L-am vazut pe Fidel Castro! (VIII)

Jurnalul National va prezinta in premiera un capitol din volumul al doilea al cartii "Lumea vazuta de un roman rupt in fund", care va aparea in curand in librarii. Dupa "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de catre NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei calatorii la Havana in 2001, dupa prabusirea comunismului.

Fidel Castro ramane in istorie drept unul dintre cei mai mari regizori mediatici. Si cand afirmam asta, nu ne referim la spectacolele transmise, timp de peste 45 de ani, de televiziunea cubaneza, ci la tragerea pe sfoara chiar a presei cubaneze si americane dinainte de Revolutie.

Pe cand se afla in Sierra Maestra, cu Armata sa rebela inca zdrentaroasa, Fidel Castro a exploatat pana la ultima picatura de sange nevoia de senzational a presei americane. In timp ce Administratia Eisenhower manifesta prudenta, daca nu chiar suspiciune, CIA mizand pe loviturile de stat date de sergenti precum Fulgencio Batista, la baza sergent dactilograf, ziarele si televiziunile americane ii fauresc si adancesc imaginea de Robin Hood al luptei impotriva Sistemului Putred. Atrasi  de senzational, jurnalistii americani dau navala in Sierra Maestro. Articolele lor elogioase au influenta nu atat in SUA, cat mai ales in Cuba. Elita din insula e fascinata de Marele Vecin. E suficient ca de dincolo de Stramtoare sa vina o adiere rece pentru ca presedintele sau Dictatorul sa se si nelinisteasca.

Una dintre cauzele caderii lui Batista a fost decizia Americii de a nu-i mai furniza arme dupa inabusirea unei rebeliuni militare din Cienfuegos prin bombardarea civililor. Pe cai confidentiale, Batista e asigurat ca ajutorul va continua, gratie unor tari din Carraibe. Pentru elita cubaneza, pentru ofiterii scoliti la Miami, masura e semnul ca Batista e in dizgratia Marelui Licurici. Reportajele mai mult decat binevoitoare sunt republicate in presa de la Havana sub semnul smereniei fata de ceea ce s-a tiparit  despre querillos in presa americana.

Si cum presa americana se bucura de un respect fara limite, elita cubaneza capata respect pentru Fidel Castro. Astfel, apar in SUA cateva materiale senzationale. E vorba mai intai de seria de editoriale iscalite in New York Times, intre 24 si 26 martie 1957, de prestigiosul gazetar Herbert L. Matthews, dupa vizita in Sierra Maestro, unde i-a luat un interviu lui Fidel Castro. Urmeaza, la 4 ianuarie 1958, un interviu cu Fidel Castro in revista Look.

INTERES MEDIATIC. Cateva saptamani mai tarziu, o echipa de la Columbia Broadcasting Systems vine sa filmeze guerrila la fata locului. Reporterii sunt cu atat mai mult atrasi de acesti Barbudos cu cat printre ei si-au facut loc si trei tineri nord-americani, fii de functionari de la Guantanamo. Pilotati de Celia Sanchez, ziaristii americani impart cu luptatorii lui Castro, timp de doua luni, viata de querillos. Intorsi in America, ei vor difuza documentarul de mare succes: "The Story of Cubaa€™s jungle Fighters" (Povestea luptatorilor din jungla Cubei). La 27 mai 1958, vine randul revistei Life sa publice un interviu cu Fidel Castro, continand si multe fotografii. Cele scrise in presa americana intaresc in Cuba credinta in steaua lui Fidel Castro.

Printr-un mecanism intalnit si in Romania postdecembrista, nici jurnalistii cubanezi, nici intelighentia de la Havana nu-si imagineaza o clipa ca ziaristii americani, marii, superbii ziaristi americani, ar putea fi trasi pe sfoara de Fidel Castro. In realitate insa, atat ecoul mediatic din SUA, cat si, mai ales, cele publicate, au la capat mana genialului regizor care e Fidel Castro. Cazul celebrului Herbert L. Matthews de la New York Times e cum nu se poate mai elocvent.

ARMATA FORTE. In cautarea unei publicatii americane, reteaua din Havana a contactat-o pe corespondenta New York Times in Cuba, oferindu-i exclusivitatea unui interviu cu Fidel Castro. De la New York s-a raspuns ca va veni insusi seful paginii editoriale, cunoscutul ziarist Herbert Matthwes. Printr-o operatie complexa, reporterul ajunge prin Havana si Santiago de Cuba in munti. Cand jurnalistul poposeste la Comandamentul din Sierra Maestro, Fidel Castro dispunea doar de optsprezece oameni. Pentru a-l face sa creada ca sunt infinit mai multi, structurati intr-o adevarata armata, impartita pe grupe de la douazeci la patruzeci de luptatori, el ii pune pe cei optsprezece sa dea navala la Comandament si sa raporteze, pe post de stafete, diferite actiuni militare inexistente. Noul venit spunea salutand: Comandante, agentul de legatura al coloanei nr. 8 a sosit.
Castro raspundea:
- Sa astepte.
In acelasi timp, prin fata Comandamentului cei optsprezece  treceau incolo si incoace in pas cadentat, pentru a lasa impresia unei agitatii neobisnuite. Mai mult, pentru a-l impresiona pe interlocutor, Fidel Castro sta lipit de el si-i vorbeste in soapta, motivand ca astfel l-ar auzi soldatii lui Batista. La 26 martie 1957 la Havana se ridica temporar cenzura. Interviul e publicat in presa cubaneza si e citit la radio. Ministrul Apararii reactioneaza, declarand ca totul e o fictiune, iar seful militar din Oriente jura ca nimeni nu putea trece de blocada instituita de trupele sale. Polemica declansata sporeste interesul mediatic. Doua zile mai tarziu, Herbert Matthews publica autograful lui Fidel si mai multe fotografii surprinzandu-l impreuna cu interlocutorul. Mai tarziu, in 1970, jurnalistul american va recunoaste in cartea sa, Fidel Castro, Paris, Editions Seuil, ca la 57 de ani, cu toata experienta sa (a acoperit Razboiul din Spania) a fost dus de nas de Fidel Castro, in asa fel incat nu si-a imaginat o clipa ca teritoriul Liber al Armatei Rebele nu era mai mare decat cei cativa metri patrati de cortul care-i apara de ploaie. Onest, Herbert L. Matthews va scrie despre Fidel Castro: "El stia ca are nevoie de publicitate. In acest domeniu el a avut totdeauna simt si talent. Interviul a fost una dintre loviturile sale cele mai stralucite. Tot ceea ce Fidel a avut de facut a fost sa-mi «vanda» personajul care era. A fost de-ajuns sa fie el insusi".

Punerile in scena sunt doar unul dintre mijloacele folosite de Fidel Castro pentru a manipula presa folosind apetenta acestuia pentru senzational. Pana la plecarea in exil, in Mexic, el s-a straduit din rasputeri sa provoace fapte menite a provoca scandal mediatic. In orasul Manzanillo, din Oriente, se gaseste Clopotul istoric pe care Carlos Manuel de Cespedes, mare proprietar liberal, l-a tras pentru a anunta debutul luptei impotriva spaniolilor. Sub numele de Demajagua, cum i se spunea haciendei lui Cespedes, Clopotul e pentru cubanezi o relicva sfanta. Tanarul Fidel Castro se gandeste sa-l aduca la Havana in cadrul unui ceremonial rasunator. Astfel ca, la 5 noiembrie 1947, dupa ce a strabatut intreaga Cuba, alaiul alcatuit din mii de studenti in delir intra in Havana.

Pe postament, timp de doua ore cat dureaza traseul prin capitala, sta tanarul de 21 de ani, Fidel Castro, intr-un costum inchis la culoare, cu dreapta pe clopot si cu stanga tinand un sfesnic de ceremonie. Intreaga presa de a doua zi se desfata cu fotografia lui Fidel Castro logodit cu Clopotul.

LOVITURA DUPA LOVITURA. Dupa moartea tragica a lui Eddy Chibas, liderul Partidului Ortodox care s-a sinucis in mod demonstrativ in noaptea de 5 august 1951, Fidel Castro face de garda la catafalc, in costum gri, cu cravata sobra, in timp ce toti ceilalti militanti purtau vesela camasa cubaneza, guayabera. Mai inainte, cat timp Eddy Chibas agonizase (11 zile), tanarul Fidel a stat de garda la Camera 321 a Spitalului unde fusese dus liderul Partidului Ortodox. Cum seara de seara mii de cubanezi vin in fata spitalului sa se intereseze de starea bolnavului, Fidel Castro isi asigura impactul mediatic. In zorii lui 10 martie 1952, Fulgencio Batista da lovitura de stat. Dupa ce a pus mana pe Comandamentul Armatei de la Fortul Columbia, fostul sergent dactilograf se proclama presedinte al Republicii. Profitand de moment, Fidel Castro da si el lovitura. La 24 martie 1952, el depune plangere impotriva lui Batista, la Tribunalul Constitutional de la Havana, pentru violarea Legii Fundamentale. Pe fondul lasitatii generale gestul starneste un imens scandal.

TRUCUL CU HARLEMUL. Un adevarat truc planetar pune la cale Fidel Castro cu prilejul deplasarii la Sesiunea Extraordinara a ONU dedicata celei de-a 25-a aniversari a organizatiei, intre 9 si 19 septembrie 1962. Reuniunea strange la New York vedete ale planetei: Hrusciov, Tito, Nasser, Nehru. Cum sa iesi in evidenta intr-un asemenea context? Foarte simplu. Instalat la hotelul Shelburn, pe Lexington Avenue, Castro face scandal ca i-a fost intesata camera cu microfoane. I se gaseste, in graba, cazare la Commodore Hotel. Refuza si merge la hotel Teresa, in Harlem, impreuna cu ai sai Barbudos, unde, de alfel, isi retinuse locuri de mai multe saptamani. Lovitura mediatica geniala. Mai ales ca la Hotel il viziteaza Malcom X, conducatorul Negrilor Islamici, poetul Allan Ginsberg, dar mai ales insusi Nikita Hrusciov!

---

Despre autor: