Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strabourg a condamnat recent Romania pentru incalcarea dreptului la un proces echitabil in speta "Danila versus Romania". Judecatorii au constatat ca cetateanul Costica Danila din Constanta a fost condamnat
Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strabourg a condamnat recent Romania pentru incalcarea dreptului la un proces echitabil in speta "Danila versus Romania". Judecatorii au constatat ca cetateanul Costica Danila din Constanta a fost condamnat la patru ani de inchisoare pe baza unor probe mai mult decat indoielnice. La data de 8 martie 2007, CEDO a admis plangerea lui Danila, caruia i-a acordat daune morale pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat. Responsabili de asa-zisa eroare judiciara sunt trei judecatori de la Inalta Curte - Stefan Mateescu, Mircea Aron si Maria Coca-Cozma, care, pe baza unui simplu autodenunt, nesustinut in instanta de autorul lui, au admis un recurs al Parchetului si l-au condamnat pe Danila la patru ani de inchisoare cu executare, pentru luare de mita. Initial, omul fusese achitat atat la fond, la Tribunalul Constanta, cat si in apel la Curtea de Apel Constanta. Chiar daca Danila a primit daune morale, e drept neinsemnate in comparatie cu anii de inchisoare suferiti, pierderea parintilor sai, care au murit de inima rea pe perioada detentiei, reprezinta de departe cea mai mare lovitura. Hotararea de condamnare a Romaniei data de judecatorii europeni in acest caz este o lectie de cum nu trebuie facuta Justitia in Romania. De care ar trebui sa tina cont mai ales procurorii anticoruptie, care s-au obisnuit - prost - sa faca si sa desfaca dosare pe baza unor simple declaratii de martor sau autodenunturi.
O ancheta fortata
Costica Danila, azi in varsta de 60 de ani, din Constanta, a fost arestat in noiembrie 1995 de catre procurorii constanteni, in urma unui autodenunt formulat de mituitoarea Carmen Despa, patroana unei societati comerciale. Danila, director la Agentia Credit Bank din Eforie Sud, a fost acuzat ca ar fi primit mita de la Despa suma de 500.000 de lei, precum si bunuri in valoare de 650.000 de lei vechi pentru a aproba transferul unui dosar de credit de la agentia din Cernavoda, la cea din Eforie Sud. Demn de retinut, Carmen Despa avea credite nerambursate de circa 400 de milioane de lei catre banca si, la scurt timp dupa autodenunt, a disparut din tara nefiind de gasit ani in sir. Mandatul de arestare emis de procurorii constanteni a fost anulat de Tribunalul Constanta la circa o saptamana dupa momentul arestarii, ca neintemeiat. Danila a fost ulterior trimis in judecata, printr-un rechizitoriu emis de Parchetul Tribunalului Constanta, pentru infractiunea de luare de mita.
Tribunalul Constanta, prin sentinta penala nr. 32 din 19 februarie 2007 l-a achitat pe inculpat, argumentand ca nu exista probe impotriva sa. S-a mentionat faptul ca denuntatoarea a fugit din tara si nu a putut fi gasita pentru a-si sustine in fata judecatorilor autodenuntul depus la Parchet. In locul lui Carmen Despa a aparut, ca martor, concubinul ei, care a relatat o situatie de fapt indoielnica. Achitarea s-a mai sprijinit si pe lipsa probelor materiale ale mitei, autodenuntul fugarei si "marturia" concubinului fiind singurele elemente pe care s-au bazat procurorii. Sentinta de achitare a lui Danila a fost mentinuta si de Curtea de Apel Constanta, care, prin decizia nr. 73 din 30 mai 1997 a respins ca nefondat apelul declarat de Parchet.
CEDO a scos adevarul la suprafata
Costica Danila s-a plans Curtii de la Strasbourg, pentru incalcarea dreptului sau la un proces echitabil, cerand condamnarea statului roman si obligarea acestuia la plata de daune materiale de 50.000 de euro si morale de 536.000 de euro, pentru anii de puscarie suferiti.
Acuzatiile sale privind incalcarea dreptului la un proces echitabil s-au bazat pe doua aspecte: lipsa audierii sale in recurs si absenta denuntatoarei in fata instantei. Analizand cele doua capete de cerere, CEDO a constatat ca in ambele situatii a fost violat articolul 6, punctele 1 si 3 din Conventia Europeana privind Drepturile Fundamentale ale Omului. In dosarul 53897/2000, CEDO a condamnat Romania la data de 8 martie 2007 si a acordat daune morale extrem de mici - doar 3000 de euro. Cu privire la lipsa audierii in recurs, instanta europeana a constatat ca aceasta contravine cerintelor unui proces echitabil, mai cu seama dupa cele doua solutii de achitare anterioare, precum si faptul ca judecatorii supremi aveau obligatia sa-l intrebe pe inculpat daca doreste sa mai depuna probe noi, daca are concluzii noi de formulat sau alte aspecte in favoarea cauzei sale.
Cu privire la neaudierea denuntatoarei in fata instantelor, CEDO a constatat ca solutia de condamnare s-a bazat intr-o masura determinanta doar pe autodenuntul formulat la Parchet. Ca n-a existat nici un demers al judecatorilor supremi de a incerca sa o citeze la ultimul domiciliu cunoscut sau de a-i afla adresa din Germania, unde concubinul ei a sustinut ca s-ar afla. CEDO a mai statuat ca inculpatul Danila a fost privat de dreptul de a se confrunta cu denuntatoarea in fata instantei, de a-i pune intrebari si a se dezbate in contradictoriu.
Hotararea CEDO in acest caz ar trebui sa duca la revizuirea deciziei de condamnare si stabilirea raspunderilor magistratilor care au generat "eroarea", si care au calcat un om in picioare pentru a acoperi, probabil, excesul de zel al colegilor procurori de la Constanta. Verificarea prestatiei judecatorilor si procurorilor revine Consiliului Superior al Magistraturii.
Dezastru la ultima instanta
In disperarea de a-si acoperi masura arestarii si trimiterii in judecata, procurorii au declarat recurs, cerand condamnarea inculpatului.
Cand nimeni nu mai credea intr-o rasturnare de situatie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a facut pe plac procurorilor constanteni, admitand recursul si condamnandu-l pe Costica Danila la patru ani de inchisoare pentru luare de mita. Recursul s-a judecat la primul termen, nu s-a luat declaratie inculpatului, desi acesta a fost prezent, si nu s-a administrat nici o proba in plus fata de cele administrate la fond. Completul de judecata s-a limitat sa faca o simpla reinterpretare a probelor existente la dosar. Din punct de vedere legal, a condamna o persoana in recurs, care anterior a fost achitata, si fara a face propria cercetare judecatoreasca, reprezinta o incalcare flagranta a dreptului la un recurs efectiv, pentru ca acesteia nu-i mai este lasata nici o cale de atac la indemana. In Justitia romana o asemenea procedura este insa si azi la ordinea zilei, anumiti magistrati neintelegand ca in astfel de situatii se impune casarea cu trimiterea la rejudecare.
Astfel, la 15 iulie 1998, un complet al Sectiei penale format din judecatorii Stefan Mateescu, Mircea Aron si Maria Coca-Cozma, asistat de procurorul Ion Bonini, a pronuntat sentinta de condamnare, motivand ca probele de la dosar ar dovedi pe deplin mita. Nici un moment nu s-a pus in discutie absenta denuntatoarei in fata instantei sau lipsa probelor materiale. Tot rationamentul condamnatoriu s-a bazat pe autodenunt si "marturia" concubinului si a fost rezumat in trei randuri: "Aceste declaratii se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza, fiind deplin dovedita comiterea faptei de catre inculpat si vinovatia acestuia". Imediat dupa pronuntarea condamnarii, directorul Danila a fost incarcerat. A stat in penitenciar pana la data de 17 decembrie 2002, cand a fost eliberat. In timpul detentiei, parintii sai au murit de inima rea. Danila a trebuit sa-si vanda apartamentul si masina pentru a acoperi nevoile familiei sale.
Omorat de Justitia romana
Cea mai cunoscuta eroare judiciara este probabil cazul Marcel Tundrea, barbatul care a stat nevinovat 12 ani in inchisoare. Acesta a fost condamnat in anul 1992 la 25 de ani de inchisoare dupa ce a fost gasit vinovat pentru violarea si uciderea unei fetite de 13 ani. Gorjeanul a negat in permanenta ca a comis faptele, iar in 2004 un test ADN a demonstrat ca acesta nu are nici o legatura cu faptele de viol. Din acest motiv, dosarul lui Marcel Tundrea a fost redeschis si rejudecat de Tribunalul Brasov cu gorjeanul in stare de libertate. Barbatul a fost achitat doar pentru acuzatia de viol nu si pentru cea de crima. Procurorii au sustinut in continuare ca Marcel Tundrea a fost cel care a ucis-o pe fetita de 13 ani, dupa ce un detinut din Penitenciarul Targu-Jiu a declarat ca gorjeanul ar fi recunoscut acest lucru intr-o discutie privata pe care a avut-o cu el. In replica, Marcel Tundrea a spus ca denuntatorul sau este un detinut care trebuie sa stea ani multi in inchisoare si care, astfel, se bucura ca mai poate sa iasa din spatele gratiilor pentru a fi adus la procesul de la Brasov. Procesul nu s-a mai finalizat, Marcel Tundrea murind la inceputul acestui an de boala de plamani pe care a dobandit-o in perioada detentiei.
Drama Vioricai Visan
Un alt caz de acest gen a fost dezvaluit de ZIUA in cursul anului trecut. Viorica Visan, din Comarnic, a fost arestata in 1994 de catre procurorul Constantin Placinta, agresata si amenintata de anchetatori sa recunoasca o fapta pe care nu a comis-o, fiind apoi trimisa in judecata si condamnata, fara probe, pentru uciderea soacrei sale. Drama Vioricai Visan a inceput in toamna lui 1994, cand soacra sa a disparut de la domiciliu. O serie de rude au opinat ca Viorica Visan a omorat-o si a ascuns cadavrul. Cazul a ajuns pe mana procurorului Constantin Placinta, de la Parchetul Tribunalului Prahova, care a reusit prin amenintari si constrangeri sa o determine pe femeie sa recunoasca evaziv fapta. Nu s-a facut reconstituire la fata locului si nici nu s-au descoperit armele crimei. Desi femeia si-a retractat declaratia, a fost trimisa in judecata. Viorica Visan a fost condamnata de judecatorii Tribunalului Prahova la primul termen de judecata, la 16 ani de inchisoare. Apelul a fost respins, tot la primul termen de judecata, de un complet al Curtii de Apel Ploiesti, prin simpla copiere a sentintei de la fond, fara nici o motivatie asupra apelului declarat. A urmat recursul la Inalta Curte, pe care judecatorii l-au respins. Dupa zece ani, Parchetul Tribunalului Prahova a luat in considerare autodenuntul fiului condamnatei, Florin Cristian Visan, care a marturisit ca el a comis crima pe fondul certurilor si consumului de alcool. Parchetul a inaintat o cerere de revizuire, iar Tribunalul Alba a achitat-o pe Visan printr-o sentinta penala ramasa definitiva prin neapelare. Dupa zece a ani de detentie grea, femeia a fost pusa in libertate.n


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.