"Destabilizarea Pakistanului ar avea consecinte globale"

De cate ori vine vorba de subiectul "razboiului global antiterorist", ceva lipseste. Exagerarea unor parametri ai acestei realitati din secolul 21 si minimalizarea altora constituie baza denaturarilor privind cel mai sensibil subiect al timpului nostru. Lipsesc (presa romaneasca nu face exceptie) tocmai parerile si opiniile din lumea musulmana. Cu cat sunt ele mai autorizate, cu atat intelegerea temei de catre cititor e mai directa. In fond, cititorul de oriunde e si contribuabilul care sustine intreg acest nedorit si difuz razboi. Dreptul lui de a fi informat din toate sursele autorizate este cu atat mai mare.
In acest context, domnul Sanaullah, ambasador al Republicii Islamice Pakistan la Bucuresti, a avut amabilitatea sa acorde un consistent interviu ziarului "Romania libera".

>> Romania libera: Cum putem aduce mai aproape aceste doua tari, separate prin mare distanta, fundamente culturale si religioase, situare geopolitica? Ce este comun, totusi?
Excelenta Sa Sanaullah: In momentul de fata, economia constituie fluxul principal de apropiere. Intamplator, avem o traditie in privinta prieteniei dintre popoarele noastre si a intelegerii politice. Relatiile diplomatice au fost stabilite in 1964, urmate de schimburi regulate de marfuri, persoane si idei. Dupa 1989, lucrurile s-au schimbat prin dezideologizarea relatiilor. Acum, sectorul privat si sfera afacerilor dirijeaza noile relatii. In plan politic, Romania si Pakistan se sprijina reciproc la nivel international intr-o cooperare exemplara. Publicul nu stie toate acestea, dar diplomatii vad foarte bine roadele colaborarii. De cand Romania si-a fixat tinta de aderare la Uniunea Europeana, distanta parca a devenit mai vizibila. Dar tarile noastre sunt aliate in ofensiva antiterorista si actiunile lor sunt concrete. Posibilitatile de crestere a prezentei economice romanesti in Pakistan sunt foarte mari si eu actionez in aceasta directie. Ingineri romani IT si specialisti in petrol lucreaza deja in Pakistan. Rafinaria din Karaci e "romaneasca" in conceptie, iar in universitati predau matematica profesori romani. Comisia mixta romano-pakistaneza discuta periodic modurile de extindere a colaborarii. Vom deschide un consulat onorific la Iasi, iar sistemul de infratire intre orase se va extinde. In Bucuresti va fi ridicat un monument al poetului nostru national, Muhammad Iqbal, in timp ce Mihai Eminescu are deja un monument la Islamabad.

>> Mai e actuala teoria lui Samuel P. Huntington de "ciocnire a civilizatiilor?" Poate ca islamul iarta Occidentului faptul ca e atat de bogat, dar nu-i poate ierta faptul ca toata aceasta bogatie e crestina...
- Premisele lui Samuel Huntington par corecte, dar in profunzime sunt gresite. Sunt in contradictie cu realitatile de azi. Daca privim prin prisma unui "genocid cultural cruciat" asupra lumii arabe, da, e corect. Dar cauzele reale ale conflictului tin de lupta pentru energie, caz in care motivul diferentelor culturale devine fals. Toate aliantele intre state crestine, evreii si statele musulmane dovedesc acest aspect. Pakistan, Arabia Saudita, Egipt sau Iordania au excelente relatii cu lumea crestina, anuland o parte din concluziile lui Huntington. Britanicii, la fel, au relatii speciale cu musulmanii. Politica internationala de azi culiseaza de la state ideologice la state global integrate. Secularizarea lor le determina azi politicile, aspiratiile. Aspiratiile Pakistanului, de pilda, sunt diferite de ale Chinei, vecinul nostru de la usa de-alaturi. Aspiratiile americane obliga SUA sa munceasca enorm pentru a continua sa controleze o lume in care China creste fantastic. India hindusa, care are 140 de milioane de musulmani, are si ea aspiratii diferite. Ciocnirea civilizatiilor e mai degraba de interese economice decat de credinte si religii. Tarile islamice din Asia Centrala se orienteaza spre Rusia, si nu spre statele musulmane. Iata cum teoria Huntington nu mai e atat de relevanta.

