Mai toate orasele mari ale lumii s-au ridicat de-o parte si de alta a unei ape. Capitala Cehiei, Praga, "Orasul de aur" cum i se mai spune, este strabatuta de valurile line ale Vltavei care, in mijlocul citadelei, se transforma intr-un lac ale carui
Mai toate orasele mari ale lumii s-au ridicat de-o parte si de alta a unei ape. Capitala Cehiei, Praga, "Orasul de aur" cum i se mai spune, este strabatuta de valurile line ale Vltavei care, in mijlocul citadelei, se transforma intr-un lac ale carui ape reflecta, ca intr-o oglinda, silueta impunatoare a castelului Hradcin cu Mala Strana (Micul Cartier). Trecand peste Puntea lui Karel, impodobita cu zeci de statui, cel mai vechi pod al Pragai, si privind in jos catre Vltava, parca susurul undelor se preface in acordurile poemului simfonic al lui Smetana, dedicat acestui rau. Ca o curiozitate, in atlasele straine veti gasi mentionata Vltava sub numele de Moldau sau Moldava. In fiecare an, Praga, cu cladirile ei monumentale, devine un loc de intalnire pentru mii de turisti. Parcurgand orasul, prin fata ochilor iti trec toate stilurile care s-au succedat din secolul 10, cand orasul este mentionat pentru prima oara, si pana in zilele noastre. Astfel, cel romanic il reprezinta cateva case de piatra, Rotonda Sfantului Vitus si ramasite din Palatul Cavalerilor. Stilului gotic timpuriu ii apartin Convitctul si Spitalul Sfintei Agnes, iar, in mod paradoxal, si "Vechea-Noua Sinagoga", poate singurul lacas de cult mozaic din lume cladit in acest stil, si in orice caz cea mai veche sinagoga din Europa. Ea dateaza din anul 1279 si este inca in uz. Pe atunci i se spunea "Noua Sinagoga". Dupa ce s-au mai construit si altele, a devenit "Vechea Noua". Goticul flamboaiant se regaseste in Podul lui Karel, la Biserica Fecioarei Maria din Tyn si in Primaria Orasului Vechi, al carei an de constructie este 1338. Nu lipseste nici goticul tardiv prin "Castelul Praghez" si "Turnul Pulberariei". "Renasterea"a lasat si ea edificii superbe, dintre care, in primul rand, trebuie mentionat somptuosul palat al Familiei Schwarzenberg. Insa stilul care s-a impus cel mai mult si care isi pune, de fapt, amprenta asupra orasului, este cel baroc. Sa nu uitam ca la un moment dat, Praga a fost capitala vastului imperiu romano-german si ca aici, Rudolf II l-a primit pe Mihai Viteazul (intr-o pictura care prezinta curtea imparatului, il regasim si pe voievodul nostru). Ca atare, insiruirea tuturor palatelor, a tuturor asezamintelor laice sau bisericesti, a gradinilor de vara si a locuintelor importante burgheze, ar umple o carte si nu un articol de ziar Dar obiectivul care atrage cei mai multi turisti, si asupra caruia doresc sa ma opresc si eu, este piata primariei Orasului Vechi. Toti vor sa vada Orologiul astronomic, capodopera de ingeniozitate a tehnicii medievale, datand dupa unii din anul 1410, iar dupa altii din 1490. Aflat in turnul primariei, el nu arata numai orele, la meridianul praghez, dar si miscarile soarelui, fazele lunare, prevede eclipsele, rasaritul si apusul soarelui in diversele anotimpuri, precum si alte elemente de specialitate, bineinteles la nivelul cunostintelor astronomice ale timpului, in care se presupunea ca pamantul este centrul universului, iar soarele si planetele se invartesc in jurul lui. Ulterior montarii ceasornicului, s-au adaugat statuile miscatoare, din stanga si dreapta cadranului. De asemenea, deasupra orologiului, cortegiul celor 12 apostoli, care defileaza la fiecare ora, iesind dintr-o ferestruica si intrand in alta, precum si cocosul care cucurigeste si el, vestind trecerea timpului. Mai tarziu a fost montat si zodiacul. Dintre cele 7 pacate capitale, statuile laterale reprezinta trei, impreuna cu destinul care le asteapta implacabil. "Vanitatea" are infatisarea unui turc ce-si admira chipul intr-o oglinda. Urmeaza "Avaritia", un batran care strange in pumni o punga cu bani. Ultima statuie este tot un turc, dar cu o lauta in mana. El este "Trandavia" in muzica si dans. Printre cele trei statui asteapta "Moartea" care, la fiecare ora, suna dintr-un clopotel, anuntand sfarsitul apropiat. Celelalte statui clatina din cap, semn ca nu vor inca sa paraseasca asta lume. O legenda asemanatoare celei a Mesterului Manole, dar opunandu-se net spiritului mioritic al resemnarii, istoriseste ca Mesterul Hanush, constructorul acestui minunat orologiu, a fost intrebat daca ar putea sa mai faca unul si mai frumos. Mesterul a raspuns ca da. Atunci edilii i-au scos ochii, pentru ca Hanush sa nu mai fie in stare sa impodobeasca alt oras cu un orologiu mai frumos decat al lor. Imbatranind si simtindu-si sfarsitul aproape, Hanush a cerut ingaduinta de a mai urca o data in turn ca sa asculte, pentru ultima oara, ticaitul mecanismului conceput de el. I s-a ingaduit. Dar ajuns langa complicata masinarie, mesterul a bagat mana inauntru si l-a stricat. Tacut a ramas orologiul vreme indelungata, pana ce alt mester a izbutit sa-l repare, dupa ce multi altii incercasera fara folos. Legenda mai spune ca la ultima bataie a orologiului, a murit si Hanush. Adevarul istoric nu este insa acesta. Constructorul nemaipomenitului instrument de masurare a timpului, a fost un profesor de matematica de la Universitatea din Praga, pe numele sau Johannes Andreas, zis Schindel. Acesta a lucrat, ajutat fiind de mestesugarul Nicholas Kadan. In mai 1945, germanii, in retragere, ca razbunare, au tras cu tunul antitanc in turnul primariei, distrugand orologiul si dand prada focului o parte din cladire. Dar totul a fost refacut. Frumoasa legenda a Mesterului Hanush este povestita de Alois Jirashek, intr-o carte intitulata "Vechi povestiri din Praga". Scriitorul a murit in 1931, iar cartea a fost tradusa la noi cu multi ani in urma. Dar o puteti gasi in biblioteci. Daca doriti sa vizitati Praga, cautati aceasta carte, cititi-o, si ea va va orienta in Orasul de aur mai bine decat oricare alt ghid.
Despre autor:
