Cei care am fost anticomunisti inainte de Revolutia din decembrie 1989 stim foarte bine ce i-a manat in lupta pe toti nomenclaturistii "revolutionari", de la cei mai din capul listei, ca Ion Iliescu, pana la cei mai de la coada, ca Mircea Dinescu, do
Cei care am fost anticomunisti inainte de Revolutia din decembrie 1989 stim foarte bine ce i-a manat in lupta pe toti nomenclaturistii "revolutionari", de la cei mai din capul listei, ca Ion Iliescu, pana la cei mai de la coada, ca Mircea Dinescu, dorinta legitima, din punctul lor de vedere, de a fi sefi: ei pentru asta au fost pregatiti, Ion Iliescu la Moscova, Mircea Dinescu la Bucuresti, la "stefan Gheorghiu", pentru a fi sefi si au ajuns sefi si vor muri sefi, cu orice risc, chiar si cu riscul de a se imbogati porceste si de a face din Romania un teritoriu jefuit ca pe vremea navalirilor barbare, iar din cetatenii romani, o masa deznadajduita, in exod, ca in timpul retragerii aureliene...
Probabil ca, daca ar fi fost liberi sa emigreze, din 1944 si pana azi, romanii ar fi parasit cu totii Romania... Iata, totusi, marele bine pe care ni l-a facut comunismul, ne-a salvat tarisoara... Cei care volens nolens am ramas pe loc si de acum, imbatranind, trebuie sa raminem in continuare, suntem obligati sa ne obisnuim cu cateva lucruri fixe, fundamentale cu care vom si muri: sefii comunisti-securisti ne vor fi sefi pana la moarte, iar rasa alba din care facem parte se va mai innegri-ingalbeni nitel: daca ne acomodam cu aceasta perspectiva, putem indura mai usor celelalte necazuri, eventual un guvern in intregime maghiar, care nu cred c-ar intrece in turpitudine celelalte guverne postrevolutionare...
Mi-au trecut asa, fulgurant, prin minte aceste cogitatiuni, gandindu-ma la ceea ce am suportat eu dupa Revolutie, de la greva foamei, in 5 ianuarie 1990 pana la mineriada din 13-15 iunie 1990: sefii comunisti mi-au platit-o din plin: ma uit si acum cu stupoare la unele emisiuni televizate care vor sa clarifice dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990 asa-zisi "ziaristi" ca dl Cristian Tudor Popescu spre un exemplu, sau dl Nicolae Manolescu spre alt exemplu, nu-si dau seama ca, prin ceea ce au scris atunci, se fac vinovati de complicitate la omor?
Am revenit in Iasi, in 1992, exact cum as fi revenit din cealalta lume -, un om care murise literalmente si acum reincerca, stangaci, sa se comporte natural...
Multi imi dadeau dreptate si imi vor tot da pana la sfarsitul zilelor mele... si asta este exasperant pana la urma, sa ai mereu dreptate...
O dorinta de revansa ma tinea inca in Bucuresti, si am scris doua carti turbate de manie, Pentru Marin Preda si Timpul asasinilor, si un dor de impacare cu lumea ma mana spre Iasi... O vreme am locuit in Iasi, intr-o garsoniera din muzeul "Ion Creanga" si m-am incredintat de faptul ca locul ales
de Creanga pentru
a trai si a muri era, ca si curtea Casei Pogor, un loc incarcat cu energie pozitiva, un loc cu vibratii bune
in care mai salasluiau, totusi, si oameni cu vibratii rele...


Despre autor:

Romania Libera

Sursa: Romania Libera


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.