Se poate legifera bunul simt?

Toata lumea e de acord ca, daca traiesti intr-o tara, trebuie sa-i cunosti limba. E un mod de a te ajuta singur, daca nu un omagiu adus tarii respective.

Dl Dan Voiculescu a anuntat cu mare tam-tam ca va depune la camera un proiect de lege care sa instituie obligativitatea cunoasterii limbii romane de catre toti cetatenii acestei tari. La prima vedere, legea pare una de bun-simt, dar la a doua tocmai acest bun-simt nu se potriveste. Pentru ca nu stim daca bunul simt poate fi legiferat. Daca poti, cu alte cuvinte, impune prin lege mancatul, ba chiar si mestecatul gumei, cu gura inchisa. In locul legii, apar nu stiu cate manuale de buna purtare, pe care le citesc tot cei care le-ar putea scrie. Legea e dura, obligativitatile sunt dure si ele. Orice lege, dupa cum stie toata lumea, presupune si sanctiuni pentru incalcarea ei. E drept, multa lume a invatat rusa prin lagare si puscarii, probabil ca mai multi decat cei care au invatat-o cantand. Dar de aici si pana la a generaliza procedeul mi se pare nepotrivit pentru vremurile noastre.
E necorect politic sa te intrebi unde isi vor practica profesiunile absolventii eventualei universitati maghiare din Romania, dar pare de bun-simt. Asa ca, iata, exista o deosebire chiar intre bunul simt, simtul comun si corectitudinea politica.
Daca dl Dan Voiculescu exagereaza pentru a mai ciuguli niste voturi de pe la PRM, in schimb dl Marko Bela face acelasi lucru spunand ca o asemenea lege ar fi una periculoasa. Probabil ca se gandeste la sanctionarea cu inchisoarea a tuturor celor care nu ar sti romaneste in Romania, altfel nu periculos e cuvantul potrivit. si ma mir, deoarece dl Marko Bela, ca si colegii sai maghiari de prin Parlament, dl Frunda, dl Verestoy, dar si altii, mai putin cunoscuti, gasesc intotdeauna cuvantul potrivit, chiar in limba romana, care nu e limba materna a domniilor lor. Intr-o lume a dialogului, e foarte firesc sa te astepti ca toti cei care locuiesc un teritoriu comun sa aiba macar o limba comuna, aceea care e oficiala in acel teritoriu, fie el si recent intrat in Uniunea Europeana.
Poate ca dnii Marko Bela, Frunda Gyorgy, Verestoy Attila si ceilalti ar trebui sa le ofere concetatenilor de aceeasi etnie cu domniile lor exemplul personal. Sa le spuna: uite ce bine am ajuns daca vorbim corect romaneste, am taiat paduri nesfarsite, am primit pentru un volum de poeme nescrise, e drept, in maghiara, o suma record ca avans, suntem de 11 ani la guvernare etc., etc. Exista, sunt de acord, si persoane care nu vor sa ajunga la guvernare, nici sa taie paduri de pe nu stiu cati munti, nici sa ia avansuri exorbitante pentru versuri nescrise. Pe acestia trebuie sa-i convingi cu alte metode. In nici un caz prin vreo lege, care nu ar face decat sa trezeasca ideea abia atipita de razboi etnic etern.
Chiar daca, la prima vedere, legea lui Voiculescu pare una de bun-simt, ea nu este decat, asemenea aceleia a lui Pruteanu, o incercare disperata de a minti electoratul ca ai grija de el.
Ceausescu incercase sa legifereze ceea ce i se parea lui de bun-simt: apelativul tovarase. si n-a reusit. Nici falsul bun-simt, nici cel real, acceptat de toti, nu se legifereaza. Vai de lumea in care acest lucru se intampla!

---

Despre autor: