Credinta noastra are de-a face si cu cele ce sunt in istoria noastra

Preacucernici frati preoti, Preacuviosi parinti calugari, Preacuvioase maici, Iubiti fii sufletesti,...Citind, recitind si meditand Evangheliile observam ca ele sfarsesc cu Invierea lui Isus Domnul. Mai exact, ele nu descriu evenimentul insusi al Invierii, cat mai ales ofera marturii despre acesta: femeile purtatoare de mir, venind foarte de dimineata la mormant, gasesc piatra rasturnata de pe mormant, iar mormantul era gol; vad ingeri stralucitori care spun ca El este viu; merg si spun apostolilor care, precum femeile, constata ca trupul lui Isus nu se mai afla in mormant; in nelinistea si framantarea lor, Isus inviat li se arata, oferindu-le bucuria si pacea, oferindu-le Euharistia.

Invierea lui Isus inaugureaza o lume noua, lume in care nu mai functioneaza legile pamantene limitate si imperfecte, ci legile Imparatiei vesnice, legi pe care numai cel credincios, numai cel ce crede le accepta, le aplica si depune marturie inca din viata aceasta, lasan-du-se intalnit si intalnind pe Isus Cel inviat in Tainele Bisericii, asa precum cei doi ucenici, in drumul lor spre Emaus, il intalnesc si-L recunosc pe Isus Cel inviat „la frangerea painii” (cf. Lc. 24,30)...

Credinta noastra nu are de a face numai cu cele ale vesniciei, numai cu cele ce sunt dincolo de lumea noastra; credinta noastra are de a face si cu cele ce sunt in lumea noastra, in istoria noastra... Cine mai poate inlatura povara nelegiuirilor, a intunecimilor, a ignorantei si a necredintei care s-a instalat in lume precum o piatra mare? Cine? Aici este asteptat raspunsul credintei. Piatra a fost rasturnata de Atotputernicia Celui pe care nu-L putea tine mormantul si moartea. Atunci, daca noi, crestini fiind, am contribuit la punerea pietrei mari a relelor si a necredintei pe usa mormantului Celui care omora moartea, atunci, tot noi, crestini de convingeri fiind, trebuie sa contribuim cu forta iubirii la a nu impiedica cu nimic pe Cel Atotputernic sa rastoarne piatra. Aceasta este marea provocare pentru crestinism! Acesta este raspunsul credintei! Nu mai avem nici un drept in a mai amana intalnirea cu Isus Cel inviat. Nu mai avem nici un drept in a-L opri, prin nelegiuire si neincredere, in a restaura toate si a le face noi...

---

Despre autor: