Naarghita se intoarce

Maria din Vrancea, devenita Naarghita. In anii a€™60-a€™70 cucerea Romania, India si lumea intreaga cu talentul sau neobisnuit de a interpreta cantece din tara templelor. O Editie de Colectie despre ea reprezinta o provocare pentru Jurnalul National.   Erau vremuri in care filmele indiene "Vagabondul" si "Articolul 420" faceau furori. Vremuri cand o romanca, o fata subtirica, timida, imbracata in portul indian, cu un machiaj artistic bine executat si cu miscari traditionale indiene, avea succes la public. Aceasta fata timida se transfigura pe scena si capata o forta impresionanta, fiind rasplatita cu aplauze furtunoase. Dupa ce a transformat in hituri pe plai mioritic melodii din filme indiene, a cucerit India si aproape intreaga lume. Pana in anii a€™80, cand s-a retras brusc, hotarand ca nu-i mai trebuie urale si admiratie. Zvonurile au inceput sa curga, iar acum, pentru prima oara dupa 18 ani, Naarghita rupe tacerea in Editia de Colectie a Jurnalului National de luni, 11 iunie.  CD DE COLECTIE. CD-ul alaturat acestei Editii de Colectie contine cele mai frumoase melodii interpretate de Naarghita. Cantece de muzica usoara si de muzica clasica-moderna din India. Incepand cu "O floare si doi gradinari" ("Ek phool do mali") si continuand cu "Prietenul meu, elefantul" ("Chal, chal, mere sathi, mere hathi") sau cu "Viata este o calatorie minunata" ("Zindagi ek safar hai suhana"), Naarghita este secondata de Orchestra de estrada a Radioteleviziunii, dirijor Sile Dinicu, iar aranjamentele muzicale le apartin lui Sile Dinicu si Cornel Meraru. "Vreau sa-i fac pe oameni sa inteleaga ca muzica indiana pe care am cantat-o eu (adeseori cantece din filme indiene) era o creatie a unor oameni scoliti, si nu o muzica fara valoare culturala. (...) Si daca story-ul se uita, cantecele raman ca o creatie valoroasa, cu melodie si text foarte frumoase si foarte emotionante", precizeaza Naarghita. Nu numai calitatile ei vocale au atras atentia de-a lungul timpului, ci si flexibilitatea neobisnuita a mainilor, a degetelor sale. Flexibilitate la care dansatoarele indiene de mare clasa ajungeau numai daca suportau un tratament special inca de la o varsta frageda. Mainile ei puteau lua forma unei aripi arcuite de pasare, permitandu-i un dans ca un zbor. O inzestrare deosebita pentru o romanca, avand in vedere ca despre multi dintre dansatorii indieni se spune ca isi comunica prin limbajul cifrat al miscarii infinite stari sufletesti si informatii, fiind asemanati zeilor.  
CINE ESTE. Un personaj carismatic. Daca vorbesti cuiva despre Naarghita esti asaltat cu intrebari: "Mai traieste?", "Nu e o cantareata din India?", "Se spune ca, de cate ori o cauta cineva, isi schimba domiciliul. Ce s-a mai intamplat cu ea?".  Fapt demn de remarcat, cantareata este unul dintre putinii artisti care realizeaza in ce consta averea lor: a platit la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, pentru ca nimeni sa nu se foloseasca de identitatea ei fara acordul sau. Astfel, Naarghita este marca inregistrata. Iar in Editia de Colectie se adreseaza direct cititorilor, printr-o scrisoare deschisa, publicata integral. Isi povesteste pentru prima oara viata, pornind de la copilarie, trecand prin perioada sa de glorie, explicand de ce s-a retras de atata vreme si ajungand pana la momentul present. "Dragi prieteni, va scriu aceste cateva randuri pentru a intelege mai bine cine este Naarghita. S-au vehiculat de-a lungul timpului atatea povesti despre ea, unele reale, altele inventate, incat trebuia sa lamurim lucrurile. M-am nascut la 14 ianuarie 1939, in comuna Pufesti - Vrancea, in locuri de balada, cum spunea un ziarist pe vremuri. La botez, parintii mi-au dat numele Maria, poate cel mai frumos nume al lumii crestine." Asa isi incepe Naarghita scrisoarea. Nu numai ca traieste, dar isi doreste sa revina pe scena: "Vreau sa cant din nou. Vocea e la fel de buna ca in urma cu 20 de ani. Am facut exercitii in toata aceasta lunga vreme. In dans, trupul ma asculta la fel de bine".   VISUL. Si destainuirile Naarghitei continua: "Visez sa ajung din nou in India, sa-mi aduc cantece noi. N-am mai vazut India din 1976, cand mi s-a spus ca doamna Ceausescu ar fi zis ca nu mai pot pleca afara, nefiind maritata. Spunea ca sunt o valoare si nu trebuie sa mi se dea posibilitatea de a ma pierde prin alte parti. Sa aduc bani in tara, ca teatrele sunt sarace. Sa cant si geamparale, daca e nevoie...". Marea intalnire cu Indira Gandhi, care a remarcat-o in 1967, in timpul vizitei sale in Romania, in calitate de premier.   Marturii ale unor oameni de exceptie care au cunoscut-o si nu au uitat-o. Destainuiri ce releva un destin ca de film indian. O poveste cum in zilele noastre rar mai poate fi intalnita. In numarul sau din decembrie 1972, revista Cinema nota urmatoarele: "A fost odata ca niciodata. Asa ar trebui sa inceapa istorisirea vietii de necrezut a tinerei artiste romance Naarghita". A fost odata ca niciodata o timida care a scos din ea tot ceea ce a fost mai bun si a uluit. Povestea continua: Naarghita se intoarce.    Din nou
"Incerc sa revin in viata publica cu emotii. Sunt mult mai mari decat la debut. A aparut un public nou, au venit generatii care nu ma cunosc, dar exista inca atatia oameni, unii chiar foarte tineri care mi-au ramas fideli mie si muzicii mele. Vreau sa cant din nou. Vocea e la fel de buna ca in urma cu 20 de ani. Am facut exercitii in toata aceasta lunga vreme"
Naarghita     Maturizarea
"Viata mea a trecut iute, anii au zburat pe nesimtite Epuizata de atatea turnee, sfasiata de pierderea celor mai dragi fiinte, toata stralucirea vietii mele a palit, viata de confort a disparut. Boala si plecarea mamei m-au indepartat de scena. Veniturile s-au anemiat. M-am trezit singura. Totul s-a spulberat in jurul meu. Maturizandu-ma brusc si dureros, am simtit brusc nevoie de liniste, de reculegere"
Naarghita  

---

Despre autor: