Doua titluri de valoare vor atrage in mod sigur atentia la apropiatul targ de carte de saptamana viitoare. Este vorba de cartea Ruxandrei Cesereanu, Naravuri romanesti (texte de atitudine) aparuta la Polirom si tot la Polirom, al treilea volum din seria Literatura romana in postceausism al lui Dan C. Mihailescu, care cuprinde eseistica precum si piata ideilor politico-literare.
Primele sale doua volume s-au ocupat de scrierile memorialistice si de proza. Textele au fost publicate in diverse reviste, dar, asa cum am mai spus, daca autorul nu ar fi avut rabdarea sa le stranga in volume, de buna seama ca s-ar fi pierdut in noianul timpului. Dan C. Mihai-lescu le-a pus cap la cap, facand astfel o lucrare de sine statatoare si desfasurand sub ochii nostri un spectacol care musteste de informatii si care, indiferent cat de contorsionata ar fi realitatea, probeaza pana la urma vitalitatea spiritului romanesc. Sa spun ca operatia autorului este chiar un gest patriotic poate sa para exagerat, dar chiar asa este. Cine mai are grija sa se ocupe de altii cand cei mai multi dintre noi suntem niste nombrilisti patologici?


Eseistica noatra post 89 nu putea sa inceapa decat cu cel mai important nume al epocii, Horia Patapievici. Textul scris acum 12 ani si publicat in 22 , aseaza in rama unei sinteze ferme acest fenomen uluitor care - mai incape vorba! - ne-a luat pe toti ca din oala. "Intreg high-life-ul eseisticii noastre de azi a fost de acord ca HR Patapievici i-a fost cea mai insemnata aparitie in cuprins de dupa 1989... Tanarul ciudat si erudit cu verb enorm si patrundere monstruoasa, adus de Alex Leo serban la Contrapunct in primele luni din 1990, este disputat acum de Romania literara, Dilema si 22 drept colaborator de prim plan, dupa ce intr-un interviu din Frankfurter Allgemeine Zeitung Andrei Plesu l-a deconspirat ca are 19 volume in manuscris, toate scrise inainte de 1989, Patapievici nepublicand nici un rand sub dictatura. Doamne, ce cariera il asteapta? De piatra sau de catifea?..." Randuri de acum 12 ani... Pe atunci HRP publicase Cerul vazut prin lentila si Zbor in bataia sagetii. Au mai aparut de atunci si alte titluri dintre care cel mai important este Omul recent. Dupa ani, intr-unul din volumele din seria Viata literara, Dan C Mihailescu a observat un lucru esential. HRP a ramas un om admirat si iubit, a fost, logic, si criticat, dar din pacate in ultima vreme a ajuns sa fie, incredibil, urat. Cum se explica aceasta? DCM explica - si subscriem - prin aceea ca nu mai suportam elitele. Nu le-am suferit pe timpul comunismului, dar atunci era firesc sa fie asa, dar in democratie parca acest gen de antipatie s-a intarit. In loc sa ne bucuram ca avem printre noi oameni care depasesc cu mult media, facem si facem si-i tragem in jos.. Acest al treilea volum este cel mai mare ca dimensiuni fiindca si materia este ingrozitor de densa si ofera medii de explorat dintre cele mai riscante. "Binevoitorii" te asteapta la cotitura. Iti vaneaza fiecare interpretare ca sa te catalogheze. De aceea, pentru a le combate apetitul securistic, trebuie sa fii liber. Iar Dan C. Mihailescu este. Spune mereu ce gandeste, cultiva elegant paradoxul, nu ocoleste cartile controversate cum, ar fi bunaoara, Istoria literaturii a lui Marian Popa, stapaneste contrariile si evita conformismele placide. Intalnim in carte pagini solide atat despre Sorin Dumitrescu cat si despre Nicolae Manolescu. Nu lipsesc Stefan Borbely, Cristian Badilita, Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon si Dan Ciachir. Admira aplecarea Ioanei Parvulescu spre interbelic si in general spre istorie, nu-l uita pe Iordan Chimet, - acest nedrept uitat -, il are in vedere pe Cicerone Ionitoiu, se intoarce cu dragoste spre Mircea Vulcanescu, apreciaza sagacitatea Martei Petreu si polivalenta Ruxandrei Cesereanu. Stilul are savoarea binecunoscuta si astfel nu am cum sa nu ma las cucerit de o formula ca eseul iasiot... "Cum de-a iesit din stufarisul baltit, din dulcegaria molcom idiotizanta, din abureala muscalo-viticola a Moldovei, din toata impaienjenirea paseismului cu alivenci si bisericism lenevos, atat spirit..." Iata un exemplu de ce inseamna stralucire stilistica si de umilire a eternei noastre limbi de lemn...

Fiindca am pomenit-o pe Ruxandra Cesereanu, atragem atentia asupra cartii sale, Naravuri romanesti. Volumul cuprinde texte care spre onoarea noastra au fost publicate pentru prima data in acest supliment. Mereu atenta cu ce se intampla in jur, avand, cum ar veni spus, organ pentru realitatea descompusa si fetida, coborand din fantasmele ei poetice si parasindu-si chiar si senzua-litatea spiritualizata, Ruxandra Ceserea-nu este poate unul dintre cei mai com-plecsi si completi autori care invioreaza turmentata cetate a literelor romanesti. Intalnim in carte texte "la zi" ca in Afacerea Dosariada si alte chestiuni, dar si portrete cu bataie lunga, de acum si poate pana in 2500, Lingaul, Licheaua, Impostorul, iar apoi Romaniile, eterna mahala, viata la bloc , la conserva... Evoca astfel cateva observatii ale regre-tatului Marian Papahagi despre acest tip de viata specific comunist, aducandu-ne astfel aminte ca traind astfel pana la urma ne distrugem fizic si psihic... Aceasta a fost omogenizarea, acesta a fost un plan ideologic, pus sistematic in aplicare Faptul ca acum acest habitat este evaluat la zeci si zeci de mii de euro este ca o razbunare a sistemului invins la suprafata...