nici pentru noii nostri concetateni europeni, care se situeaza pe cea de-a doua.
Problemele stringente ale romanilor (si ierarhia acestora) erau cam aceleasi in urma cu zece-cincisprezece ani, intr-un cu totul alt climat economic. Faptul ca spectrul mizeriei continua sa sperie majoritatea concetatenilor nostri poate avea doua interpretari. Fie ca indicatorii statistici nu satisfac nevoile materiale ale majoritatii locuitorilor acestei tari, fie ca acestia nu percep ca stabila ameliorarea climatului economic. Aceasta nesiguranta cronicizata, legata de nevoile primare, este generatoare de comportamente asociale (individualism, lipsa de perspectiva in actiunile de zi cu zi, neincredere in institutii - de unde tendinta de a recurge la rezolvari violente) care zadarnicesc eforturile de modernizare a societatii. Spre deosebire de cei mai multi europeni, romanii au tendinta sa-si incercuiasca locuinta cu ziduri inalte, sunt reticenti fata de orice tip de asigurare, isi rezolva problemele de trafic rutier cu bata.

Mircea Kivu este sociolog

---

Despre autor: