Dupa ce au facut vreo cateva fasoane de ochii lumii, UDMR a trecut cu arme si bagaje in barca sustinatorilor suspendarii presedintelui Basescu. Intregul joc al Uniunii de la inceperea tambalaului a fost purtat pe principiul cat se poate de romanesc:
Dupa ce au facut vreo cateva fasoane de ochii lumii, UDMR a trecut cu arme si bagaje in barca sustinatorilor suspendarii presedintelui Basescu. Intregul joc al Uniunii de la inceperea tambalaului a fost purtat pe principiul cat se poate de romanesc: "Da-te-n colo, vino-ncoace!". Daca la inceput au respins ideea PSD pe motiv ca Romania are nevoie de stabilitate, liderii Uniunii au descoperit, incet-incetisor, ca Basescu a siluit Constitutia, document care le este foarte drag celor din UDMR, atunci cand asta le convine. Asa au facut si in 2004 dupa alegerile prezidentiale. In cele cateva zile cand nu se stia cu certitudine cine va forma Guvernul, Alianta PNL-PD sau PSD-PUR, UDMR a marsat, fara prea mare convingere, pe ideea ca Executivul ar trebui constituit in jurul formatiunii care a obtinut cele mai multe voturi, recte PSD. Cand s-au prins ca Basescu nu-l va pune prim-ministru pe Nastase sau pe Geoana cu niciun chip, UDMR s-a suparat rau de tot pe social-democrati cand Ion Iliescu l-a gratiat pe Miron Cozma. Motiv pentru a trece de partea Aliantei. Bineinteles, alaturi de acela ca "tara are nevoie de stabilitate, de cooperare intre guvern si presedinte, bla, bla, bla". Si uite asa ne-am pricopsit pentru a treia legislatura cu "fetele" din UDMR. Placa cu stabilitatea si nevoia unei colaborari stranse intre presedinte si premier a fost invocata si acum, in favoarea necesitatii suspendarii. Daca am lua de bune gogosile pe care le vand liderii Uniunii, am putea crede ca cel mai responsabil partid din tara asta este cel al unei minoritati nationale. Daca dam la o parte retorica insipida a lui Marko Bela ramane tristul adevar ca oamenii acestia ar face orice ca sa ramana la putere. De aproape 11 ani incoace, UDMR a capusat ca si celelalte partide resursele tarii, cu mentiunea ca au avut un paravan mai bun decat celelalte partide. Tematica drepturilor minoritatilor a justificat codoslacul cu partidele de dreapta, dar si cu cele de stanga. In plus, prezenta constanta la guvernare i-a scutit de stresul scoaterii a tot felul de dosare ce succede schimbarea de regim. Asta pana la Monica Macovei. Zsolt Nagy are probleme mari cu Justitia in acelasi dosar cu Codrut Seres, iar DNA este intrigat de cat de bine poate castiga un poet minor ca Marko Bela. Am vazut cum parlamentarii juristi ai UDMR, in frunte cu Gyorgy Frunda, au facut si mai fac inca o opozitie aproape turbata la proiectul legii ANI, semn ca averile demnitarilor maghiari ne pot rezerva surprize, daca autoritatile statului ar fi lasate sa-si faca treaba. Cum Macovei a ramas atata vreme in functie pentru ca a fost sustinuta de Basescu, iar acesta a catalogat deschis ca "nelegitim" guvernul in care s-au lipit iar cei de la UDMR, este firesc ca maghiarii au sustinut suspendarea, chiar daca formal conducerea a recomandat parlamentarilor Uniunii sa voteze cum le dicteaza constiinta. Iar "constiinta" le-a spus ca nu-i nicio problema sa se asocieze cu PRM, PSD si PC, partide care, impreuna cu PD, isi disputa dominatia asupra electoratului maghiarofob. Asta arata ca, de fapt, retorica nationalista a UDMR este doar de fatada. Cel putin, maghiarii considerati "radicali", grupati in jurul lui Laszlo Tokes, joaca cu toate cartile pe fata: vor autonomie teritoriala si basta. Pe cand UDMR reia tema in preajma alegerilor, mai pune cate o contra rivalilor din UCM speriindu-i pe maghiari ca divizarea voturilor ii va lasa fara reprezentare parlamentara, dar renunta rapid cand li se suplimenteaza ciolanele primite de Miticii de la Bucuresti. Contrar celor afirmate de Vadim si de Funar, UDMR nu este o amenintare la adresa integritatii statului roman, Verestoy si compania simtindu-se foarte bine in compania balcanicilor romani. UDMR este o amenintare la adresa democratiei romanesti ca si celelalte partide care vor sa-si confiste electoratele pentru a-si vedea linistiti de treaba. De exemplu, PSD ii sperie pe cei saraci cu taxa unica ce i-ar saraci si mai tare si i-ar imbogati pe cei deja bogati, doar ca saracii sa nu observe ca PSD a fost partidul care a sfidat cel mai mult populatia prin coruptia liderilor sai. UDMR face cam acelasi lucru, dar pe un electorat "de nisa".
Despre autor:
