Recent intors dintr-un turneu in Damasc, Dan Puric ne-a impartasit cel mai mare vis al sau si ce ar face daca ar putea da timpul inapoi.

- Va amintiti care a fost cea mai neobisnuita reactie pe care ati reusit sa o starniti printre spectatorii dumneavoastra pana acum?

- In Siria s-a intamplat ceva foarte frumos. Tehnicianul meu mi-a povestit cum tehnicianul sirian aplauda in cabina. Ce Oscar mai mare decat asta pot sa imi doresc?

- Care dintre spectacolele dumneavoastra a avut parte de cea mai buna cronica de pana acum in presa straina?

- Cronicile straine cele mai bune le-am avut la „VIS“. In China, cel mai mult i-a impresionat „Hic, sunt Leones“.

- E publicul la fel de cald peste tot?

- Da, publicul se topeste, e la fel de primitor ca in tara ta. De exemplu, la Madrid, oamenii au fost extrem de calzi. Un batranel s-a ridicat in timpul reprezentatiei si mi-a spus ca il asteapta acasa mama-soacra, care e un lucru tot atat de universal ca spectacolul meu! A fost induiosator...

In momentul in care folosesti acest limbaj universal - al artei - Dumneze u apropie oamenii, ii leaga.



- Spectatorii din salile din Romania cum sunt?

- Inteligenti, sensibili si cu sete de cunoastere. Majoritatea este „furajata“ de bascalia de la televizor, dar cei care vin la teatru sunt extraordinari.

- Cum credeti ca ar fi aratat acum viata dumneavoastra daca Dumnezeu nu ar fi facut parte din ea?

- Ca cea a multor oameni care traiesc in tara noastra. As fi fost un trist, ingrijorat, sarac sufleteste.

- Ce secret ascund piesele dumneavoastra de se bucura de un succes atat de mare peste tot pe unde se joaca?

- Sunt descoperit in fata lumii. Mi-a dat Dumnezeu darul de a nu ma maturiza, in sensul barbar. Eu ma ofer fara centura de siguranta oamenilor.

- Care este cel mai mare VIS al lui Dan Puric?