Acum mai bine de o saptamana la Institutul Cultural Roman a avut loc o dezbatere privitoare la chestiunea anticomunismului ca reper moral si criteriu de normalitate. Participarea a fost prestigioasa, printre cei care au conferentiat numarandu-se 
Acum mai bine de o saptamana la Institutul Cultural Roman a avut loc o dezbatere privitoare la chestiunea anticomunismului ca reper moral si criteriu de normalitate. Participarea a fost prestigioasa, printre cei care au conferentiat numarandu-se Horia Patapievici, Dan C. Mihailescu, Mircea Mihaies, Catalin Avramescu, Vladimir Tismaneanu.
Evident,o asemenea tema nu poate fi expediata in doua trei cuvinte si de aceea din fluxul expunerilor au iesit si controverse. Totul pana la urma e de la sine inteles. O asemenea problema nu ne poate lasa indiferenti si oricat de stiintific am vrea s-o privim, pana la urma fiindca am trait realitatile pe care acum le analizam, intram imediat in pielea celui care pe langa lecturi are si o bogata experienta personala.
La urma urmei, care ar fi cea mai mare primejdie care paste anticomunismul si care mai ales dupa razboi in Occident a castigat multi adepti? Aceea de-a-l privi ca pe o forma de fascism camuflat. Intelectualii nostri care dupa 1945 s-au refugiat in Europa de Vest au fost socati sa descopere o stanga militanta si indaratnica in fata careia oameni ca ei veniti din Romania, stat aliat Germaniei naziste, erau imediat taxati drept fascisti.
Apoi o alta problema, este legata de ponderea elementului evreiesc in nasterea si raspandirea doctrinei comuniste. Aici, se intelege, spiritele se inflameaza foarte usor iar ciocnirile risca sa scape de sub control. De altminteri raportul dintre elementul aogen si cel autohton in consolidarea comunismului la noi a facut obiectul a numeroase lucrari si probabil ca o sa mai faca. Ca miscare internationalista comunismul nu are cum sa fie produs exclusiv national, dupa cum national-comunismul tine cumva de a doua sa faza, cand conducatorii de partid aveau nevoie de legitimitate populara, hotarati sa se desparta de calauzitorul extern.
Pana la urma cele mai consistente lucruri depre comunism le-a spus Dostoievski in Demonii care a inteles perfect rolul jucat de diavol in istorie. Comunismul gandit metafizic si nu materialist este in fond o lucrare plecata din mintile unor posedati si nicidecum a unor fiinte rationale. Ca si terorismul contemporan, el a fost rezultatul unei activitati de ordin irational ulterior organizata si sistematizata.


Despre autor:

Romania Libera

Sursa: Romania Libera


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.