Confesiune - Un cuvant e traire, e viata, e energie "Da-ne mana si hai sa facem frumusete si fericire!", iata un moto pe care ar trebui sa-l avem in vedere cu totii. El apartine unui Prieten, unui baiat, a carui scrisoare va invitam sa o cititi.
Confesiune - Un cuvant e traire, e viata, e energie "Da-ne mana si hai sa facem
frumusete si fericire!", iata un moto pe care ar trebui sa-l avem in vedere cu totii. El apartine unui Prieten, unui baiat, a carui scrisoare va invitam sa o cititi. "Buna, draga mea prietena! Mi-era dor sa vorbesc cu tine, sa-ti impartasesc din gandurile care nu-mi mai dau pace. M-am gandit sa-ti scriu. Sa-ti vorbesc despre prietenele mele, sa ma destainui ca si cum m-as spovedi. Am baut un pahar cu vin rosu in timp ce scriam, dar nu am mai fost de mult asa de lucid si de treaz. Chiar daca prietenele mele din trecut nu vor citi aceste randuri, te-am ales pe tine sa citesti in inima mea, in trecutul meu. As dori sa le multumesc din toata inima tuturor pentru rabdarea si intelegerea de care au dat dovada in preajma mea, asa cum au stiut ele mai bine si cum au putut. Pentru sarutarile dulci si pentru imbratisarile calde, pentru parul lor cu miros de fructe proaspete, pentru pielea lor de catifea, care mi-a mangaiat palmele fara cusur. Pentru clipele pe care le-au petrecut gandindu-se la fiinta mea, pentru privirile inocente si pentru cele dure. Pentru imaginea pe care mi-o poarta si pentru faptul ca mi-au permis ca la un anumit moment din viata lor sa fiu acea persoana care conteaza cel mai mult pentru ele. Daca as fi reusit sa fac totul asa cum trebuia cu fiecare dintre voi, probabil ca acum as fi fost un emir in Arabia Saudita cu zeci de neveste. Nu am regrete de nici un fel, doar un sentiment de grea neputinta, ca as fi putut face mai multe sa fie fericite. Le-am iubit pe fiecare in felul meu si pe masura, pe unele mai putin, dar pe altele nevinovat, real si simplu. Aceste randuri nu sunt o descarcare sau o mustrare de constiinta crunta, ci doar un mic rezumat al sentimentelor incercate de mine in ultimii sase ani. Fiecare in parte si separat de restul au insemnat ceva pentru mine; pentru corpul, creierul si sufletul meu. Si nu, nu sunt doar cuvinte, adevarat este asta. Spune-mi draga mea prietena, nu este asa ca e timpul pentru mine sa merg mai departe? As vrea sa le rog sa nu ma uite! Eu cu siguranta imi voi aminti mereu de ele. E o promisiune pe care le-o fac lor, dar mai ales mie. Stii, astazi am ras singur pe strada si m-am simtit bine. Astazi era soare si primavara, era zambet si erau copii jucandu-se in nisip. Si energie multa. Pozitiva. Era viata, era padure tropicala cu ploaie si verde mult peste tot. Ca un lan de floarea-soarelui care se indreapta dupa lumina lui, asa ma indreptam si eu catre oamenii care imi zambeau, imi redau speranta si curajul si ma imbratisau cu vocea lor calda: "Da-ne mana si hai sa facem frumusete si fericire!". Aveam destula energie pentru toti. Trebuie doar sa o scoata din mine cineva. Simt ca aceasta este lumea mea... asa o simt eu, asa o traiesc eu, asa o iubesc eu. Nu e doar un cuvant, e o traire, e viata, e energie. Sunt eu doar asa. Un apus de soare aici, un nou rasarit in alta parte. Sa nu te superi ca te-am ales pe tine! Bunatatea din ochii tai, dublata de o tristete pe masura, m-a determinat sa iti scriu. Ce se poate ascunde in sufletul tau, cata frumusete, si lumea nici macar nu banuieste. Ma bucur ca ti-am impartasit cate ceva din mine, iar tu bucura-te de tine!... Meriti!" Laurentiu Sarbu Bucuresti, 2000
Despre autor:
