2 Iunie 2007
La vremea asta, cand se foarfeca in draci procentajele celor care au votat la referendumul din 19 mai, opinia mea, complet separata, e ca adevarata problema ii priveste exact pe ceilalti, adica pe aceia care n-au venit la urne. Sunt deja multi, me
La vremea asta, cand se foarfeca in draci procentajele celor care au votat la referendumul din 19 mai, opinia mea, complet separata, e ca adevarata problema ii priveste exact pe ceilalti, adica pe aceia care n-au venit la urne. Sunt deja multi, mereu mai multi, iar la ei se afla cheia castigarii viitoarelor scrutinuri, indiferent care si cand vor fi ele. Dar, tot vorbind despre numai 44% din electorat, se omit in mod de-a dreptul ridicol cei 56% dintre cetatenii cu drept de vot pentru care circul parlamentar, balciul politic, tambalaul suspendarii si mitingurile referendumului n-au generat altceva decat alungare de la urne. Si dispret! Iar acolo au ajuns sa fie, din pacate, cei mai multi alegatori, pe care-i lasa rece si victoria lui Traian Basescu, dar si umilinta suferita de cohorta de partide care visau sa joace batuta pe spinarea capitanului de cursa lunga. Intrebarea e, totusi, cine ar trebui sa fie mai panicat de acest absenteism galopant: grupul partidelor umilite sau presedintele trecut din nou prin filtrul votului popular? Raspunsul cinstit si de bun simt este dat de cifre, in sensul ca, si daca ar fi fost invins, obtinand fie si un singur vot in plus fata de alegerile din 2004, Traian Basescu se putea declara multumit. Si cadea de pe un cal frumos. In schimb, daca cinci partide se vad nevoite sa-si imparta acum doar 25%, adica un sfert dintre voturile a 44% din electorat, o socoteala simpla ne-ar dovedi ca, toate la un loc, conteaza doar pe 11%! Mai departe, faceti dumneavoastra imparteala, cum va cade bine, cam cat ar reveni fiecarei formatiuni din coalitie si cat a pierdut fiecare in raport cu ce sufragii adunase la alegerile din 2004.

Asezati-le procentele cum vreti si tot n-o sa ajungeti la altceva decat la imaginea unui dezastru politic absolut, traversat de cele cinci partide in doar doi ani si jumatate. Or, sa nu-mi spuna nimeni ca punctual dramatic in care au ajuns semnifica altceva decat raspunsul propriului lor electorat la ceea ce i-au promis si ceea ce i-au oferit fiecare in parte. Mai mult chiar, aliantele conjuncturale, dar prelungite si impinse dincolo de orice acceptare rezonabila, s-au dovedit nu doar toxice in ambele sensuri, dar riscand chiar sa devina letale politic. Sigur ca in acest moment, cand prabusirile au fost confirmate la urne, liderii partidelor invinse incep sa se trezeasca. Unii dau bir cu fugitii din fata lui Basescu, gen premierul Tariceanu insusi, altii au dat in bilbaiala sau au amutit, ca Mircea Geoana, iar cel putin doi au si declarat ca ar vota chiar maine un nou Cabinet cu un nou premier. Este, de fapt, semnalul dat electoratului pierdut si pe care spera sa-l recucereasca prin … non-combat, amagindu-se in continuare ca alegatorii le masoara calitatile politice in functie de cum se pozitioneaza fata de Traian Basescu. Se inseala, insa, din nou, pentru ca, daca a existat cu adevarat o capcana intinsa de presedinte, atunci a fost nu lupta directa cu el, la care evident i-a provocat in mod constant, ci ignorarea propriilor lor programe si a propriului electorat. Pe care l-au pierdut! Asa se explica acum fuga generala de guvernare, tacerea defensiva a liderilor de partide, incercarile disperate de indepartare a asocierilor toxice de imagine si, nu in ultimul rand, intoarcerea la galop spre temele traditionale, indeobste populiste. Ma tem, totusi, ca e deja prea tarziu si ca in aer pluteste tot mai presant un aer de anticipate inspre toamna, lasate pe mana unui cabinet de tehnocrati…
Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana



Te-ar putea interesa si:

Vrei sa fii la curent cu cele mai importante stiri?
Urmareste-ne si pe Facebook
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
Facebook Twitter

Aboneaza-te la 9AM sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Opinie separata Cei care n-au (mai) venit.