Cine lasa deoparte partizanatul va observa ca - datorita urii si resentimentelor cu care se infrunta anumiti adversari, datorita lipsei lor de scrupule - diferentele dintre tabere aproape au disparut. Cu stiinta, dar mai ales fara stiinta, politicien
Cine lasa deoparte partizanatul va observa ca - datorita urii si resentimentelor cu care se infrunta anumiti adversari, datorita lipsei lor de scrupule - diferentele dintre tabere aproape au disparut. Cu stiinta, dar mai ales fara stiinta, politicienii seamana confuzii intelectuale si culturale in mintile deja incetosate ale multora. Basescu este campionul epocii post-Iliescu. Prin pozitiile sale antioligarhice si definitiile date oligarhiei, Basescu ataca simultan bunul simt, capitalismul si stiinta politica. In ciuda acestor pacate, el nu trebuie demis prin referendum. Dar merita sa i se atraga atentia ca greseste grav.
Nu vreau sa practic in acest spatiu un exercitiu intertextualist de stiinta politica, dar definitiile si descrierile date oligarhiei (de la Aristotel la Sartori) nu au mai nimic de-a face cu definitiile date de Basescu. Ipoteza ca Romania este condusa de un grup restrans de politicieni si afaceristi poate fi folosita cu succes in discursul politicianist, dar este complet lipsita de acuratete descriptiva. Este departe de realitate. Si de adevar. Chiar faptul ca votul din Parlament va fi probabil infirmat de votul popular demonstreaza ca regimul politic din tara noastra nu este unul oligarhic. Iar demiterea lui Basescu de catre Parlament demonstreaza ca regimul politic nu este o tiranie. Sunt mai multe argumente care demonstreaza ca Romania este inca departe de o democratie consolidata. Si atunci, ce fel de regim politic avem?
Ca sa raspund la aceasta intrebare, voi folosi un singur reper bibliografic din political science: opera lui Robert Dahl. Impotriva unor teoreticieni extremisti (marxisti sau fascistoizi), care la intrebarea clasica "Who Governs?" ("Cine guverneaza?/Cine exercita puterea?") raspundeau prin formulari sinonime de tipul "oligarhia" ("complexul militar industrial", "corporatiile", "imperialistii"), Dahl a demonstrat prin cartile sale ca exista o multitudine de centri de putere, influenta, control, autoritate. El a denumit aceasta realitate "poliarhie". Fenomenul multiplicarii centrilor de putere si influenta din anii '40 si '50 din SUA se petrece acum si in Romania. Tara noastra nu este nici o democratie consolidata, nici o tiranie, nici o oligarhie, ci o poliarhie. Nimeni nu detine puterea absoluta, nici o forta politica nu a reusit ca in ultimul deceniu sa ramana la putere de doua ori consecutiv. Echilibrul de putere este atat de fragil incat fortele care au castigat alegerile in 2004 (adica PSD & PUR) nu au putut nici macar sa formeze Guvernul. A urmat ceea ce cunoastem, iar conflictele dintre diferitele forte politice au condus la ruptura dintre partidele (PNL si PD) care formau Alianta DA s.a.m.d.
In realitatea sociala postcomunista se petrec doua fenomene: pe de o parte, s-a accentuat polarizarea dintre saraci si bogati (care sunt mult mai multi decat ceea ce inseamna oligarhie); pe de alta parte, fenomenul cresterii numerice si a influentei clasei de mijloc este tot mai evident. Deocamdata, baza sociala a politicului este inca fluida. In aceleasi partide coexista bogati, saraci, clasa de mijloc. De-abia de acum incolo se va petrece separarea apelor.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.