>> Sunteti de un an la Bucuresti. Cati oameni care inteleg islamul ati intalnit in Romania?
- Contactele sunt limitate, dar am intalnit profesori universitari si studenti, ca si cateva organizatii neguvernamentale care, dincolo de expertii din MAE, inteleg mult din lumea musulmana. Ingrijorarile legate de terorism i-au facut pe unii oameni sa studieze fenomenul mai profund. N-am intalnit romani care sa acuze Pakistan de promovare a terorismului. Ne admira ca membri ai clubului nuclear, ne recunosc meritele in razboiul antiterorist, dar am intalnit foarte putini romani care stiu istoricul fondarii tarii noastre, al razboaielor de dupa 1947.

>> De ce vor americanii razboi cu Iranul? E posibila o astfel de evolutie?
- Parerea mea e ca deficitul de incredere dintre Iran si SUA a atins un prag critic. Acuzatiile sunt legate de nerespectarea Tratatului de Ne-Proliferare (NPT), dar Iranul spune ca tocmai conform acestui tratat doreste dezvoltarea nucleara in scopuri pasnice. Aceasta concesie nu le este acordata iranienilor. Se cer tot mai multe inspectii AIEA, dar sansele destinderii nu se intrevad, pentru ca Iranul nu vrea sa dea inapoi din punctul unde a ajuns deja. Daca gandim cinstit, nici un stat nu a obtinut legal tehnologia nucleara: America i-a "rapit" pe oamenii de stiinta germani, apoi fiecare "a furat" ce a putut, intr-o competitie nebuna. Pakistan nu a violat nici o lege internationala, iar statutul nuclear ne ajuta sa supravietuim. Clubul nuclear nu poate conserva exclusivitatea "celor cinci".

>> Romanii au o aplecare spre intelegerea miscarilor crestine centrifuge - sectele religioase -, dar nu si a islamului. In SUA, convertirile la islam se fac azi in mod accelerat. De ce se intampla asa?
- Multi oameni au observat ca animozitatile dintre crestinism si islam sunt exploatate in sens conflictual. Pentru a contracara aceasta perceptie avem nevoie vitala de oameni care sa inteleaga modul nostru de gandire si de viata, valorile noastre si, implicit, punctul nostru de vedere in modul cel mai corect. E cea mai buna forma de crestere a increderii. In fond, islamul e compatibil cu democratia.

>> Multi analisti au notat faptul ca Occidentul castiga in lumea islamica orice batalie - prin suprematie tehnologica -, dar nu si razboiul. Adevar dovedit in Afganistan, Irak, Palestina/ Israel. In pregatire, Iranul poate fi o noua confirmare. Care credeti ca e cauza rezistentei in fata democratizarii cu forta a societatilor islamice?
- Exista o realitate concreta si obiectiva atunci cand avem de-a face cu politici aplicate Estului asiatic si Orientului Mijlociu: aceea ca statele si liderii lor doresc sa fie respectati in context cu situatia din tarile lor, determinata de vointa si aspiratiile popoarelor lor. Fara amenintari, ci prin dialog, prin intelegere, prin asistenta. Dar, chiar si atunci cand statul e vulnerabil sau e slab, iar institutiile sale nu sunt prea puternice, el poate face fata unor amenintari, poate reactiona. Astazi SUA sunt inca marea superputere, dar nu pentru multa vreme, vin cu forta puterile emergente, blocul european, China, Japonia, care vor tempera consecintele prostiilor facute de administratiile americane. Nu este vina poporului american, ci al leadership-ului de la Washington. De ce trebuie ei sa foloseasca forta cu orice pret? De ce impun fara sa cunoasca realitatile de azi ale unor intregi civilizatii? Esecurile din Afganistan si din Irak sunt efecte directe ale politicii administratiei SUA. Credeti-ma, ei nu au cum sa castige nici in 100 de ani de acum incolo cu actuala lor strategie! Provocarilor lor se opun tot mai multe state care identifica treptat greselile. Mandriei lor excesive le poate da un raspuns adecvat chiar si ONU. Le poate da un raspuns si o tara ca Iranul, daca SUA nu-si schimba discursul agresiv. La fel se intampla si in Irak, unde esecul se contureaza pe zi ce trece. Deci nu vad o dezvoltare pozitiva in lume pana cand aceasta abordare a SUA nu e transformata intr-o alta, net pozitiva. Relatiile cu Orientul trebuie regandite profund. Conflicte nu sunt doar cu lumea islamica, Nord-Sud, Sud-Sud, cine vrea sa aiba suprematia cu orice pret in lume trebuie sa-si inteleaga mult mai bine competitorii decat o fac azi Statele Unite. Nu prin utilizarea fortei brutale, nu prin manipulari grosolane.

>> Dar cum, pentru ca spirala violentei creste in lume...
- Prin prietenie poti primi in inima, islamic fiind, un gand crestin, o punere impreuna a grijilor si o solutionare comuna. Trebuie sa ai totdeauna loc de compensatii cand vrei sa faci ca democratia sa functioneze, democratia nu trebuie sa fie negarea traditiilor tale milenare sau deturnarea brutala a destinului tau ca stat. Daca vrei ca valorile tale sa fie respectate, trebuie in primul rand sa le respecti tu insuti. Daca vii la mine si-mi spui ca tot ce practic eu in tara mea, in casa mea e gunoi si trebuie aruncat, ca traiesc ca un animal, sub imperiul unor forte intunecate, ma iertati, dar atitudinea mea va fi clar negativa. Trebuie tinute in echilibru valorile, prejudecatile, dar si contradictiile, nu prin dublu standard. Daca chiar crezi in suprematia democratiei, atunci trebuie acordata sansa Hamasului in Palestina, a islamistilor in Algeria, a fortelor islamice in Teheran, luand apararea cetatenilor altor state, grupuri care doresc autodeterminare. Trebuie sa-i faci pe oameni sa inteleaga faptul ca vrei cu adevarat un bine social si global, sa nu fii autoritar si sa vorbesti "de sus", altfel vei incepe sa fii la randul tau neinteles, apoi contestat. Ce impresie imi vei mai face daca-mi ordoni sa fiu "ca tine"?

>> Spre deosebire de batrana Europa, statele islamice sunt saturate de tineret. Ce ar trebui facut pentru ca acestia sa nu devina in masa "teroristi antioccidentali"? Exista semnale ca un astfel de proces se produce deja la nivel de generatie...
- Acest aspect al complexei situatii din Orientul Mijlociu e foarte real si isi are profunde origini. Din nefericire, distanta dintre tarile vestice, la nivel popular, si islamul militant din Asia este creata si dezvoltata de presa. Prejudecatile din mass-media, dirijate sau nu, au facut ca oamenii de pretutindeni sa acuze islamul pentru toate relele ce se intampla in lume. Au uitat de milioanele de musulmani stabiliti in tarile dezvoltate, in termenii somajului, izolarii, lipsei de scolarizare si educatie si al respectului pentru cultura lor, tratandu-i ca pe cetateni "second-hand". In Franta, Marea Britanie, Belgia si Germania lucrurile s-au acutizat. Am vazut cu ochii mei ce se intampla. Astfel, cei mai multi islamici din statele occidentale se simt frustrati si multi considera azi ca singura cale de raspuns la injustitii o constituie actiunea, o reactie dura. In cazul dejucarii in Marea Britanie a atentatelor prin deturnarea avioanelor in urma cu cateva luni, informatiile majore au venit din Pakistan, ceea ce dovedeste inca o data consistenta si seriozitatea noastra in lupta antiterorista la nivel global. Dar, sincer, cred ca situatia se va degrada in continuare. Traim un moment de ingrijorare profunda pentru noi toti. Situatia va continua cat injustitia va continua. In Irak, turnura spre violenta e aproape ireversibila. Acest fapt spune mult statelor dezvoltate, in special Americii. Statele din "lumea a treia", cum li se spunea, folosesc toate mijloacele si organismele internationale pentru obtinerea de rezultate si solutii corecte, in interesul reciproc, pentru problemele istorice nerezolvate. Responsabilitatea trebuie impartita, iar solutiile sa fie unanim acceptate. Terorismul trebuie abordat pragmatic, cu totii dorim un sfarsit al atacurilor sinucigase. In Islam sinuciderea e un pacat, dar moartea unui singur inocent subsumeaza moartea intregii omeniri. De cate ori trebuie sa murim ca sa vina pacea? CRIZA POLITICA
De cand l-a debarcat, la 9 martie, pe judecatorul Iftihkar Mohammed Chaudhry, presedintele pakistanez Pervez Musharraf se confrunta cu cea mai grava criza politica de la venirea sa la putere prin puciul din octombrie 1999.
De trei luni, tara este zguduita de numeroase manifestari de protest din partea avocatilor si a opozantilor. Opozitia a denuntat demiterea primului magistrat al tarii ca fiind o manevra a puterii pentru a evita orice contestare constitutionala inaintea alegerilor prezidentiale si legislative prevazute in 2007 si inceputul anului 2008.
Saptamana trecuta, ministrul informatiilor a cerut televiziunilor sa reduca emisiunile privind criza din jurul judecatorului Chaudry. Luni, presedintele Musharraf a emis un decret ce permite autoritatii independente de reglementare a media electronice (PEMRA) sa emita propriile directive, sa sechestreze echipamentele de difuzare, de distribuire sau de punere sub sigiliu a sediilor "ilegale". Trei televiziuni private, Geo, ARY-ONE si Aaj, au acuzat autoritatile ca le-au blocat difuzarea emisiunilor.
Fondurile destinate reconstructiei se pierd pe drum
>> In context, credeti ca alegerile viitoare din SUA vor schimba parametrii abordarii problemelor din Orientul islamic?

Excelenta Sa Sanaullah - Nu stiu, nu cred ca stie cineva daca viitorul executiv american va fi mai intelept. Dar toata lumea din America a constientizat faptul ca presedintele Bush a facut o mare greseala: in loc sa rezolve o mare problema, a declansat un infern, a generat in cascada actiuni sangeroase, distrugeri si haos. Scopul principal acum e reconstructia, a infrastructurii, dar si a increderii, demonstrand sinceritate. Afganistan si Irak au urgenta nevoie de asta, singur Hamid Kharzai, omul americanilor, nu face nimic, n-are audienta daca in toata tara pacea nu se simte: hrana decenta, educatie, siguranta, si nu ca oamenii sa calce cu picioarele un pamant plantat cu mine antipersonal aproape in intregime. Altfel, degeaba isi spun "salvatori", e un joc periculos ce se intampla acum. Comunitatea internationala a oferit 9 miliarde de dolari pentru reconstructia Afganistanului. Cat a ajuns in realitate acolo? Nici macar o treime! Nici o tara NATO n-a mai vrut sa trimita forte suplimentare acolo. Irakul, ca entitate actuala, e in pericol de a nu supravietui, iar implicatiile pentru statele vecine vor fi enorme. Irak constituie preludiul noii tinte, Iranul? Ce mai urmeaza, Siria, Turcia, Pakistan...? Daca ceva negativ, instabil, se va intampla in Pakistan, ca o crestere a colaborarii grupurilor extremiste din zonele tribale cu talibanii, de pilda, destabilizarea va avea consecinte globale. Talibanizarea societatii pakistaneze va fi o amenintare majora pentru noi, iar prin noi, pentru SUA. Isi asuma un nou executiv american astfel de consecinte?

---

Despre autor: