Catusele timpului

Uniunea Scriitorilor din Romania a organizat vineri o intalnire literara la Penitenciarul de Maxima Securitate Rahova. O dimineata in cadrul programului "Primavara poetilor". Fata de prima intalnire de anul trecut de la Rahova, poetii carcerei, multi dintre ei "vietasi" ori autori de LCM-uri (Lovituri Cauzatoare de Moarte), au venit cu noi numere ale revistei "Club C", dar si cu un coleg ce absentase la prima lor intalnire cu scriitorii: Miron Cozma.
Penitenciarul de Maxima Siguranta Rahova. Filtrul de securitate. Suntem cinci reprezentanti ai Uniunii Scriitorilor. Gardianul ne scaneaza dintr-o privire si ne pregateste pentru intrarea in puscarie. Va trebui sa-i lasam "mobilele" si "buletinele". Gardianul e amabil si informat. "Sunteti de la Uniune, nu-i asa?". Apoi, ne vinde repede un pont: sunt deja inauntru si cei de la Realitatea TV si Pro TV.
O asteptam pe purtatoarea de cuvant a penitenciarului, Johanna Popescu. Rastimp in care aflam ca nici cei care sunt angajati la puscarie n-au voie sa-si foloseasca peste trecerea de "filtru" telefonul mobil. Facem o mica regie despre intalnirea noastra cu cei "de pe Rahova". Hotaram sa citim fiecare trei poeme din noile noastre carti, apoi moderatorul nostru, prozatorul Constantin Stan, ii va invita si pe detinuti sa citeasca din textele lor.
Johanna Popescu soseste la filtru. Ne lasam condusi printre usi metalice, porti masive, dispozitive electronice, gratii. Ajungem intr-o curte interioara si de acolo intr-o sala de conferinte ultramoderna. Aici sunt adusi cei care au aptitudini pentru literatura. Mai intai barbatii, un grup numeros de 40-50, apoi femeile, extrem de discrete, sunt cam sapte. Incepe lectura. Citesc primul. Sala aplauda. Observ ca privirile din fata mea se duc toate spre usa. Intra Miron Cozma. E intr-un trening alb si are favoritii pierduti intr-o linie subtire ce-i deseneaza destul de bine fata. Ia loc in extrema randului ce da spre usa. Are ochelari prin care ia pulsul locului, al prezidiului cu scriitori, al cameramanilor. La un moment dat ii scoate, semn, probabil, ca e sigur de lumina lirica ce-l inconjoara.
Eminescu alunga gandurile de automutilare
Din cei aproape 2300 de captivi ai Penitenciarului de Maxima Siguranta Bucuresti Rahova, sunt destui de numerosi cei care activeaza la cenaclul saptamanal "Catusele Timpului". Un cenaclu in care se citesc productii noi literare ori se dezbate pe o tema anuntata. Corbu Constantin, detinutul de la Rahova care se ocupa de revista Club C, are propriile sale amintiri despre cenaclul din penitenciar. "Am participat la doua sedinte ale cenaclului si m-am convins. In prima sedinta s-a vorbit si au fost recitate versuri din creatia Luceafarului poeziei romanesti, Mihai Eminescu. Am fost placut surprins vazand cum detinuti de varste diferite au recitat cu seriozitate si talent versuri din cele mai frumoase creatii ale Luceafarului. M-a impresionat mai ales un tanar caruia nu i-am retinut numele ce tinea in mana o culegere de poezii, recitand "Doina", iar pe mana lui am vazut cicatricele unei mai vechi automutilari. M-am gandit asa, daca poate recita acele versuri duioase scrise de Eminescu, cum a ajuns sa se automutileze? Nu l-am intrebat, dar cred ca acum nu mai are gandurile de automutilare. Si daca este asa, mai mult nu trebuie. Daca ceea ce faci iti place, capeti o liniste in suflet si o stare de bine fata de lucrul implinit", a concluzionat detinutul Corbu Constantin.
La Rahova, "Catusele Timpului" se pregatesc sa sarbatoreasca un an si jumatate de cand exista impreuna cu revista "Club C". Pe langa bucuria revistei si a discutiilor literare si culturale, detinutilor le lipsesc cartile valoroase la zi si intalnirile cu profesionistii scrisului. Uniunea Scriitorilor, prin vocea secretarului ei, Gabriel Chifu, pune la cale o colaborare institutionalizata cu penitenciarul si detinutii de la Rahova. Urmeaza in viitor o intalnire lunara a celor de la "Catusele Timpului" cu un mare scriitor si, de asemenea, ca scriitorii sensibilizati de soarta detinutilor sa doneze un fond important de carte la zi.
Miron Cozma in 169 de poeme
Fostul lider al minerilor a ajuns la intalnirea organizata de catre Uniunea Scriitorilor pentru detinutii de la Rahova, si nu pentru "Luceafarul Rahovei, Miron Cozma", asa cum au dat stirea unele televiziuni, cu cateva minute intarziere de la inceperea lecturii progamate pentru "Primavara poetilor".
"Sunt Miron Cozma" s-a prezentat detinutul incarcerat pentru mineriade, declarand in fata colegilor de suferinta ca si in "sistemul penitenciar se creeaza frumosul". Cozma a spus ca cei ce conduc inchisorile romanesti ar trebui sa se axeze mai mult pe acest tip de comunicare si de terapie prin arta. "Poezia mea? As vrea sa constatati chiar ca eu sunt o surpirza pentru mine: poetul Miron Cozma. Poezia mea s-a nascut dintr-un destin profesional. La noi la mineri sunt doua culori: alb si negru. Am sa va citesc din ultimele poezii pe care le-am scris. Ma aflu la poezia 169 de cand am fost incarcerat. Sunt interesat de ideea de moralitate, poezia cu vers lung si rima imperecheata", si-a prezentat cu multa convingere scrierile Miron Cozma.
Din cele 169 de poeme pe care le-a scris de cand a fost reincarcerat, Miron Cozma a citit doua de dragoste, "pentru noua lui iubita", Elena Kremers, o bruneta care seamana cu fosta sa muza, Marinela Nitu. Pentru Elena Kremers, care a inaintat divortul fata de sotul ei in Germania din dragoste pentru fostul lider al minerilor, Miron Cozma a rostit cu voce sigura, de bariton: "Cand razi, iubito, simt, cu mare satisfactie cum se-nvineteste ura/ si cred ca iti imaginezi ca si-ar dori sa-mi inchida si mie gura /in glasul meu ai spus ca este uneori o manie ca o cascada in clocotire/ Dar pentru tine, insa, in ochii mei plini de lumina/ sunt doar urme proeminente de iubire/ Cand simt ura in jurul meu, ai observat si tu, ca sunt naprasnic ca un foc/ Tu ma iubesti si-asa si-mi spui ca in viata eu sunt adevaratul tau noroc", a recitat Cosma vineri la Rahova. "Pentru mine faptul ca am inceput sa scriu ma uimeste si ma incanta, imi face viata mai frumoasa in puscarie, de asta spuneam eu ca sunt liber si in puscarie", a marturisit Cozma.
Cand nu se gandeste la muza si iubire, autorul de texte lirice Cozma pune in cuvinte toata credinta lui despre lumea in care traieste, dar, mai ales, despre conducatorii acestei lumi. "Politicianismul infect nici dupa ani de puscarie nu m-a imbolnavit/ Cand mi-au administrat viermii lor/ ca sunt imun nu s-au gandit/ Cand voi fi liber/ le voi da impreuna cu cei imbolnaviti de ei un aspru tratament", a scris Cozma in poemul 169. Criticii literari pot sta linistiti. Poetul Cozma se va lasa de poezie dupa ce va iesi din inchisoare si va scrie o carte despre mineriade.n
Diamante blestemate!
Nu in mod intamplator, cenaclul detinutilor de la Rahova se cheama "Catusele Timpului". Timpul psihic, interior, se dilata in celula sub forta necrutatoare a asteptarii. AMR-ul (Au Mai Ramas) e instanta de masurare a timpului pentru detinutii de toate pedepsele, de la "vietasi" la cei cu detentie mai scurta.
Amprente ale AMR-ului le poti gasi si cerceta pe peretii celulelor, in diferitele locuri de intalnire ale detinutilor, dar, mai ales, in textele scrise in carcera. Sub pecetea unui timp al asteptarii, viata din literatura puscariasilor si din realitatea propriei celule ia formele cele mai frustre, induiosatoare ori de cainta.
In 2006, tot la "Primavara Poetilor", la Clubul Central al Penitenciarului Rahova, intr-o sala friguroasa, citeam impreuna cu mai bine de 120 de detinuti revista "Club C". In ea, articole scrise de "vietasi" despre "Tratatul despre disperare" al lui Soren Kierkegaard ori despre "Dublul discurs". Unul dintre acei "vietasi", de zece ani la Rahova, parasit de familie, aproape de 60 de ani, gasise in scris o terapie eficienta prin care putea sa-si alunge ispitele lumii de afara, demonii trecutului si pe cei ai prezentului. Astfel, "vietasul" scrisese poezii cu titluri precum "Despartire", "Pe ganduri", "O inima asteapta".
Detinutii care au citit vinerea trecuta spera ca terapia scrisului sa le poate aduce si altceva decat alinare. Ei au intrebat in ce conditii le poate aparea o carte. Argumentul ca, dincolo de compasiune si biografia speciala a fiecaruia, mai presus sta valoarea literara a fiecaruia i-a pus pe ganduri. Emil Istrati, se pare un urmas al lui Panait Istrati, pe care l-a evocat si comentat printr-un fragment din "Chira Chiralina", a citit poemul "Diamante". "M-am nascut diamant blestemat (...) De unde, Doamne, atatia demoni pentru fetele mele?". Ionita Sorin a fost la un pas de a lasa asistenta fara grai. Dupa ce a ascultat un fragment din romanul scris de Gabriel Chifu, "Visul copilului care paseste pe zapada fara sa lase urme", aparut la Polirom in 2004, un fragment in care era vorba despre un personaj, Spaniolu, care ciordea prin Franta. Ionita Sorin a spus ca personajul exista si ca el chiar ciordea in Franta. Realitatea romanului lui Gabriel Chifu era aceeasi cu realitatea lui Ionita Sorin, detinutul care a citit urmatoarele versuri: "amprenta locului isi spune cuvantul/ sa fiu o pasare traind in mediul cenusiu din inchisoare/ din toate ramane doar Cuvantul".
Putin umor
Cititorul care va rasfoi revista detinutilor de la Rahova, "Club C", va ramane uimit de cate resurse de umor au cei care traiesc o viata "in alb si negru". In numarul din decembrie al acestei reviste, putea fi citit "Putin umor - Lirica contemporana". In fapt cateva texte parodice culese, scrise sau auzite in puscarie, texte demne de orice antologie a umorului carceral. Astfel, titlurile acestor poeme sunt usor de "descifrat", atat pentru "scriitor", cat si pentru "ascultator". "Seara pe deal", "Fiind somer, paduri cutreieram", "Balada unuei creier mic", "Ce-mi doresc eu mie, dulce Romanie" au fost cateva mostre din incredibilele resurse de umor ale puscariasilor de la Rahova. Prezentam in continuare cateva fragmente din aceste poeme.
Seara pe deal
Seara pe deal, Gheorghita
se suie cu jale,
Bea ca un porc si cade de-a dura
la vale!
Tuicile curg, clar izvorand
din bidoane,
De un cupon, bea pana ii trece de foame!
Fiind somer, paduri cutreieram
Fiind somer, paduri cutreieram
Si ma culcam ades langa furnale
In bratul drept actiunile tineam
Iar dividendele scadeau agale.
Un freamat lin trecea din om in om:
"De maine, vom bloca un drum de acces!"
Insa Guvernul de-amagea cu-n alt cupon.
Din sindicate, praful s-a ales.
Ce-mi doresc eu mie, dulce Romanie
Ce-mi doresc eu mie, dulce Romanie
Poti sa stai si-o luna, jos langa pridvor.
Porcu-i fript pe masa, sticla de tarie,
Carne si legume la congelator.
Fiarba supa-n oale, spumega pocalul,
Vreau sa-mi vad vecinii cum vin si-mi cersesc,
Nu va dau nimica, sa va taie gazul,
Sa va moara capra asta
va doresc!
Calu', in turneu
la Jilava
Porecla lui e Calu' datorita gabaritului sau. E omul responsabil cu calculatorul si partea de sunet a Ansamblului Artistic "Craisorii" de la Clubul Central din Rahova. Canta diferite piese cu puscariasi internationali, Nan si Xi Duo, o chinezoiaca ce surprinde cantand folclor romanesc. Calu' a avut in viata lui de puscarias chiar si un turneu. La Jilava, intr-un spectacol in cinstea Zilei Nationale. Calu' povesteste calatoria sa in turneu: "M-au dus ca la instanta, in duba. Am stat chiar la cuseta, la fumatori. Am bagat in duba toate instrumentele, tambalul si boxele. Sculele gazdelor erau la pamant. Daca nu veneam cu sonorizarea noastra, iesea ca dracu. Sala de spectacole era mica si urata, lunga si ingusta, cam cat holul de intrare in Clubul Central de la noi, de la Rahova. Erau doua randuri de banci ca la scoala pline ochi de "locatari" de la Jilava. Am interpretat foloclor "live". Am cantat doua piese din 3Sud-Est care au ridicat sala in picioare. Cei de la Jilava au prezentat doua piese de teatru si manele, cam nepotrivite pentru sarbatoarea nationala".

---

Despre autor: