Armata invizibila

Acum cateva zile guvernul polonez a adoptat o lege care interzice tuturor celor ce au colaborat cu politia politica comunista sa detina functii in aparatul de stat, partide politice, presa si institutii academice, sau sa ocupe pozitii executive in companii private. Potrivit acestei legi, persoanele nascute dupa 1972 care se afla in asemenea pozitii (cca. 300.000), trebuie sa declare in scris, sub prestare de juramant, daca au fost sau nu ofiteri, informatori ori colaboratori ai serviciilor secrete comuniste. Aceste declaratii vor fi verificate de o institutie special creata, iar persoanele care se dovedesc ca au facut declaratii false vor pierde drepturile cetatenesti pe o perioada de zece ani.
Jefuirea emigrantilor
Cand nu a mai fost nimic de furat in interiorul tarii, dictatorul comunist a insarcinat serviciul sau de spionaj sa mute furtul in afara hotarelor. Toate serviciile de spionaj fura, pentru ca informatiile politice si militare de care au nevoie nu se gasesc pe strada. Dictatorii comunisti erau insa atotstiutori si nu aveau nevoie de informatii. Ei au transformat serviciul lor de spionaj intr-un mecanism menit sa rezolve problemele de nerezolvat ale comunismului - de la salvarea economiei falimentare pana la obtinerea de bani reali, convertibili, pe care sistemul lor politic nu i-a putut produce.
In 1955, cand am devenit ofiter DIE, jecmanirea emigrantilor era deja o arta. Acestia erau ademeniti sau santajati de DIE sa-si lase parte din avere rudelor din tara, reale sau inventate, care n-au primit niciodata nimic. Un bilant retrospectiv prezentat lui Ceausescu in 1976 arata ca in ultimii zece ani DIE extorcase peste 18 milioane de dolari de la emigranti. Suma nu este uriasa pentru standardul de azi, dar a fost semnificativa pentru contul lui Ceausescu. La mijlocul anilor 1960, vanzarea de evrei, germani si romani a devenit o alta specialitate a DIE. In 1978, cand m-am rupt de Ceausescu, acest targ de sclavi adaugase peste 400 milioane de dolari la tezaurul tiranului. In acelasi an, Comitetul Politic Executiv al PCR a analizat activitatea de spionaj industrial a DIE din ultimii cinci ani, si a concluzionat ca ea a ajutat Romania sa economiseasca 600 - 800 milioane de dolari furand din Occident tehnologiile pe care Romania ar fi trebuit sa le cumpere.
Prestigiousul ziar american The New York Times a informat ca Guvernul polonez a extins aceasta masura si la ofiterii deplin conspirati ai fostului serviciu de spionaj comunist, a caror identitate a fost pana acum tabu, si si-a exprimat speranta ca exemplul Poloniei va fi urmat de alte foste tari socialiste. Recenta condamnare a comunismului roman da sperante celor ce au luat calea exilului ca activitatea DIE/CIE, care i-a terorizat in anii lui Ceausescu, va fi in sfarsit, dezvaluita public. Aceasta deconspirare va avea dubla semnificatie: va expune erezia conceptului de spionaj comunist, si va identifica membrii armatei secrete care a jefuit Occidentul ca sa-l imbogateasca pe Ceausescu si pe unii membri ai guvernelor ce i-au succedat.
Dictatorii comunisti, si apoi fostul presedinte Ion Iliescu, au facut tot ce le-a stat in puteri ca sa convinga Romania ca nu exista deosebiri fundamentale intre serviciile de spionaj comuniste si cele occidentale. Lozinca "ei spioneaza, noi spionam" este unanim acceptata de opinia publica romana. Nimic nu este mai neadevarat. Serviciile occidentale au sarcina de a obtine informatii menite sa protejeze tara impotriva agresiunilor externe. Serviciile comuniste sunt politii politice externe ale dictatorului, precum si mecanisme pentru furt de proprietate straina sub protectia imunitatii diplomatice.
Democratia si economia de piata se bazeaza pe proprietate privata. Comunismul si economia centralizata se bazeaza pe proprietate furata. Constitutia Romaniei comuniste a stipulat ca bogatiile tarii - naturale, industriale, agricole, financiare - apartin guvernului si Partidului. Cu alte cuvinte, comunismul a transformat furtul intr-o politica nationala inscrisa in legea fundamentala a tarii. Partidul si guvernul comunist au nationalizat apoi mosiile, industria si bancile, iar politia lor politica a trimis in inchisori si lagare de munca o buna parte a proprietarilor acestora. In 1950 comunistii si-au indreptat furtul catre patura cea mai saraca a tarii. Fortand taranii sa intre in colhozuri, ei le-au furat pamantul, animalele si uneltele de productie.
In mai putin de zece ani de la "eliberarea" Romaniei de catre Armata Rosie, economia tarii se baza aproape integral pe proprietate furata. Si, cum pofta vine mancand, furtul s-a indreptat apoi impotriva institutiilor care l-au constitutionalizat: partidul si statul comunist. Dupa o scurta perioada de conducere colectiva exercitata de Comitetul Central si mai tarziu de elita sa, Biroul Politic, Gheorghiu-Dej a furat puterea politica, ideologica si organizatorica a partidului. Apoi Ceausescu si-a insusit si functiile supreme ale statului, transformand Romania intr-o sinistra oranduire feudala la mijlocul secolului XX.
Notitele generalului Sarbu
La mijlocul anilor 1990, D-l Petre Mihai Bacanu, atunci editor sef la Romania Libera, mi-a dat trei agende de lucru ale generalului Teodor Sarbu, pentru care ii adresez din nou multumiri.
Generalul Sarbu a fost unul din cei mai apropiati subalterni ai mei in DIE. Curand dupa ce am primit azil politic, el a murit intr-un accident care pare a fi fost inscenat de Securitate. Agendele sale se refera la anii 1973, 1976, 1977, si au 1008 pagini numerotate ce contin notitele generalului. In ziua de 23 iunie 1973, el consemna:
"Sedinta la tov. ministru Doicaru. Decret privind organizarea si functionarea D.I.E. 363/23.06.73.
1. DIE - se org. si functioneaza in M.I.
2. DIE - subord. nemijlocit comandantului suprem".
Asta e tot ce a scris generalul Sarbu in legatura cu acel document de importanta cardinala pentru mafia spionajului lui Ceausescu. Asta a fost de fapt esenta a ceea ce Doicaru si subsemnatul au spus despre decret in acea memorabila sedinta. Si asta a fost, in fond, ceea ce Ceausescu vroia ca ofiterii DIE sa stie in legatura cu Decretul 363, care a fost - si a ramas - unul din cele mai secrete documente din istoria Romaniei comuniste.
Nume fictiv - Mihai Podeanu
Vazuta prin perspectiva istoriei, DIE a fost un fel de mafie externa a dictatorului comunist. Ca in orice mafie, cadrele DIE au fost invaluite in deplin secret. In 1978, cand am cerut azil politic in SUA, lumea stia ca eram secretar de stat in guvernul roman, dar nimeni - nici macar sotia si fata mea - nu cunostea ca eram de fapt seful armatei de spioni industriali a Romaniei.
In 1955, cand am devenit ofiter DIE, am fost incadrat sub numele Mihai Podeanu, si Podeanu am ramas toti cei 23 de ani cat am lucrat acolo. Pana si salariul meu lunar a fost platit tot lui Mihai Podeanu, care a primit un set complet de documente de identitate, civile si militare, inclusiv buletin de populatie, legitimatie de ofiter si carnet de membru UTC (apoi PMR) pe numele Mihai Podeanu.
Pentru restul lumii insa, inclusiv pentru fostii mei colegi din Securitatea interna, eu fusesem trecut in rezerva si transferat la Secretariatul General al Consiliului de Ministri. Ca atare, DIE mi-a confectionat un alt buletin de identitate si o carte de munca ce atestau ca Ion Mihai Pacepa era salariat civil al Consiliului de Ministri, si in decursul anilor mi-a eliberat numeroase adeverinte (pentru plata chiriei, inscrierea fetei la scoala etc.) care atestau acelasi lucru. Aceasta legenda si-a pierdut din eficienta dupa 1972, cand am devenit secretar de stat la MAI, dar apartenenta mea la DIE a continuat sa ramana secreta.
Majoritatea ofiterilor operativi ai DIE au avut dubla identitate. Confectionarea de catre DIE a documentelor fictive necesare legalizarii acestor identitati contravenea insa legilor in vigoare, potrivit carora buletinele de identitate trebuiau emise de Militie, cartile de munca de Ministerul Muncii, si carnetele de partid de organe PCR. Aceasta ilegalitate a fost eliminata in 1973, cand instructiunile de functionare si organizare ale DIE au fost inlocuite de Decretul 363, care i-a dat dreptul, printre altele, sa aiba ofiteri deplin conspirati, sa creeze duble identitati si sa confectioneze acte de identitate fictive.
De ce tinea Ceausescu decretul la secret
In 1975, Doicaru s-a dus la primul-ministru Manea Manescu cu proiectul unei Hotarari a Consiliului de Ministri pentru reglementarea curierului diplomatic, pe care Decretul 363 il subordonase DIE.
"Ca sa semnez HCM-ul trebuie sa vad Decretul 363," a conditionat Manescu. Doicaru, care ii detesta ingamfarea si voia sa-i plateasca polite vechi, i-a sugerat sa ceara aprobarea lui Ceausescu. Eram langa Doicaru si l-am auzit pe Ceausescu tipand ca apucat prin telefonul scurt: "C-Cat iti da CIA ca sa-i spui ce e in Decret?" Manescu a semnat imediat HCM-ul, fara a mai intreba nimic.
De ce aceasta grija excesiva pentru a pastra secretul Decretului 363? La mijlocul anilor 1990 am prezentat pe larg acest decret intr-un serial de articole publicat tot in acest ziar. Aici voi spune doar ca Ceausescu nu voia sa se afle ca Decretul 363 a transformat spionajul Romaniei intr-o armata personala, invizibila restului conducerii de partid si de stat, ale carei sarcini principale au fost exportarea cultului sau in Occident si furtul de valuta necesara infaptuirii planurilor sale megalomaniace.
Ceausescu nu voia, de asemenea, sa se stie ca Decretul 363 a imputernicit DIE sa dea grad militar oricarui salariat, indiferent de functie, din sistemul Ministerului de Externe si al Comertului Exterior, din Ministerul Turismului si ONT, din Ministerul Constructiilor si Arcom, din Departamentul Cultelor, Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie, precum si din orice alta institutie de stat sau cooperatista ce desfasura activitati in strainatate.
Ceausescu nu voia sa se stie nici ca Decretul dadea dreptul DIE sa plateasca acestor ofiteri deplin conspirati salarii secrete, in lei si valuta, peste cele primite oficial de la institutia in care lucrau, si sa ii foloseasca atat in interiorul tarii, cat si in strainatate.
Comandantul Suprem semneaza intrarea DIE in legalitate
Decretul 363 a fost semnat de Ceausescu la 23 iunie 1973. Imi aduc aminte de acea zi ca si cum ar fi fost ieri. Ceasul de pe biroul meu arata cateva minute dupa ora 9, cand a sunat telefonul scurt. "Tovarasul va invita la dansul impreuna cu tov. Doicaru!" Era vocea melodioasa a lui Costica Manea, seful de cabinet al lui Ceausescu. "Aici e senin si soare" a adaugat el conspiratorial, informandu-ma astfel ca Ceausescu era bine dispus. Doicaru ma astepta la capul scarii.
"E totul asa cum am discutat?", ne-a intrebat Ceausescu.
"Cuvant cu cuvant", a raspuns Doicaru, ingrosandu-si vocea de bariton.
"Ati pus aici tot ce va trebuie ca DIE sa devina legal?", a intrebat din nou Ceausescu, continuand sa rasfoiasca decretul.
"Tot, tovarase Comandant Suprem", am confirmat.
"Inclusiv dreptul de a confectiona identitati si acte fictive?"
"Inclusiv, tovarase Comandant Suprem".
Ceausescu a pus pe birou decretul deschis la ultima pagina si l-a batut de cateva ori cu palma ca sa-l tina deschis. "Cine are copie dupa el?"
"Copie?", a intrebat Doicaru stupefiat. "Nici Dumnezeu n-o sa vada decretul asta, tovarase Comandant Suprem!"
Un minut mai tarziu Ceausescu a semnat decretul cu Mont Blancul lui gros cat un carnat, dupa care l-a sunat pe Manea. "Da-mi un numar da decret," i-a cerut Ceausescu. "Si scrie doar <<DIE>> in registru".
Ironiile lui Maurer
Curand, ofiterii deplin conspirati ai DIE au impanzit toate esaloanele ministerului de Externe. Primul adjunct al ministrului, Cornel Pacoste, era colonel deplin conspirat al DIE pe care Ceausescu voia sa-l faca prim-ministru (in 1989 devenise deja vice-premier). Adjunctul ministrului Petre Burlacu era, de asemenea, colonel deplin conspirat. Seful directiei consulare, Dumitru Badescu, seful serviciului curieri diplomatici, Anghel Ionescu, si adjunctul sau, Petre Sandulescu, erau alti trei colonei deplin conspirati. Multi din sefii directiilor de spatii geografice devenisera de asemenea ofiteri deplini conspirati. Tot asa au fost majoritatea ambasadorilor din principalele tari NATO. La doar cateva zile dupa ce am primit azil politic in SUA, presa occidentala a anuntat ca Ceausescu a inlocuit 22 de ambasadori - ale caror state de salarii ca ofiteri deplin conspirati erau semnate de mine.
Cu riscul de a ma repeta, dau cuvantul lui Ion Gheorghe Maurer, care nu s-a sfiit sa ironizeze, in stilul sau, aceasta armata invizibila a lui Ceausescu. "Stiti ce-o sa se intample daca puneti cacat pe umerii fiecarui ofiter conspirat pe care-l aveti in cladirea asta?", m-a intrebat Maurer in timpul unei convocari a salariatilor din sistemul comertului exterior care a avut loc in ianuarie 1974 la sediul ministerului. "Pana si acoperisul sandramalei o sa miroasa a latrina!"
Maurer a avut dreptate. In 1974, DIE avea deja 560 de ofiteri deplin conspirati. In sistemul comertului exterior (minister si intreprinderi de import-export). Colonel Nicolae Nicolae, ministru secretar de stat, colonel Constantin Stanciu, ministru adjunct, colonel Constantin Olcescu, directorul general al vamilor, si general Nicolae Raceu, directorul de personal al MCE, sunt doar cateva nume din aceasta armata conspirata a DIE.
Celelalte ministere economice majore, Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie, Camera de Comert si Departamentul Cultelor erau, de asemenea, pline ochi cu ofiteri deplin conspirati ai DIE.
Aceasta armata de ofiteri deplin conspirati era remunerata de DIE cu dolari cash, cu salarii suplimentare in lei depuse pe CEC-uri secrete, cu posturi in tari vestice si cu promovari in functii. Era natural si omenesc ca membrii ei sa acorde prioritate sarcinilor primite de la DIE. Iar sarcina DIE-ului era furtul. Toti furau pentru DIE, deoarece numai asa isi puteau mentine posturile privilegiate si salariile suplimentare. In putinele cazuri cand asemenea functionari au neglijat intentionat sarcinile primite de la DIE, ei au fost schimbati din posturi. Erau destui romani care abia asteptau sa aiba privilegiul de a lucra in occident sau de a face macar calatorii periodice in strainatate.
Mii de ofiteri acoperiti
In iulie 1978, cand am facut ruptura cu DIE, aceasta avea 2780 de ofiteri conspirati si 500 deplin conspirati. Cu alte cuvinte, unul din fiecare 7000 de cetateni ai Romaniei era ofiter acoperit al DIE. In acelasi timp CIA, care apara intreaga lume libera impotriva comunismului si a uriasului sau arsenal nuclear, avea doar un salariat pentru fiecare 13.000 de cetateni. De ce aceasta enorma diferenta? Pentru ca DIE devenise factotum in activitatea de politica externa, economica si tehnico-stiintifica a Romaniei, dupa cum Securitatea era factotum in viata ei interna.
In ultimii saptesprezece ani, Romania a demolat majoritatea barierelor ridicate de comunisti intre ea si restul lumii, precum si intre romani, si o noua generatie se straduie sa dea tarii o noua identitate nationala. Din pacate insa armata invizibila a lui Ceausescu a ramas aproape intacta si a inceput sa-si imbogateasca propriii membri. O buna parte a celor 3280 ofiteri conspirati ai DIE au devenit nouveaux riches si au reusit sa-si ascunda apartenenta la spionajul lui Ceausescu deoarece acesta i-a dotat cu carti de munca, livrete militare, buletine de identitate si alte acte fictive ce atesta ca ar fi lucrat in institutii civile. Aceasta face ca Romania si Rusia sa fie singurele tari din fostul bloc sovietic in care identitatea spionilor comunisti ce au instrumentat Razboiul Rece continua sa fie invaluita in secret.
Legea deconspirarii ofiterilor politiei politice interna si externa a Poloniei comuniste adoptata de guvernul din Varsovia zilele trecute s-ar putea sa aduca insa aer proaspat si in Romania.

---

Despre autor: