Cronica tvLegea celuilalt

Ca sa vezi, ce mare scandal mediatic a iesit din pricina unei pagini publicate in Ziua intitulata, mare, Liicheanu! Recunosc ca am fost printre primii care a descoperit acest "rebus" semi-anagramat si l-a folosit intensiv. Prima varianta ironic gresita era "Apel catre liichele" si ii apartin ea regretatului nostru prieten si prozator de filigran, Tudor Dumitru Savu. Apoi am aparut eu cu acest comic determinant, ce se afla la indemana oricui. Ei si? O gluma. Ei nu, prilej de luari de pozitie pe baza de convocator si de liste, pe baza de interviu repede agonisit din maraieli si luat de fata unui poet dipsoman, pedagog la o scoala ajutatoare. Bici, nu alta!
Nu stiu daca in spiritualitatea romaneasca se ivesc mereu astfel de scapari si scaparari ideologice si de idiosincrazie, adica deraieri verbale si de perceptie in functie de apartenenta la gasti si la grupuri de presiune si de interese sau ele tin de educatia nefasta alaptata la ani intregi de totalitarisme?! Caragiale lua in ras coaja subtire a apartenentei la "ai nostri", ceea ce ma face sa cred ca prima nedumerire e cea de se incheaga intr-o varianta de raspuns. Poate ca si in perioada medievala sa se fi intamplat acelasi lucru, dar aici trebuie sa fim mai atenti, caci noi nu am prea avut nici Ev Mediu intins, nici elita. Ideea de elita se naste relativ tarziu si este, cel mai adesea, confundata cu o anumita meritocratie sau cu anumite personaje folcloric recunoscute ca oameni de carte si ca intelepti. Este cazul lui Iorga, cel cu "doi creieri", pe care orice participant la simposioanele din Poiana lui Iocan il recunostea, era capabil sa-l identifice in vreo gazeta sau doar auzise ceva despre, dar din opera caruia nu citise nici macar un singur articol! Si hoc et nunc e la fel, toate coafezele, educatoarele, paracliserii si dascalii de tara spun ca Liicheanu e maaare, chiar daca nu au citit un rand! O fi, cine stie, dar sa fie la el, acolo!
In cazul pe care il avem in fata nu este vorba decat de o simpla incercare de impunere prin ocultarea dialogului si a concurentei. Elita se autoproclama la noi, se imbuiba si se imbiba cu burse, titluri si sinecuri, iar tot ceea ce atinge ea este considerat valabil sau important, ceea ce nu atinge, nu. Asistam si la cazuri ridicole, cand securisti dovediti ies bine numai datorita apartenentei la ast grup. Securistii lor sunt mai buni decat securistii altora, plagiatorii lor sunt mai buni decat plagiatorii altora! Apropo, am auzit ca o cubaneza de prin America, universitara de altfel, de-si urmarise si turnase compatriotii pripasiti pe acolosa, a fost brusc condamnata la cinci ani de mititica, de tuhauz, la noi e de bon ton sa fii turnator! Cine le acorda astora certificate de talent si de buna purtare, cine ii mangaie pe tartacuta? Oare Liicheanu? Si, daca Doamne fereste te indoiesti de strict valoarea lui, nimic mai mult, poate fi un baiat gigea in rest, esti prost, nu ai dreptul la replica, nu se discuta cu alde tine, huo etc. De unde atata democratie? Vulgaritate, huiduiala, hooligans! Ca si cum daca ai pareri diferite de ale celuilalt, trebuie sa-l omori neaparat, nu poti sta la o bere impreuna! Asa au cetitara ei la carticica sefului de cuib! Gresit, esti capabil, ba, vorbesti cu oricine, nu esti capabil, ba, te duci sa te odihnesti prin somn! Desi, totusi, prostia incarnata nu se vindeca sau, mai bine, nu-si vede vindecul decat prin deces, care este un somn preluuung, de care avem parte cu totii!
Personajul cu pricina este un absolvent de scoala superioara de filosofie cu dosar, in 1965, pe vremea cand, fireste, numai Heidegger, Habermas si Habarnam se studiau (a trecut si pe la clasice, dar nu l-a tradus pe Platon din greceste, ci din franceza, si nu singur!), un ambitios marunt, un eseist oarecum rezonabil si un carierist. Valoarea lui literara este nula, cea ideatica pe-aproape; omul nu a scris nici o propozitie memorabila, doar glose pe marginea unor lecturi nedigerate si amintiri cautate. Pare un fel de fochist de gandiri primite de-a gata, importate din manualele altora, comentator, nicidecum creator. Gata, cu asta se termina frazele despre el si nu vad de ce ar merita mai mult decat o coloana intr-un virtual dictionar al literatorilor sau al plumitivilor locali! Mai e ceva: groaznica lipsa de umor, zice cum ca policra, porecla e facila, dar se opreste indelung asupra catunului pierdut in onomastica. Rau e cu neica Freud, cu Sigmund Schlomo Freud, ca tot le place lor verdele! Cica se adreseaza justitiei ! Ca sa ce, sa-i dea oare sentinta de talentos? Degeaba, ii spunem noi, ca n-are deloc! Sa nu se mai chinuiasca si sa nu mai chinuiasca nici hartia! La revedere si un cos cu mere!

---

Despre autor: