Confesiunile a doi artisti: Victor Erofeev si Andryi Zholdak

Publicul prezent la Festivalul international de Teatru de la Sibiu, pe linga faptul ca vede mari spectacole, are si sansa de a se intilni in cadrul unor conferinte cu importanti oameni de cultura.

Ieri, spectatorii veniti la Biblioteca Astra au putut asculta confesiunile unui mare regizor, ucraineanul Andryi Zholdak, si pe ale unui important scriitor rus: Victor Erofeev.

Erofeev a venit la Sibiu pentru a vedea montarea lui Zholdak, "Viata cu un idiot", spectacol inspirat de povestirea sa cu acelasi nume. Intrebat fiind daca isi recunoaste scriitura in spectacolul lui Zholdak, Erofeev a recunoscut ca, desi spectacolul este o opera independenta, spiritul lucrarii sale este pastrat intact. Spectacolul socheaza la fel de mult ca si textul, text care, desi a fost scris de el, simte ca nu-i apartine, ca i-ar fi fost parca dictat de o voce straina. "Povestirea asta e pentru mine ca un vizitator din cosmos". Scriitorul si-a amintit ca dupa ce a scris acest text in doar doua saptamini, i l-a citit unui prieten scriitor care l-a dsfiintat total, spunindu-i ca n-a auzit in viata lui o porcarie mai mare. Erofeev a aruncat atunci singurul exemplar in fundul unui sertar. Mult mai tirziu, l-a gasit intimplator si l-a citit, in lipsa de altceva, unor tineri scriitori. A avut un succes atit de mare, incit acum "Viata cu un idiot" a fost tradusa in aproape toate limbile pamintului, transformata in spectacol de teatru si in film. "Ce m-a mirat cel mai tare", a mai spus Erofeev, "este ca a avut un mare succes in tari care nu iubesc deloc URSS-ul. A avut succes in Romania, in Polonia, in Ungaria, unde am fost intrebat ce parere am despre revolutia lor din 1956. Le-am spus ca as fi vrut sa fi fost ungur atunci. Si chiar si la Lvov, orasul cel mai rusofob din lume, sute de oameni au venit sa ma vada la lansarea cartii si am depanat impreuna amintiri din URSS. Sigur ca un artist trebuie sa-si iubeasca tara, dar nu si cind aceasta este vinovata de crime. Cind au vazut ca sint la fel de antisovietic ca si ei, cititorii din lagarul comunist m-au acceptat si mi-au iubit cartile. "

Zholdak a spus povestea intilnirii lui cu lucrarea lui Erofeev. Ca intr-un film suprarealist, el a povestit ca in una din foarte rarele pauze pe care si le lua in timpul repetitiilor cu Hamlet, la Teatrul din Harkov, a iesit la o plimbare. Iar strada ce se deschidea in fata teatrului era, pe o distanta de un kilometru, acoperita cu carti. A mers pe linga acele carti, nedindu-le mare atentie, pina cind, a fost atras brusc de coperta uneia. "M-au atras culorile de pe coperta, eu sint uneori ca un animal salbatic care reactioneaza la culoare si la miscare. Tin minte ca era galben cu negru. Am cumparat-o imediat. Am dat pe ea cam echivalentul unui euro. Era "Viata cu un idiot" a lui Erofeev. Eu am o relatie aproape erotica cu cartile. Ma culc efectiv cu ele. Asa m-am lasat patruns si de aceasta carte pe care mi-am dorit din prima clipa sa o transform in spectacol. Si singurul loc unde am putut sa-l montez a fost la Sibiu."

---

Despre autor: