Integrare central-asiatica?

Ideea unei integrari tot mai stranse a tarilor Asiei Centrale a fost din nou ridicata recent de presedintele Kazahstanului. "Insusi Dumnezeu a dorit asa: o populatie de 55 de milioane de oameni, fara bariere lingvistice, cu economii care se completeaza reciproc, legaturi de transport si energetice. Aceasta regiune isi poate asigura singura necesarul de alimente, energie si asa mai departe. Ce-ar mai trebui?", se intreba retoric Nursultan Nazarbaev, citat de Nezavisimaia Gazeta.
Intr-adevar, statele acestei regiuni au multe lucruri in comun. Pe langa apropierea geografica, mai este si apropierea istorica, culturala. Cu exceptia tadjicilor, care vorbesc farsi, celelalte popoare - uzbeci, karakalpaki, kazahi, kirghizi, turkmeni - vorbesc limbi turcice, istoria lor impletindu-se intr-un tot unitar. Dar intrebarea de ce mai este nevoie pentru marea apropiere a tarilor Asiei Centrale, ridicata de Nazarbaev, presupune o sumedenie de raspunsuri. Fiecare din aceste cinci state are propriile motive - atat pentru, cat si impotriva.
Kazahstan
In opinia comentatorului economic independent Tuleghen Oskarov, o integrare economica si politica mult mai stransa a tarii lui cu alte state din Asia Centrala prezinta mai multe avantaje decat neajunsuri. Kazahstanul, spune expertul, este bogat in resurse energetice, iar Kirghizia si Tadjikistan dispun exclusiv de hidroenergie. "Ne completam minunat unii pe altii, nu doar in energie, dar si in agricultura si, practic, pe tot spectrul de ramuri economice. Pentru Kazahstan, acest lucru prezinta avantaje si pentru ca vecinii nostri au surplus de forta de munca, in timp ce noi ducem o lipsa acuta. Acest deficit este completat de muncitori uzbeci, tadjici si kirghizi.
Migratia din tarile vecine Kazahstanului are atat plusuri, cat si minusuri. Printre acestea din urma, Oskarov a inclus faptul ca muncitorii la negru din statele vecine au un nivel considerabil mai ridicat de islamizare si sunt reticenti in a se amesteca cu populatia kazaha. "Dar este oricum mai bine decat sa inlocuiesti forta de munca insuficienta cu chinezi" - crede economistul. Din aceasta cauza, Astana intreprinde demersuri pentru simplificarea integrarii muncitorilor straini in societatea kazaha. Anul trecut, cateva sute de mii de migranti ilegali din Uzbekistan, Kirghizia si Tadjikistan au fost legalizati.
Evident ca unitatea politica este rezultat al unitatii economice. Barierele administrative la o anumita etapa se tranforma in frana pentru dezvoltarea economica. Acest lucru este absolut evident in cazul dezvoltarii sistemului bancar al Kazahstanului. Bancile acestei tari, potrivit lui Oskarov, sunt acum exportatori de capital in republicile post-sovietice vecine. Dar toate investitiile, de exemplu, in economia uzbeka, se lovesc de serioase obstacole. Practic, sectorul bancar uzbek este inchis pentru bancile kazahe. In plus, regimul vamal si de frontiera dintre cele doua tari este departe de ideal. Toate acestea, impreuna cu un nivel ridicat al coruptiei, conduc la o contrabanda de amploare si la faptul ca "afacerile isi pierd sensul intre cele doua tari". Unitatea politica ar fi putut rezolva numeroase probleme. Dar, considera Oskarov, "vecinii nostri inteleg foarte bine ca economia de piata atrage dupa sine democratizare". De aceea, problemele procesului de integrare central-asitice nu apar intamplator. In ce priveste Kazahstanul, spune Oskarov, el este gata de integrare.
Kirghizia
Apelurile lui Nazarbaev pentru o mai stransa integrare si-au gasit intotdeauna ecou atat la nivelul conducatorilor, cat si al opiniei publice din Kirghizia, a declarat pentru Nezavisimaia Gazeta profesorul Zainidin Kurmanov. "Avem multe in comun cu tarile CSI - limba rusa, o istorie comuna, mostenirea sovietica. Suntem absolut constienti de faptul ca nimeni nu ne asteapta nici in Occident, nici in Rasarit - putem, in schimb, sa fim deosebit de folositori in spatiul post-sovietic. Si inainte de toate in Asia Centrala".
In Kirghizia, la fel ca, de altfel, si in multe alte tari din regiune, sunt deosebit de puternice pozitiile mediului kazah de afaceri. Acest lucru, crede Kurmanov, nu ii deranjeaza catusi de putin pe kirghizi, care nu se tem ca un Kazahstan mai puternic va inghiti, pur si simplu, micul lor stat. Nu deranjeaza Biskekul nici faptul ca, in cazul realizarii planului lui Nazarbaev, Kirghizia va fi nevoita sa imparta o parte a suveranitatii sale cu organele supranationale ale noii uniuni, asa cum se intampla in UE. Kurmanov este optimist: "Am trecut deja prin asta cand am intrat in ONU. Ca membri ai Organizatiei de la Shanghai (SOS) si ODKB, ne-am delegat o parte din drepturile noastre suverane structurilor supranationale, de dragul dobandirii anumitor obiective nationale. Asa ca perspectiva nu ne sperie."
Si, totusi, preocupa problema nivelului de participare intr-o uniune care risca sa fie dominata de membrii mai puternici, in defavoarea celor mai mici. Profesorul Zainidin Kurmanov este sceptic in privinta echitatii acestei balante: "Ar fi bine sa fie ca in Uniunea Europana, unde minusculul Luxemburg are aceleasi drepturi cu Germania, sa spunem; la noi, aici, in Asia Centrala, nu se poate, din pacate."
"Si asa, Kirghizia este privita ca o cioara alba pe fondul sistemelor autoritare ale vecinilor. Orientarile lor politice influenteaza si asa destul de puternic asupra conducerii noastre, din care cauza presedintii nostri incearca sa se transforme in mici <<turkmenpasa>>. Iar daca, in perspectiva Uniunii, ne asteptata variata unui catun din Evul Mediu, asa ceva nu ne convine", afirma Kurmanov.
Tadjikistan
"Nu cred ca toate republicile central-asiatice sunt la fel de pregatite pentru noi forme de cooperare", a declarat pentru Nezavisiamaia Gazeta directorul Centrului pentru studii strategice de pe langa presedintia tadjica, Suhrob Sapirov. Altceva este cand, in relatiile bilaterale, de exemplu intre Tadjikistan si Kazahstan, integrarea are un caracter mai pragmatic. Daca vorbim despre o integrare mai ampla in Asia Centrala, atunci, sustine expertul, avem deocamdata mai multe intrebari decat raspunsuri. Va exista o structura de stabilizare a relatiilor dintre participantii la noua organizatie sau nu? Tadjikistanul, spre exemplu, are anumite disensiuni cu Uzbekistanul: probleme legate de granite, de regimul vamal, de folosirea resurselor de apa. Relatiile de frontiera dintre tari continua fie dominate de regimul de vize. Desi in statutul EvrAzEs, la care Uzbekistanul a aderat anul trecut, se stipuleaza eliminarea vizelor intre participantii la aceasta structura. In plus, Uzbekistanul a minat, in ordine unilaterala, granita cu Tadjikistanul. Cum s-ar putea rezolva toate aceste probleme, in cadrul noii uniuni regionale, deocamdata nu este clar.
Turkmenia
In ceea ce priveste participarea Turkmeniei la o ipotetica aliata central-asiatica, expertii evalueaza sceptic o asemenea posibilitate. "Daca judecam dupa declaratiile facute de noul presedinte, este evident ca pretutindeni el vorbeste despre apartenenta republicii la statutul de neutralitate", sustine Andrei Grozin, adjunct al departamentului pentru Asia Centrala si Kazahstan din cadrul Institutului pentru CSI. Potrivit spuselor sale, este continuarea politicii externe promovata de Niazov si orientata spre dezvoltarea exclusiva a relatiilor bilaterale. "Dupa parerea mea, nici Nazarbaev nu vede Turkmenia ca pe un partener de perspectiva in proiectele sale de integrare" - este de parere expertul rus, adaugand ca daca aceasta tara va ajunge sa se maturizeze pentru o integrare mai stransa cu vecinii ei, asa ceva nu se va intampla prea curand.
Uzbekistan
La randul sau, politologul uzbek Farhot Tolipov crede ca factori care ar putea sa contribuie la integrarea Uzbekistanului cu alte tari central-asiatice sunt destui si sunt obiectivi. Piedici pentru o asemenea uniune sunt la fel de multe, dar ele au caracter subiectiv.
Ultimele demersuri de politica externa ale Uzbekistanului denota faptul ca, trecand la fazele finale ale reformarii statale, ideea integrarii Taskentului a fost amanata pentru alta data. Desi mediul de afaceri, mic si mijlociu, al Uzbekistanului are nevoie de libertate pentru deplasarea marfurilor sale si a capitalului intre tarile central-asiatice. In acelasi timp, marele capital oligarhic, dimpotriva, se opune deschiderii granitelor, dorind, astfel, sa-si pastreze pozitiile dominante pe piata uzbeka.
Insumand estimarile expertilor privind disponibilitatea statelor Asiei Centrale la formarea unei piete comune si, pe baza ei, a unei aliante politice mult mai stranse, se poate spune ca anumite premise exista in acest sens. Dar cat de curand vor reusi aceste state sa-si reglementeze divergentele de factua politica si economica, nu stie, deocamdata, nimeni.

---

Despre autor: