Acesta era numele purtat intre Renastere si inceputul secolului al XIX-lea de colectiile celor care aveau destul loc de depozitare, dar si de expunere a tot felul de obiecte ce exprimau un anume gust pentru inedit si heteroclit. Puteau fi vazute acol
Acesta era numele purtat intre Renastere si inceputul secolului al XIX-lea de colectiile celor care aveau destul loc de depozitare, dar si de expunere a tot felul de obiecte ce exprimau un anume gust pentru inedit si heteroclit. Puteau fi vazute acolo medalii, antichitati, animale impaiate, scoici, insecte, cochilii, ierbare si chiar opere de arta. Se spune ca au jucat un rol esential in dezvoltarea stiintelor, mai ales prin difuzarea cataloagelor ilustrate, care permitea savantilor sa cunoasca noutati aflate departe de ei. Unele mai pastrau urme de superstitie si eres. Erau expuse mostre de sange de dragon sau scheletele unor animale mitologice ori imaginare precum unicornul. Prefer cuvantul inorog. Cel mai vechi cabinet de curiozitati pare a fi cel al lui Ole Worm (1588-1654), al carui inventar a fost publicat cu mare succes in 1655. Cel apartinand lui Honore da€™Urfe a rezistat pana in zilele noastre si este inca frecventat de evaluatorii de obiecte pretioase. Sir Hans Sloane a facut din cabinetul sau de curiozitati germenele unei institutii celebre, British Museum. Continutul era organizat in cateva grupe distincte, al caror nume latin ne spune destul de mult pentru a nu face apel la explicatii mai detaliate: "artificialia", "naturalia", "exotica", "scientifica". Cabinetele de curiozitati au fost inlocuite de institutii oficiale, in primul rand de muzee, dar si de traditionalele colectii particulare, inca importante in domenii precum entomologia (care se ocupa de insecte) si conchiliologia, misterioasa stiinta a scoicilor si cochiliilor. O colectie este definita in dictionar drept o grupare de obiecte ce apartin unei anume teme. Prea putin binevoitor, un medic si criminalist, Edmond Locard (1877-1966), autor al unui manual de filatelie, sustinea ca exista ceva patologic in comportamentul colectionarului. El inventeaza si un diagnostic, "syllectimania", foarte rar sau nicicand folosit. Pasiunea colectionarilor nu a fost afectata de aceasta apropiere. Patologie reala pare a fi cazul citat de Locard insusi, cel al unei doamne din lumea buna care isi pastra in pliculete, mentionand data si locul operatiunii, unghiile de la maini si de la picioare. Asta daca nu stim ce colectioneaza unele persoane importante. Chiar foarte. Acum cateva zile s-a stins din viata John K. Lattimer, profesor la Universitatea Columbia, colectionar de relicve militare precum gulerul patat de sange al presedintelui Lincoln, capsula de cianura cu care s-a otravit Hermann Goering, armuri medievale, carabine de pe vremea razboiului de secesiune si acuarele semnate Hitler. Nu va impresioneaza? Obiectul central al colectiei sale este penisul mumificat al lui Napoleon. Dupa infrangerea si capturarea acestuia la Waterloo, obiectele care i-au apartinut au constituit o expozitie itineranta, in care puteau fi vazute perii cu manere de aur pentru dinti, corp si chiar curatarea limbii, lenjerie de corp din cea mai fina lana. La moartea lui Napoleon, arborii care ii inconjurau mormantul de pe Insula St. Helena au fost transformati in aschii vandute ca suveniruri. Organul sexual a fost amputat de unul dintre cei care s-au ocupat de ramasitele sale pamantesti si vandut pe ascuns. Napoleon si-a mai pierdut parti ale corpului, doua fragmente de intestin, distruse intr-un bombardament in 1941. Convingerea ca obiectele sunt impregnate de spiritul posesorilor a ajuns la extreme in romanticul secol al XIX-lea. Scriitoarea Mary Shelley isi pastra inima raposatului ei sot intr-un sertar al mesei de lucru. Cele mai cautate obiecte erau (si uneori mai sunt inca) cele despre care se spunea ca i-ar fi apartinut lui Shakespeare. Istoria patetica a penisului lui Napoleon, greu de recunoscut astazi ca parte a unui trup omenesc, ne poate reaminti o fraza a lui Freud, care vedea in colectionar un mizantrop in cautarea unei compensatii. In zilele noastre, marii colectionari, ca Bill Gates, isi permit sa achizitioneze obiecte valoroase, dar acceptabile, ca un caiet al lui Leonardo, nu organe ale unor celebritati disparute. Poate ca a venit momentul in care trupul furtunosului Corsican va fi reintregit. Exista liste de sute de cuvinte ce definesc temele colectiilor, de la actiuni si titluri de proprietate (scripofilie) la bere (tegestofilie), trecand prin tigari (nicofilie), coji de oua (faleristofilie), fiare de calcat (siderofilie) si ajungand la funii de spanzuratoare (schoinopentaxofilie). De negasit termenii pentru potcoave de cai morti sau pentru cai verzi pe pereti.
Despre autor:
