Intotdeauna m-am intrebat ce s-ar face presedintele daca nu ar mai fi bagat in seama. Adica sa nu i se mai raspunda la atacuri indiferent cat de nocive ar fi ele. Va asigur ca pentru Traian Basescu ar fi un chin sa taca. Nu concepe sa auda ecoul vorbelor rostite. Mult mai bine se simte daca politicienii criticati raspund in cor la acuzatiile aduse. Constat ca si cu ocazia mesajului adresat Parlamentului s-a urmarit indirect acelasi scop: reactivarea vechilor dispute. In numele unei asa-zise concilieri politice de dragul interesului national, s-a incercat provocarea unor lideri de partid care se afla la inghesuiala. Cativa dintre ei au reactionat imediat, considerand ca seful statului nu joaca cinstit atunci cand vorbeste de demisia Guvernului sau de alegeri anticipate. Singurul care nu a muscat din momeala a fost, surprinzator, premierul Tariceanu. De data asta liderul liberal nu a contraatacat, preferand sa vorbeasca despre stabilitatea guvernarii decat sa-i raspunda lui Basescu. Aceasta schimbare de atitudine, diferita de pozitia avuta de vicepresedintii PNL, ar putea sa surprinda. Deja au aparut comentarii privind o eventuala dorinta a primului ministru de a se da bine pe langa presedinte, ceea ce nu este cazul. Nu-l vad dispus pe premier sa abdice de la principiile sale chiar daca PNL are in acest moment o problema. Exista insa si voci care sustin parerea ca premierul ar fi stapan pe situatie din doua motive: primul, are rezultate economice bune cu Guvernul pe care-l conduce, fapt recunoscut si de organismele internationale, tendinta de crestere fiind valabila si pentru perioada urmatoare. Al doilea motiv consta intr-o posibila sustinere venita de la PSD, care da semne de cooperare cu liberalii dupa ce s-au simtit deranjati de mesajul lui Traian Basescu. Solutia din 2004 a fost inteleasa in diferite feluri, iar faptul ca seful statului ii impinge in fata pe democrati nu-i convine lui Mircea Geoana. Din acest motiv reusita motiunii de cenzura depusa de PD este riscanta pentru Emil Boc. Pesedistii s-ar putea sa puna piciorul pe frana, lasandu-i pe pedisti fara sustinerea asteptata, inclusiv la Cotroceni. Sincer vorbind, este greu de crezut ca exista timp suficient ca pana la vacanta parlamentara motiunea pentru demiterea Guvernului sa fie dezbatuta. Premierului ii convine. Il poate prinde toamna in functia de prim-ministru fara probleme. Va imaginati cum se vor comporta cei din PD. Sau in ce disconfort de comunicare va intra locatarul de la Cotroceni vazand cum clasa politica nu a pulsat la recomandarea sa facuta recent in Parlament.


Totusi, de ce ar fi dispus PSD sa fie langa PNL? Din interes, desigur. I-a cerut primului ministru cateva lucruri in masura sa revigoreze pozitia organizatiilor din teritoriu. Fonduri importante ii vor avea ca destinatari pe primarii PSD, liberalii avand grija, totodata, sa distribuie locurile care au apartinut pedistilor doar cu acordul social-democratilor. Mircea Geoana a mai cerut 30 de posturi in administratia centrala, solicitare acceptata, se pare, de conducerea PNL. Astfel de cereri si oferte nu au cum sa nu-i deranjeze pe cei care urmaresc inlaturarea actualului cabinet. Se fac intelegeri din mers, de cele mai multe ori fara cap si fara coada, o decizie luata dimineata fiind contramandata seara. Pentru primul ministru situatia este insa cu dus-intors. Strategia lui in ceea ce priveste relatia cu presedintele pare totusi sa-l favorizeze pe moment. Daca nu intra in clinci cu Basescu, preferand sa taca si sa faca, nu este exclus sa mearga pana la capat cu mandatul de prim-ministru. Repet, din punctul de vedere al cresterii economice, unde Executivul are meritul lui, Emil Boc si sustinatorul lui de la Cotroceni nu au motive sa forteze nota. Cel mult pot sa foloseasca tactica hartuirii pentru a forta o demisie de onoare a Guvernului PNL ca urmare a infrangerii la referendumul pentru reinvestirea presedintelui suspendat. Pe masura ce se departeaza in timp de ziua referendumului, si mesajul legat de esecul recent se stinge in intensitate. Apar noi teme de dezbatere si populatia uita de ingenuncherea adversarului de la guvernare. Cine crede insa ca liberalii isi vor taia singuri craca de sub picioare se insala. Nici macar Basescu nu se gandeste la astfel de minuni. Iar starea de asteptare nu-i convine. Atitudinea rezervata a partenerului de Alianta ii creeaza un disconfort politic cum nu s-a asteptat.